Impozitul suplimentar național

(1) Acest capitol reglementează stabilirea unui impozit suplimentar național care este calificat în conformitate cu prevederile regulilor-model ale OCDE.

(2) Impozitul suplimentar național se datorează de către toate entitățile constitutive impozitate la un nivel redus în România ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni din România care intră sub incidența acestei legi, pentru exercițiul financiar respectiv.

(3) Profiturile excedentare naționale ale entităților constitutive impozitate la un nivel redus sunt cele înregistrate în contabilitatea individuală a entității constitutive pentru exercițiul financiar potrivit reglementărilor contabile naționale aplicabile, în cazul în care toate entitățile constitutive din România ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni aplică aceleași reglementări contabile naționale. În situația în care nu toate entitățile constitutive situate în România îndeplinesc această condiție sau în situația în care exercițiul financiar al entităților constitutive din România diferă față de exercițiul financiar luat ca referință în situațiile financiare consolidate ale grupului multinațional, profitul excedentar național va fi calculat potrivit prevederilor art. 19 alin. (1)-(3) .

(4) În cazul în care o societate-mamă a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni are sediul în România, iar entitățile sale constitutive deținute direct sau indirect, care au sediul fie în România, fie într-o altă jurisdicție, sunt obligate la plata unui impozit suplimentar național pentru exercițiul financiar în jurisdicțiile respective, cuantumul oricărui impozit suplimentar calculat în conformitate cu art. 31 datorat de societatea-mamă în temeiul art. 8-11 se reduce, până la zero, cu cuantumul impozitului suplimentar național datorat de aceasta sau de entitățile constitutive respective.

(5) Prin excepție de la prevederile alin. (4) , în cazul în care impozitul suplimentar național dintr-o anumită jurisdicție, inclusiv cel prevăzut în prezenta lege, respectă cerințele regimurilor de protecție ale impozitului suplimentar național, respectiv îndeplinește cerințele standardului de contabilitate, standardului de consecvență și standardului de administrare, în conformitate cu capitolul 3 - Regimul de protecție al impozitului suplimentar național calificat din anexa A - Regimuri de protecție: Reguli globale antierodarea bazei de impunere (Pilonul 2) al Comentariilor consolidate la Regulile-model, emise de OCDE în anul 2024, nu se calculează niciun alt impozit suplimentar în conformitate cu prevederile art. 31 pentru exercițiul financiar respectiv, în ceea ce privește entitățile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale din jurisdicția respectivă sau ale grupului național de mari dimensiuni. Prezentele prevederi nu aduc atingere calculării niciunui impozit suplimentar adițional în temeiul art. 33 , în cazul în care un alt stat membru al Uniunii Europene nu aplică un impozit suplimentar național pentru a colecta orice impozit suplimentar adițional în temeiul art. 33 .

(6) În cazul în care cuantumul impozitului suplimentar național pentru un exercițiu financiar nu a fost plătit în cursul celor patru exerciții financiare următoare exercițiului financiar în care a fost datorat, cuantumul impozitului suplimentar național care nu a fost plătit se adaugă la impozitul suplimentar jurisdicțional calculat în conformitate cu art. 31 alin. (3) și nu mai este datorat autorităților fiscale din România. Prevederile acestui alineat nu se aplică grupurilor naționale de mari dimensiuni.

(7) Opțiunea aplicării impozitului suplimentar național va fi comunicată Comisiei Europene în termen de patru luni de la adoptarea acestei legi. Opțiunea nu poate fi revocată timp de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi. La sfârșitul fiecărei perioade de trei ani, opțiunea se reînnoiește automat, cu excepția cazului în care România revocă opțiunea. Orice revocare a opțiunii se notifică Comisiei Europene cel târziu cu patru luni înainte de încheierea perioadei de trei ani.

(1) Pentru determinarea impozitului suplimentar național se utilizează regulile pentru determinarea impozitului suplimentar în temeiul prezentei legi, precum și regulile prevăzute la alin. (2)-(9) .

(2) Impozitul suplimentar național nu se aplică entităților transparente fiscal, cu/fără personalitate juridică care au sediul în România, astfel cum sunt definite la art. 7 pct. 14 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal , cu modificările și completările ulterioare, și entităților de investiții.

(3) Impozitele acoperite plătite sau datorate de o entitate constitutivă proprietară în cadrul unui regim fiscal al societăților străine controlate/de o entitate constitutivă principală/de o entitate constitutivă proprietară asupra profiturilor unei entități hibride/de o entitate constitutivă proprietară în legătură cu o distribuire, cu excepția impozitelor cu reținere la sursă asupra distribuirilor efectuate, care ar fi alocabile, conform prezentei legi, unei societăți străine controlate/unui sediu permanent/unei entități hibride/unei entități constitutive care a efectuat o distribuire, în conformitate cu regulile prevăzute la art. 28 alin. (1) , (3)-(5) , sunt excluse de la calculul cotei efective de impozitare.

(4) Pentru determinarea impozitului suplimentar național, la nivelul entității constitutive din România, care este considerată entitate constitutivă proprietară sau entitate principală, se exclud de la calculul cotei efective de impozitare toate impozitele acoperite percepute la nivelul societății constitutive din România asupra profiturilor sau pierderilor calificate ale unui sediu permanent, asupra veniturilor pasive ale unei societăți străine controlate, prevăzute la art. 40⁵, asupra profiturilor unei entități hibride, astfel cum este definită la pct. 11 al art. 40¹ din Legea nr. 227/2015 , cu modificările și completările ulterioare, sau asupra distribuirilor efectuate, cu excepția impozitului cu reținere la sursă.

(5) Impozitul suplimentar național pentru un exercițiu financiar este valoarea pozitivă, dacă este cazul, calculată în conformitate cu următoarea formulă: Impozitul suplimentar național = procentul impozitului suplimentar național x profitul excedentar național + impozitul suplimentar adițional, unde:

(6) Pentru entitățile constitutive deținute de acționari minoritari, calculul cotei efective de impozitare și a impozitului suplimentar național se efectuează separat pentru fiecare subgrup deținut de acționari minoritari, ca și cum fiecare subgrup deținut de acționari minoritari ar fi un grup distinct de întreprinderi multinaționale sau un grup național distinct de mari dimensiuni.

(7) Valoarea impozitului suplimentar național reprezintă întreaga sumă a impozitului suplimentar calculată în conformitate cu art. 31 alin. (3) , indiferent de procentul participației în capitalurile proprii deținute în entitățile constitutive care au sediul în România de către orice societate-mamă a grupului.

(8) Impozitul suplimentar național alocat unei entități constitutive care are sediul în România, pentru exercițiul financiar curent, se calculează în conformitate cu următoarea formulă: unde:

(9) Entitățile constitutive ale unui grup de întreprinderi multinaționale sau ale unui grup național de mari dimensiuni vor calcula impozitul suplimentar național utilizând moneda de prezentare utilizată la întocmirea situațiilor financiare consolidate dacă profitul excedentar național se calculează în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1)-(3) . Dacă toate entitățile constitutive situate în România ale grupului folosesc moneda națională ca monedă funcțională și profitul excedentar național se calculează utilizând standardul contabil național, calculul impozitului suplimentar național se va face în moneda națională. Dacă, potrivit reglementărilor contabile naționale aplicabile, una sau mai multe dintre entitățile constitutive situate în România ale acestor grupuri utilizează o altă monedă decât moneda națională ca monedă funcțională, entitățile constitutive pot opta pentru o perioadă de cinci ani să calculeze impozitul suplimentar național utilizând moneda de prezentare utilizată la întocmirea situațiilor financiare consolidate sau moneda națională. Pentru plata impozitului, dacă impozitul suplimentar național este determinat în moneda de prezentare, acesta se va converti în moneda națională utilizând cursul de schimb de la data scadenței acestuia.

(10) La stabilirea impozitelor acoperite ajustate, entitățile constitutive, care întocmesc situații financiare individuale conforme cu Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului, vor calcula și vor prezenta valoarea impozitului amânat în notele explicative la situațiile financiare anuale sau pot aplica Reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, ca bază a contabilității.