Obținerea pensiei de întreținere în străinătate

(1) Ministerul Justiției este autoritatea centrală solicitantă transmițătoare care efectuează controlul de regularitate internațională, conform art. 58 alin. (1) și (2), și transmite în statele membre ale Uniunii Europene cererile prevăzute la art. 53 și 56 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , însoțite de documentele justificative necesare, prevăzute în conținutul formularelor prevăzute în anexele nr. V-VII la Regulamentul (CE) nr. 4/2009 .

(2) La primirea documentelor justificative necesare de la creditor sau debitor și după controlul de regularitate internațională, Ministerul Justiției completează Partea A din următoarele categorii de cereri în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 4/2009 :

a) cererea de măsuri specifice formulată în temeiul art. 53, prevăzută în anexa nr. V la Regulamentul (CE) nr. 4/2009 ;

b) cererea de recunoaștere, de încuviințare a executării sau de executare a unei hotărâri judecătorești în materie de obligații de întreținere, formulată în temeiul art. 56 alin. (1) lit. (a) și (b) și alin. (2) lit. (a), prevăzută în anexa nr. VI la Regulamentul (CE) nr. 4/2009 ;

c) cererea în vederea obținerii sau modificării unei hotărâri judecătorești în materie de obligații de întreținere, formulată în temeiul art. 56 alin. (1) lit. (c)-(f) și alin. (2) lit. (b) și (c), prevăzută în anexa nr. VII la Regulamentul (CE) nr. 4/2009 .

(3) La primirea documentelor justificative necesare și după controlul de regularitate internațională, Ministerul Justiției poate asista creditorul sau debitorul să completeze Partea B din următoarele categorii de cereri în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 4/2009 :

a) cererea de recunoaștere, de încuviințare a executării sau de executare a unei hotărâri judecătorești în materie de obligații de întreținere, formulată în temeiul art. 56 și 57, prevăzută în anexa nr. VI la Regulamentul (CE) nr. 4/2009 ;

b) cererea în vederea obținerii sau modificării unei hotărâri judecătorești în materie de obligații de întreținere, formulată în temeiul art. 56 și 57, prevăzută în anexa nr. VII la Regulamentul (CE) nr. 4/2009 .

(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu exclud posibilitatea ca partea interesată să se adreseze direct autorităților străine competente din statele membre ale Uniunii Europene.

(1) În cazul hotărârilor judecătorești pronunțate în România și pentru care se solicită recunoașterea și încuviințarea executării într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competența de a emite, potrivit art. 28 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , extrasul prevăzut în anexa nr. II la același regulament aparține primei instanțe.

(2) În cazul în care, potrivit art. 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , se solicită recunoașterea și încuviințarea executării pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene a unui act autentic, executoriu potrivit legii române, competența de a emite extrasul prevăzut în anexa nr. IV la același regulament aparține emitentului actului.

(3) În cazul în care se solicită recunoașterea și încuviințarea executării pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene a unei hotărâri pronunțate de instanța română, în condițiile legii, pentru încuviințarea unei tranzacții judiciare, competența de a emite, potrivit art. 28 și 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , extrasul prevăzut în anexa nr. II la același regulament aparține acelei instanțe.

(1) În cazul hotărârii judecătorești pronunțate în România, executorie potrivit legii române și pentru care se solicită executarea în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene care are obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, competența de a emite, potrivit art. 20 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , extrasul prevăzut în anexa nr. I la același regulament aparține primei instanțe.

(2) În cazul în care, potrivit art. 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , se solicită executarea unui act autentic, executoriu potrivit legii române, în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene care are obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, competența de a emite extrasul prevăzut în anexa nr. III la același regulament aparține emitentului actului.

(3) În cazul în care se solicită executarea în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene care are obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007 a unei hotărâri pronunțate de instanța română, în condițiile legii, pentru încuviințarea unei tranzacții judiciare, executorie potrivit legii române, competența de a emite, potrivit art. 20 și 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , extrasul prevăzut în anexa nr. I la același regulament aparține acelei instanțe.

(1) În cazul hotărârii judecătorești pronunțate în România, executorie potrivit legii române și pentru care se solicită recunoașterea și încuviințarea executării în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene care nu are obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, competența de a emite, potrivit art. 28 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , extrasul prevăzut în anexa nr. II la același regulament aparține primei instanțe.

(2) În cazul în care, potrivit art. 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , se solicită recunoașterea și încuviințarea executării a unui act autentic, executoriu potrivit legii române, în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene care nu are obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, competența de a emite extrasul prevăzut în anexa nr. IV la același regulament aparține emitentului actului.

(3) În cazul în care se solicită recunoașterea și încuviințarea executării, în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene care nu are obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, a unei hotărâri pronunțate de instanța română, în condițiile legii, pentru încuviințarea unei tranzacții judiciare, executorie potrivit legii române, competența de a emite, potrivit art. 28 și 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , extrasul prevăzut în anexa nr. II la același regulament aparține acelei instanțe.

(1) Ministerul Justiției este autoritatea centrală solicitantă transmițătoare care efectuează controlul de regularitate internațională, conform art. 12 alin. (1), și transmite, în statele terțe contractante la Convenția de la Haga din 2007, cererile prevăzute la art. 7 și 10 din Convenția de la Haga din 2007, însoțite de documentele justificative necesare.

(2) Cererile și documentele justificative necesare anexate acestora sunt transmise de Ministerul Justiției cu formularul de transmitere prevăzut în anexa nr. 1 la Convenția de la Haga din 2007.

(3) La primirea cererilor și a documentelor justificative necesare anexate de partea interesată și după controlul de regularitate internațională, Ministerul Justiției poate verifica și transmite următoarele categorii de cereri de întreținere, precum și documentele justificative necesare anexate acestora, în măsura în care aceste cereri se doresc a fi întocmite, la alegerea creditorului, după modelul formularelor recomandate și publicate de Conferința de drept internațional privat de la Haga și prevăzute în anexele A, B, C și D:

a) cererea de recunoaștere sau de recunoaștere și încuviințare a executării, formulată în temeiul art. 10 alin. (1) lit. (a) și alin. (2) lit. (a) și art. 30 din Convenția de la Haga din 2007, prevăzută în anexa A;

b) cererea de executare a unei hotărâri pronunțate în statul solicitat sau recunoscută în statul solicitat, formulată în temeiul art. 10 alin. (1) lit. (b) din Convenția de la Haga din 2007, prevăzută în anexa B;

c) cererea de obținere a unei hotărâri, formulată în temeiul art. 10 alin. (1) lit. (c) și (d) din Convenția de la Haga din 2007, prevăzută în anexa C;

d) cererea de modificare a unei hotărâri, formulată în temeiul art. 10 alin. (1) lit. (e) și (f) și alin. (2) lit. (b) și (c) din Convenția de la Haga din 2007, prevăzută în anexa D;

e) pentru fiecare categorie de cerere sau mai multe categorii de cereri, situația financiară prevăzută în anexa E.

(4) Ministerul Justiției poate certifica și transmite, după controlul de regularitate internațională, următoarele categorii de documente justificative necesare, în măsura în care aceste cereri sunt completate de instanță, la alegerea părții interesate, după modelul formularelor recomandate de Conferința de drept internațional privat de la Haga și prevăzute în anexa A:

a) extrasul de hotărâre, emis în temeiul art. 25 alin. (3) lit. (b) din Convenția de la Haga din 2007;

b) documentul care atestă caracterul executoriu al hotărârii, emis în temeiul art. 25 alin. (1) lit. (b) din Convenția de la Haga din 2007;

c) documentul care atestă comunicarea, emis în temeiul art. 25 alin. (1) lit. (c) din Convenția de la Haga din 2007.

(5) Prevederile alin. (1)-(4) nu exclud posibilitatea ca partea interesată să se adreseze direct autorităților străine competente.

(1) În cazul hotărârilor judecătorești pronunțate în România și pentru care se solicită recunoașterea și încuviințarea executării în unul dintre statele contractante la Convenția de la Haga din 2007, competența de a emite, potrivit art. 25 alin. (3) lit. (b) din Convenția de la Haga din 2007, extrasul de hotărâre, după modelul formularului recomandat de Conferința de drept internațional privat de la Haga, prevăzut în anexa A, aparține primei instanțe.

(2) În cazul în care se solicită recunoașterea și încuviințarea executării în unul dintre statele contractante la Convenția de la Haga din 2007 a unei hotărâri pronunțate de instanța română, în condițiile legii, pentru încuviințarea unei tranzacții judiciare, competența de a emite, potrivit art. 25 alin. (3) lit. (b) din Convenția de la Haga din 2007, extrasul de hotărâre, după modelul formularului recomandat de Conferința de drept internațional privat de la Haga, prevăzut în anexa A, aparține acelei instanțe.

(1) În cazul hotărârilor judecătorești pronunțate în România și pentru care se solicită recunoașterea sau încuviințarea executării, în unul dintre statele contractante la Convenția de la Haga din 2007, competența de a emite, potrivit art. 25 alin. (1) lit. (b) din Convenția de la Haga din 2007, certificatul care atestă caracterul executoriu, după modelul formularului recomandat de Conferința de drept internațional privat de la Haga și prevăzut în anexa A, aparține primei instanțe.

(2) În cazul în care, potrivit art. 30 alin. (3) lit. (b) din Convenția de la Haga din 2007, se solicită recunoașterea sau încuviințarea executării unui act autentic, executoriu potrivit legii române, în unul dintre statele contractante la Convenția de la Haga din 2007, competența de a emite certificatul care atestă caracterul executoriu aparține emitentului actului.

(3) În cazul în care se solicită recunoașterea sau încuviințarea executării, în unul dintre statele contractante la Convenția de la Haga din 2007, a unei hotărâri pronunțate de instanța română, în condițiile legii, pentru încuviințarea unei tranzacții judiciare, competența de a emite, potrivit art. 25 alin. (1) lit. (b) din Convenția de la Haga din 2007, certificatul care atestă caracterul executoriu, după modelul formularului recomandat de Conferința de drept internațional privat de la Haga și prevăzut în anexa A, aparține acelei instanțe.