LexistoriaDreptul la drept.

Atribuții specifice medicului de medicina a muncii

Azi

Legea 418/2004 · 13 articole

Articolul 6

Medicul specialist de medicina a muncii este principalul consilier al angajatorului și al reprezentantilor angajatilor în probleme de promovare a sănătății în munca și în îmbunătățirea mediului de muncă din punct de vedere al sănătății în munca.

Articolul 7

Medicul de medicina a muncii identifica factorii de risc și participa la actiunile de evaluare a acestora prin urmatoarele acțiuni principale:

a) recomanda investigatiile adecvate necesare pentru a stabili diagnosticul bolilor profesionale și/sau al celor legate de profesie;

b) stabileste diagnosticul bolilor profesionale și al celor legate de profesie;

c) colaboreaza cu specialisti din alte domenii în stabilirea diagnosticului bolilor profesionale.

Articolul 8

Medicul de medicina a muncii supraveghează sănătatea angajatilor pe baza prevederilor legale și a riscurilor profesionale pentru sănătatea angajatilor, respectand principiile de etica, astfel:

a) efectueaza examinari medicale la incadrarea în munca, de adaptare, periodice, la reluarea muncii și la încetarea activității profesionale în respectivul loc de muncă;

b) coordonează monitorizarea biologica a expunerii profesionale și a efectelor biologice consecutive expunerii, după o prealabila selecție a celor mai adecvate teste, pe baza parametrilor de sensibilitate, specificitate și a valorii lor predictive;

c) tine evidenta și supraveghează bolile profesionale, bolile legate de profesie și supraveghează bolile cronice în relație cu munca;

d) declara cazurile de boli profesionale, conform metodologiei aprobate de Ministerul Sănătății;

e) înregistrează bolile legate de profesie, conform metodologiei elaborate de Ministerul Sănătății;

f) stabileste aptitudinea în munca, cu ocazia oricarei examinari medicale.

Articolul 9

Medicul de medicina a muncii organizeaza supravegherea stării de sănătate a angajatilor, concordant cu particularitatile expunerii la factorii de risc. În acest scop, medicul de medicina a muncii:

a) participa la evaluarea riscurilor privind bolile profesionale și bolile legate de profesie;

b) viziteaza locurile de muncă pe care le are în supraveghere.

Articolul 10

Medicul de medicina a muncii organizeaza primul ajutor și tratamentul de urgenta și instruieste angajatii cu privire la aplicarea metodelor accesibile lor de prim ajutor și a procedurilor de urgenta, dacă are competența în acest sens.

Articolul 11

Medicul de medicina a muncii face recomandari privind organizarea muncii, amenajarea ergonomica a locului de muncă, utilizarea în condiții de securitate a substanțelor folosite în procesul muncii, precum și repartizarea sarcinilor de muncă, ținând seama de capacitatea și aptitudinile angajatilor de a le executa.

Articolul 12

În cadrul comitetului de sănătate și securitate în munca, medicul de medicina a muncii participa la stabilirea programelor de sănătate la locul de muncă, prin urmatoarele acțiuni:

a) consiliaza reprezentantii angajatorului și ai angajatilor asupra programelor de sănătate și securitate în munca;

b) recomanda consultarea sistematica cu reprezentantii angajatilor în probleme de medicina și sociologie a muncii;

c) consiliaza asupra modului de alegere și definire a programelor de sănătate, securitate și de mediu, care se vor realiza de către angajator;

d) coordonează discutiile privind sănătatea în munca astfel încât sa conduca la un acord de opinii între angajator și reprezentantii angajatilor;

e) consiliaza asupra mijloacelor de monitorizare și de evaluare a programelor de sănătate adaptate la locul de muncă.

Articolul 13

Medicul de medicina a muncii evalueaza aptitudinea pentru munca în relație cu starea de sănătate și promovează adaptarea muncii la posibilitatile angajatilor, asigurand:

a) evaluarea handicapului în relație cu munca;

b) managementul clinic în procesul de recuperare a capacității de muncă;

c) aplicarea principiilor ergonomiei în procesul de reabilitare;

d) colaborarea cu specialistul în psihologia muncii în vederea reabilitarii angajatilor cu probleme de sănătate mentala datorate unor factori aferenti procesului muncii și relatiilor interumane de la locul de muncă;

e) masurile adecvate privind sănătatea și securitatea în munca a angajatilor cu probleme speciale legate de utilizarea de droguri și consumul de alcool;

f) consilierea în probleme de reabilitare și reangajare;

g) consilierea cu privire la menținerea în munca a angajatilor varstnici și a celor cu disabilități;

h) promovarea capacității de muncă, a sănătății, indemanarii și antrenamentului în relație cu cerințele muncii.

Articolul 14

Medicul de medicina a muncii consiliaza angajatorul asupra unei bune adaptari a muncii la posibilitatile angajatului în circumstantele speciale ale unor grupuri vulnerabile: femei gravide, mame în perioada de alaptare, adolescenti, varstnici și persoane cu handicap.

Articolul 15

Medicul de medicina a muncii întocmește rapoarte cat mai precise și mai complete către angajator, angajați și autoritățile competente, conform legii.

Articolul 16

Medicul de medicina a muncii poate contribui prin activitatea sa la cunoasterea stiintifica în domeniul sănătății în munca, respectand principiile etice aplicate în cercetarea medicală.

Articolul 17

Medicul de medicina a muncii asigura managementul serviciilor medicale de medicina a muncii, astfel:

a) evalueaza prioritatile de actiune în domeniul sănătății în munca;

b) evalueaza calitatea serviciilor, promovand auditul cu privire la ingrijirile de sănătate în munca;

c) păstrează datele medicale ale serviciului sub stricta confidentialitate;

d) concepe un program de instruire pentru personalul angajat în serviciile de medicina a muncii și de sănătate și securitate în munca.

Articolul 18

Activitatea medicului de medicina a muncii în cadrul unui serviciu medical de medicina a muncii include urmatoarele aspecte:

a) conducerea echipei;

b) recomandari asupra implicarii altor specialisti în evaluarea riscurilor;

c) coordonarea supravegherii stării de sănătate și a monitorizarii biologice în relație cu mediul de muncă și alti factori de risc evaluați;

d) promovarea activității stiintifice multidisciplinare pe baza datelor colectate cu privire la expunerea la factori de risc profesionali.