(1) În cazul în care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale are sediul într-o jurisdicție dintr-o țară terță care nu aplică o IIR calificată sau în cazul în care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale este o entitate exclusă, entitățile constitutive care au sediul în România au obligația de a plăti impozit suplimentar sub forma unei ajustări egale cu cuantumul impozitului suplimentar alocat în temeiul UTPR entităților constitutive din România pentru exercițiul financiar calculat în conformitate cu prevederile art. 16 . În acest scop, ajustarea are ca rezultat colectarea cuantumului obligației fiscale reprezentând impozitul suplimentar alocat entităților constitutive care au sediul în România din cadrul unui grup, în temeiul UTPR.
(2) Entitățile constitutive care sunt entități de investiții nu fac obiectul prezentului articol.