(1) În cazul în care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale are sediul într-o jurisdicție a unei țări terțe care aplică o impozitare la nivel redus, entitățile constitutive ale acesteia care au sediul în România au obligația de a plăti sub forma unei ajustări egale cu cuantumul impozitului suplimentar în temeiul UTPR alocat entităților constitutive respective din România pentru exercițiul financiar respectiv, în conformitate cu prevederile art. 16 . Ajustarea reprezintă impozitul suplimentar în temeiul UTPR datorat de entitățile constitutive respective alocat României. Prevederile acestui alineat nu se aplică în cazul în care societatea-mamă finală care are sediul într-o jurisdicție a unei țări terțe care aplică o impozitare la nivel redus face obiectul unei IIR calificate în ceea ce o privește și în ceea ce privește entitățile sale constitutive care au sediul în jurisdicția respectivă.
(2) Entitățile constitutive care sunt entități de investiții nu fac obiectul prezentului articol.