IIR și UTPR

(1) O societate-mamă finală care este entitate constitutivă și care are sediul în România este obligată la plata impozitului suplimentar, denumit în continuare impozitul suplimentar în temeiul IIR, pentru exercițiul financiar, în ceea ce privește entitățile sale constitutive impozitate la un nivel redus care au sediul în altă jurisdicție sau care sunt apatride.

(2) În cazul în care România este considerată jurisdicție cu impozitare la un nivel redus, societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni care are sediul în România este obligată la plata impozitului suplimentar în temeiul IIR pentru exercițiul financiar respectiv, atât pentru ea însăși, cât și pentru entitățile constitutive ale grupului impozitate la un nivel redus care au sediul în România.

(3) În cazul în care grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni care are sediul în România aplică prevederile art. 17 alin. (5) , societatea-mamă finală este obligată la plata impozitului suplimentar național pentru exercițiul financiar respectiv, atât pentru ea însăși, cât și pentru entitățile constitutive ale grupului impozitate la un nivel redus care au sediul în România.

(1) O societate-mamă intermediară care are sediul în România și este deținută de o societate-mamă finală care se află în jurisdicția unei țări terțe este obligată la plata impozitului suplimentar în temeiul IIR pentru exercițiul financiar respectiv în ceea ce privește entitățile sale constitutive impozitate la un nivel redus, cu sediul într-o altă jurisdicție sau care sunt apatride.

(2) În cazul în care România este considerată jurisdicție cu impozitare la un nivel redus, societatea-mamă intermediară cu sediul în România care este deținută de o societate-mamă finală care se află în jurisdicția unei țări terțe este obligată la plata impozitului suplimentar în temeiul IIR pentru exercițiul financiar respectiv, atât pentru ea însăși, cât și în ceea ce privește entitățile sale constitutive impozitate la un nivel redus situate în România.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) nu se aplică atunci când:

(1) În cazul în care o societate-mamă intermediară cu sediul în România este deținută de o societate-mamă finală care este o entitate exclusă, societatea-mamă intermediară este obligată la plata impozitului suplimentar în temeiul IIR pentru exercițiul financiar respectiv, pentru entitățile sale constitutive impozitate la un nivel redus, care au sediul într-o altă jurisdicție sau sunt apatride.

(2) În cazul în care România este considerată jurisdicție cu impozitare la un nivel redus, societatea-mamă intermediară cu sediul în România, care este deținută de o societate-mamă finală care este o entitate exclusă, este obligată la plata impozitului suplimentar în temeiul IIR, pentru exercițiul financiar respectiv, atât pentru ea însăși, cât și pentru entitățile sale constitutive impozitate la un nivel redus care au sediul în România.

(3) Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică în cazul în care o altă societate-mamă intermediară are sediul într-o jurisdicție în care face obiectul unei IIR calificate pentru exercițiul financiar respectiv și deține, direct sau indirect, o participație de control în societatea-mamă intermediară prevăzută la alin. (1) și (2) .

(1) O societate-mamă deținută parțial, situată în România, este obligată la plata impozitului suplimentar în temeiul IIR pentru exercițiul financiar respectiv în ceea ce privește entitățile sale constitutive impozitate la un nivel redus care sunt situate într-o altă jurisdicție sau sunt apatride.

(2) În cazul în care o societate-mamă deținută parțial are sediul în România care este considerată o jurisdicție și care aplică o impozitare la nivel redus, aceasta este supusă impozitului suplimentar în temeiul IIR pentru exercițiul financiar respectiv, atât pentru ea însăși, cât și pentru entitățile sale constitutive impozitate la un nivel redus care au sediul în România.

(3) Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică în cazul în care participațiile în capitalurile proprii ale societății-mamă deținută parțial din România sunt deținute integral, direct sau indirect, de o altă societate-mamă deținută parțial care face obiectul unei IIR calificate pentru exercițiul financiar respectiv.

(1) Impozitul suplimentar în temeiul IIR datorat de societatea-mamă în legătură cu o entitate constitutivă impozitată la un nivel redus în temeiul art. 8 alin. (1) , art. 9 alin. (1) , art. 10 alin. (1) și art. 11 alin. (1) este egal cu impozitul suplimentar al entității constitutive impozitate la un nivel redus, calculat în conformitate cu prevederile art. 31 , înmulțit cu partea alocabilă societății-mamă care are sediul în România din acest impozit suplimentar pentru exercițiul financiar respectiv.

(2) Partea alocabilă societății-mamă din impozitul suplimentar în ceea ce privește o entitate constitutivă impozitată la un nivel redus se determină pe baza procentului participației în capitalurile proprii de către societatea-mamă care conferă drepturi la profitul calificat al entității constitutive impozitate la un nivel redus. Procentul respectiv este egal cu profitul calificat al entității constitutive impozitate la un nivel redus pentru exercițiul financiar, din care se scade cuantumul acestor profituri care poate fi atribuit participațiilor deținute în capitalurile proprii de alți proprietari, împărțit la profitul calificat al entității constitutive impozitate la un nivel redus pentru exercițiul financiar respectiv. Valoarea profitului calificat care poate fi atribuit participațiilor în capitalurile proprii într-o entitate constitutivă impozitată la un nivel redus deținute de alți proprietari este valoarea care ar fi fost tratată ca fiind atribuită acestor proprietari în conformitate cu principiile standardului de contabilitate financiară acceptat utilizat la întocmirea situațiilor financiare consolidate ale societății-mamă finale dacă profitul net al entității constitutive impozitate la un nivel redus ar fi egal cu profitul său calificat și:

(3) Pe lângă cuantumul alocat unei societăți-mamă în conformitate cu dispozițiile alin. (1) , impozitul suplimentar în temeiul IIR datorat de o societate-mamă în temeiul art. 8 alin. (2) , art. 9 alin. (2) , art. 10 alin. (2) și art. 11 alin. (2) include, pentru exercițiul financiar respectiv, în conformitate cu prevederile art. 31 :

(1) În cazul în care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale are sediul într-o jurisdicție dintr-o țară terță care nu aplică o IIR calificată sau în cazul în care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale este o entitate exclusă, entitățile constitutive care au sediul în România au obligația de a plăti impozit suplimentar sub forma unei ajustări egale cu cuantumul impozitului suplimentar alocat în temeiul UTPR entităților constitutive din România pentru exercițiul financiar calculat în conformitate cu prevederile art. 16 . În acest scop, ajustarea are ca rezultat colectarea cuantumului obligației fiscale reprezentând impozitul suplimentar alocat entităților constitutive care au sediul în România din cadrul unui grup, în temeiul UTPR.

(2) Entitățile constitutive care sunt entități de investiții nu fac obiectul prezentului articol.

(1) În cazul în care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale are sediul într-o jurisdicție a unei țări terțe care aplică o impozitare la nivel redus, entitățile constitutive ale acesteia care au sediul în România au obligația de a plăti sub forma unei ajustări egale cu cuantumul impozitului suplimentar în temeiul UTPR alocat entităților constitutive respective din România pentru exercițiul financiar respectiv, în conformitate cu prevederile art. 16 . Ajustarea reprezintă impozitul suplimentar în temeiul UTPR datorat de entitățile constitutive respective alocat României. Prevederile acestui alineat nu se aplică în cazul în care societatea-mamă finală care are sediul într-o jurisdicție a unei țări terțe care aplică o impozitare la nivel redus face obiectul unei IIR calificate în ceea ce o privește și în ceea ce privește entitățile sale constitutive care au sediul în jurisdicția respectivă.

(2) Entitățile constitutive care sunt entități de investiții nu fac obiectul prezentului articol.

(1) Valoarea impozitului suplimentar în temeiul UTPR alocat tuturor entităților constitutive care au sediul în România se calculează prin înmulțirea impozitului suplimentar total în temeiul UTPR, astfel cum este stabilit în conformitate cu alin. (2) , cu procentul de alocare UTPR, astfel cum este determinat în conformitate cu alin. (5) .

(2) Impozitul suplimentar total alocat în temeiul UTPR pentru un exercițiu financiar este egal cu suma impozitului suplimentar calculat pentru fiecare entitate constitutivă impozitată la un nivel redus a grupului de întreprinderi multinaționale pentru exercițiul financiar respectiv în conformitate cu art. 31 , sub rezerva ajustărilor prevăzute la alin. (3) și (4) .

(3) Impozitul suplimentar alocat în temeiul UTPR unei entități constitutive impozitate la un nivel redus este egal cu zero în cazul în care, pentru exercițiul financiar respectiv, întreaga participație a societății-mamă finale la această entitate constitutivă impozitată la un nivel redus este deținută integral, direct sau indirect, de una sau mai multe societăți-mamă, care sunt obligate să aplice o IIR calificată cu privire la respectiva entitate constitutivă pentru exercițiul financiar respectiv.

(4) În cazul în care dispozițiile alin. (3) nu se aplică, impozitul suplimentar alocat în temeiul UTPR unei entități constitutive impozitate la un nivel redus se reduce cu partea alocabilă societății-mamă din impozitul suplimentar al respectivei entități constitutive impozitate la un nivel redus care este perceput în temeiul regulii IIR calificate.

(5) Procentul determinat în temeiul UTPR pentru toate entitățile care au sediul în România din cadrul unui grup se calculează, pentru fiecare exercițiu financiar și pentru fiecare grup de întreprinderi multinaționale, în conformitate cu următoarea formulă: unde:

(6) Numărul de angajați reprezintă numărul de angajați cu normă întreagă ai tuturor entităților constitutive care au sediul în România, precum și din jurisdicțiile care aplică UTPR, inclusiv contractanții independenți, cu condiția ca aceștia să participe la activitățile curente de exploatare ale entității constitutive. Imobilizările corporale includ imobilizările corporale ale tuturor entităților constitutive care au sediul în România, precum și din jurisdicțiile care aplică UTPR, dar nu includ numerarul sau echivalentul de numerar, imobilizările necorporale sau financiare.

(7) Angajații ale căror costuri salariale sunt incluse în situațiile financiare individuale sau raportările contabile ale unui sediu permanent, astfel cum sunt prevăzute la art. 22 alin. (1) și ajustate în conformitate cu dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol, se alocă jurisdicției în care este situat sediul permanent. Imobilizările corporale incluse în situațiile financiare individuale sau raportările contabile ale unui sediu permanent, astfel cum sunt stabilite la art. 22 alin. (1) și ajustate în conformitate cu dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol, se alocă jurisdicției în care este localizat sediul permanent. Numărul de angajați și imobilizările corporale alocate jurisdicției unui sediu permanent nu sunt luate în considerare pentru numărul de angajați și imobilizările corporale din jurisdicția fiscală a entității principale. Numărul de angajați și valoarea contabilă netă a imobilizărilor corporale deținute de o entitate de investiții sunt excluse din elementele formulei prevăzute la alin. (5) . Numărul de angajați și valoarea contabilă netă a imobilizărilor corporale ale unei entități transparente sunt excluse din elementele formulei prevăzute la alin. (5) , cu excepția cazului în care sunt alocate unui sediu permanent sau, în absența unui sediu permanent, entităților constitutive care au sediul în jurisdicția în care a fost înființată entitatea transparentă.

(8) Prin excepție de la prevederile alin. (5) , procentul determinat în temeiul UTPR alocat unei jurisdicții pentru un grup de întreprinderi multinaționale este considerat a fi egal cu zero pentru un exercițiu financiar atât timp cât cuantumul impozitului suplimentar alocat în temeiul UTPR jurisdicției respective într-un exercițiu financiar precedent nu a avut ca rezultat faptul că entitățile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale care au sediul în jurisdicția respectivă au o cheltuială suplimentară cu impozitul ca urmare a neplății impozitului, egală, în total, cu cuantumul impozitului suplimentar în temeiul UTPR alocat pentru respectivul exercițiu financiar precedent jurisdicției respective. Numărul de angajați și valoarea contabilă netă a imobilizărilor corporale ale entităților constitutive ale unui grup de întreprinderi multinaționale care se află într-o jurisdicție cu un procent determinat în temeiul UTPR egal cu zero pentru un exercițiu financiar sunt excluse din elementele formulei de alocare a impozitului suplimentar total în temeiul UTPR alocat grupului de întreprinderi multinaționale pentru exercițiul financiar respectiv.

(9) Dispozițiile alin. (8) nu se aplică pentru un exercițiu financiar în cazul în care toate jurisdicțiile cu o UTPR calificată în vigoare pentru exercițiul financiar au un procent al UTPR egal cu zero pentru grupul de întreprinderi multinaționale pentru exercițiul financiar respectiv.

(10) În situația în care grupul de întreprinderi multinaționale are mai multe entități constitutive în România, procentul determinat potrivit UTPR alocat unei entități constitutive care are sediul în România se calculează, pentru fiecare exercițiu financiar, în conformitate cu următoarea formulă: unde: