(1) Acest capitol reglementează stabilirea unui impozit suplimentar național care este calificat în conformitate cu prevederile regulilor-model ale OCDE.
(2) Impozitul suplimentar național se datorează de către toate entitățile constitutive impozitate la un nivel redus în România ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni din România care intră sub incidența acestei legi, pentru exercițiul financiar respectiv.
(3) Profiturile excedentare naționale ale entităților constitutive impozitate la un nivel redus sunt cele înregistrate în contabilitatea individuală a entității constitutive pentru exercițiul financiar potrivit reglementărilor contabile naționale aplicabile, în cazul în care toate entitățile constitutive din România ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni aplică aceleași reglementări contabile naționale. În situația în care nu toate entitățile constitutive situate în România îndeplinesc această condiție sau în situația în care exercițiul financiar al entităților constitutive din România diferă față de exercițiul financiar luat ca referință în situațiile financiare consolidate ale grupului multinațional, profitul excedentar național va fi calculat potrivit prevederilor art. 19 alin. (1)-(3) .
(4) În cazul în care o societate-mamă a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni are sediul în România, iar entitățile sale constitutive deținute direct sau indirect, care au sediul fie în România, fie într-o altă jurisdicție, sunt obligate la plata unui impozit suplimentar național pentru exercițiul financiar în jurisdicțiile respective, cuantumul oricărui impozit suplimentar calculat în conformitate cu art. 31 datorat de societatea-mamă în temeiul art. 8-11 se reduce, până la zero, cu cuantumul impozitului suplimentar național datorat de aceasta sau de entitățile constitutive respective.
(5) Prin excepție de la prevederile alin. (4) , în cazul în care impozitul suplimentar național dintr-o anumită jurisdicție, inclusiv cel prevăzut în prezenta lege, respectă cerințele regimurilor de protecție ale impozitului suplimentar național, respectiv îndeplinește cerințele standardului de contabilitate, standardului de consecvență și standardului de administrare, în conformitate cu capitolul 3 - Regimul de protecție al impozitului suplimentar național calificat din anexa A - Regimuri de protecție: Reguli globale antierodarea bazei de impunere (Pilonul 2) al Comentariilor consolidate la Regulile-model, emise de OCDE în anul 2024, nu se calculează niciun alt impozit suplimentar în conformitate cu prevederile art. 31 pentru exercițiul financiar respectiv, în ceea ce privește entitățile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale din jurisdicția respectivă sau ale grupului național de mari dimensiuni. Prezentele prevederi nu aduc atingere calculării niciunui impozit suplimentar adițional în temeiul art. 33 , în cazul în care un alt stat membru al Uniunii Europene nu aplică un impozit suplimentar național pentru a colecta orice impozit suplimentar adițional în temeiul art. 33 .
(6) În cazul în care cuantumul impozitului suplimentar național pentru un exercițiu financiar nu a fost plătit în cursul celor patru exerciții financiare următoare exercițiului financiar în care a fost datorat, cuantumul impozitului suplimentar național care nu a fost plătit se adaugă la impozitul suplimentar jurisdicțional calculat în conformitate cu art. 31 alin. (3) și nu mai este datorat autorităților fiscale din România. Prevederile acestui alineat nu se aplică grupurilor naționale de mari dimensiuni.
(7) Opțiunea aplicării impozitului suplimentar național va fi comunicată Comisiei Europene în termen de patru luni de la adoptarea acestei legi. Opțiunea nu poate fi revocată timp de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi. La sfârșitul fiecărei perioade de trei ani, opțiunea se reînnoiește automat, cu excepția cazului în care România revocă opțiunea. Orice revocare a opțiunii se notifică Comisiei Europene cel târziu cu patru luni înainte de încheierea perioadei de trei ani.