(1) În cazul în care o societate-mamă intermediară cu sediul în România este deținută de o societate-mamă finală care este o entitate exclusă, societatea-mamă intermediară este obligată la plata impozitului suplimentar în temeiul IIR pentru exercițiul financiar respectiv, pentru entitățile sale constitutive impozitate la un nivel redus, care au sediul într-o altă jurisdicție sau sunt apatride.
(2) În cazul în care România este considerată jurisdicție cu impozitare la un nivel redus, societatea-mamă intermediară cu sediul în România, care este deținută de o societate-mamă finală care este o entitate exclusă, este obligată la plata impozitului suplimentar în temeiul IIR, pentru exercițiul financiar respectiv, atât pentru ea însăși, cât și pentru entitățile sale constitutive impozitate la un nivel redus care au sediul în România.
(3) Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică în cazul în care o altă societate-mamă intermediară are sediul într-o jurisdicție în care face obiectul unei IIR calificate pentru exercițiul financiar respectiv și deține, direct sau indirect, o participație de control în societatea-mamă intermediară prevăzută la alin. (1) și (2) .