LexistoriaDreptul la drept.

Regimurile de neutralitate fiscală și de distribuire

Azi

Legea 431/2023 · 6 articole

Articolul 42 — Societatea-mamă finală care este o entitate transparentă

(1) Profitul calificat al unei entități transparente care este o societate-mamă finală se reduce, pentru exercițiul financiar, cu valoarea profitului calificat ce poate fi atribuit deținătorului unei participații în capitalurile proprii, denumit în continuare deținătorul dreptului de proprietate, în entitatea transparentă, cu condiția ca:

a) deținătorul dreptului de proprietate să fie supus impozitului pe profit pentru o perioadă impozabilă care se încheie în termen de 12 luni de la sfârșitul respectivului exercițiu financiar la o cotă nominală egală sau mai mare decât cota minimă de impozitare; sau

b) să se poată estima în mod rezonabil că valoarea agregată a impozitelor acoperite plătite de societatea-mamă finală, precum și de către alte entități care fac parte din structura transparentă fiscal și a impozitelor plătite de deținătorul dreptului de proprietate pe aceste profituri, în termen de 12 luni după încheierea exercițiului financiar, este egală sau mai mare decât o sumă egală cu profitul respectiv înmulțit cu cota minimă de impozitare.

(2) Profitul calificat al unei entități transparente care este o societate-mamă finală se reduce, de asemenea, pentru exercițiul financiar, cu valoarea profitului calificat ce este alocat deținătorului dreptului de proprietate în entitatea transparentă, cu condiția ca deținătorul participației să fie:

a) o persoană fizică care are rezidența fiscală în jurisdicția în care are sediul societatea-mamă finală și care deține participații în capitalurile proprii reprezentând un drept de maximum 5% din profiturile și activele societății-mamă finale; sau

b) o entitate guvernamentală, o organizație internațională, o organizație nonprofit sau un fond de pensii, care are rezidența fiscală în jurisdicția în care are sediul societatea-mamă finală și deține o participație în capitalurile proprii reprezentând un drept de maximum 5% din profiturile și activele societății-mamă finale.

(3) Pierderea calificată a unei entități transparente care este o societate-mamă finală se reduce, de asemenea, pentru exercițiul financiar, cu valoarea pierderii calificate ce poate fi atribuită deținătorului dreptului de proprietate în entitatea transparentă. Aceste reguli nu se aplică în măsura în care deținătorului dreptului de proprietate nu i se permite să utilizeze o astfel de pierdere pentru calculul profitului său impozabil.

(4) Impozitele acoperite ale unei entități transparente care este o societate-mamă finală se reduc proporțional cu valoarea profitului calificat redus în conformitate cu alin. (1) și (2) .

(5) Prevederile alin. (1)-(4) se aplică unui sediu permanent prin care o entitate transparentă care este o societate-mamă finală își desfășoară activitatea integral sau parțial sau prin care activitatea unei entități transparente fiscal se desfășoară integral sau parțial, cu condiția ca participația societății-mamă finale în capitalurile proprii în entitatea transparentă respectivă să fie deținută direct sau prin intermediul unui lanț de entități transparente.

Articolul 43 — Societatea-mamă finală care face obiectul unui regim privind dividendele deductibile

(1) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:

a) regim privind dividendele deductibile înseamnă un regim fiscal care aplică un nivel unic de impozitare a profiturilor proprietarilor unei entități prin deducerea sau excluderea din profitul entității a profiturilor distribuite proprietarilor sau prin scutirea unei cooperative de la impozitare;

b) dividend deductibil înseamnă în ceea ce privește o entitate constitutivă care este supusă unui regim privind dividendele deductibile:

(i) o distribuire a profiturilor către deținătorul unei participații în capitalurile proprii în entitatea constitutivă care este deductibilă din profitul impozabil al entității constitutive în temeiul legislației din jurisdicția în care aceasta își are sediul; sau

(ii) un dividend de patronaj acordat unui membru al unei cooperative; și

c) cooperativă înseamnă o entitate care comercializează sau achiziționează în mod colectiv bunuri sau servicii în numele membrilor săi și care face obiectul unui regim fiscal în jurisdicția în care se află, care asigură neutralitatea fiscală în ceea ce privește bunurile sau serviciile care sunt vândute sau achiziționate de către membrii săi prin intermediul cooperativei.

(2) Societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni care face obiectul unui regim privind dividendele deductibile reduce, până la zero, pentru exercițiul financiar, profitul său calificat cu suma care este distribuită ca dividende deductibile în termen de 12 luni de la încheierea exercițiului financiar, cu condiția ca:

a) dividendul să fie impozitat în sarcina destinatarului pentru o perioadă impozabilă care se încheie în termen de 12 luni de la sfârșitul exercițiului financiar al societății-mamă finale la o cotă nominală egală sau mai mare decât cota minimă de impozitare; sau

b) să se poată estima în mod rezonabil că valoarea agregată a impozitelor acoperite plătite de societatea-mamă finală și a impozitelor societății-mamă finale plătite de destinatarul unui astfel de dividend este egală sau mai mare decât profitul respectiv înmulțit cu cota minimă de impozitare.

(3) Societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni care face obiectul unui regim privind dividendele deductibile reduce, de asemenea, până la zero, pentru exercițiul financiar, profitul său calificat cu suma pe care o distribuie ca dividende deductibile în termen de 12 luni de la încheierea exercițiului financiar, cu condiția ca destinatarul să fie:

a) o persoană fizică, iar dividendul primit este un dividend de patronaj de la o cooperativă de aprovizionare;

b) o persoană fizică care are rezidența fiscală în aceeași jurisdicție în care are sediul societatea-mamă finală și care deține o participație în capitalurile proprii reprezentând un drept la maximum 5% din profiturile și activele societății-mamă finale; sau

c) o entitate guvernamentală, o organizație internațională, o organizație nonprofit sau un fond de pensii, altul decât o entitate care prestează servicii de pensii, care are rezidența fiscală în jurisdicția în care are sediul societatea-mamă finală.

(4) Impozitele acoperite ale unei societăți-mamă finale, altele decât impozitele pentru care a fost permisă deducerea dividendelor, se reduc proporțional cu valoarea profitului calificat redus în conformitate cu alin. (2) și (3) .

(5) În cazul în care societatea-mamă finală deține o participație în capitalurile proprii într-o altă entitate constitutivă care face obiectul unui regim privind dividendele deductibile, direct sau prin intermediul unui lanț de astfel de entități constitutive, prevederile alin. (2)-(4) se aplică oricărei alte entități constitutive care are sediul în jurisdicția societății-mamă finale care este supusă regimului privind dividendele deductibile, în măsura în care profitul său calificat este distribuit ulterior de către societatea-mamă finală destinatarilor care îndeplinesc cerințele prevăzute la alin. (2) și (3) .

(6) În sensul prevederilor alin. (2) , un dividend de patronaj distribuit de o cooperativă de aprovizionare este tratat ca fiind impozabil în sarcina destinatarului, în măsura în care respectivul dividend reduce o cheltuială deductibilă sau un cost deductibil la calcularea profitului impozabil sau a pierderii impozabile a beneficiarului.

Articolul 44 — Sisteme eligibile de impozitare la distribuirea profiturilor

(1) Entitatea constitutivă care depune declarația poate exercita opțiunea în nume propriu sau cu privire la o altă entitate constitutivă care face obiectul unui sistem eligibil de impozitare la distribuirea profiturilor pentru a include suma stabilită ca impozit pe distribuire preconizat în conformitate cu alin. (2) în cadrul impozitelor acoperite ajustate ale entității constitutive pentru exercițiul financiar. Opțiunea se exercită anual în conformitate cu art. 49 alin. (2) și se aplică tuturor entităților constitutive care au sediul într-o jurisdicție.

(2) Valoarea impozitului pe distribuire preconizat este valoarea cea mai mică dintre:

a) valoarea necesară pentru a majora cota efectivă de impozitare calculată în conformitate cu art. 31 alin. (2) pentru o jurisdicție pentru un exercițiu financiar până la nivelul cotei minime de impozitare; sau

b) valoarea impozitului distribuit care ar fi fost datorat dacă entitățile constitutive care au sediul într-o jurisdicție și-ar fi distribuit întregul lor profit care face obiectul sistemului eligibil de impozitare la distribuirea profiturilor în cursul respectivului exercițiu financiar.

(3) În cazul în care se exercită o opțiune în conformitate cu alin. (1) , pentru fiecare exercițiu financiar în care se aplică această opțiune se constituie un cont de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat. Valoarea impozitului pe distribuire preconizat determinată în conformitate cu alin. (2) pentru o jurisdicție se adaugă în contul de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat aferent exercițiului financiar în care a fost constituit. La sfârșitul fiecărui exercițiu financiar următor, soldul restant din conturile de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat, determinat pentru exercițiile financiare precedente, se reduce în ordine cronologică, până la zero, cu impozitele plătite de entitățile constitutive în cursul exercițiului financiar în legătură cu distribuirile efective sau preconizate. Orice sumă reziduală din conturile de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat rămasă se reduce până la zero, cu o sumă egală cu pierderea netă calificată a unei jurisdicții înmulțită cu cota minimă de impozitare.

(4) Orice sumă reziduală a pierderii nete calificate înmulțite cu cota minimă de impozitare rămasă după aplicarea prevederilor alin. (3) pentru jurisdicție se reportează în exercițiile financiare următoare și reduce orice sumă reziduală din conturile de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat care rămâne după aplicarea prevederilor alin. (3) .

(5) Soldul, dacă există, al contului de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat în ultima zi a celui de al patrulea exercițiu financiar după exercițiul financiar pentru care a fost constituit contul respectiv este tratat ca o reducere a impozitelor acoperite ajustate, stabilite anterior pentru exercițiul financiar respectiv. Cota efectivă de impozitare și impozitul suplimentar pentru exercițiul financiar respectiv se recalculează corespunzător, în conformitate cu art. 33 alin. (1) .

(6) Impozitele plătite în cursul exercițiului financiar în legătură cu distribuirile efective sau preconizate nu se includ în impozitele acoperite ajustate în măsura în care acestea reduc un cont de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat în conformitate cu prevederile alin. (3) și (4) .

(7) În cazul în care o entitate constitutivă care a exercitat opțiunea în temeiul alin. (1) părăsește grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni sau majoritatea activelor sale sunt transferate unei persoane care nu este o entitate constitutivă a aceluiași grup de întreprinderi multinaționale sau grup național de mari dimensiuni care are sediul în aceeași jurisdicție, orice sold restant al conturilor de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat din exercițiile financiare anterioare în care au fost constituite conturile respective este tratat ca o reducere a impozitelor acoperite ajustate pentru fiecare dintre exercițiile financiare respective, în conformitate cu art. 33 alin. (1) . Orice sumă datorată din impozitul suplimentar adițional se înmulțește cu următoarea cotă pentru a determina impozitul suplimentar adițional datorat pentru jurisdicție: unde:

a) profitul calificat al entității constitutive se determină în conformitate cu capitolul IV pentru fiecare exercițiu financiar în care există un sold restant al conturilor de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat pentru jurisdicție; și

b) profitul net calificat pentru jurisdicție se determină în conformitate cu art. 30 alin. (2) pentru fiecare exercițiu financiar în care există un sold restant al conturilor de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat pentru jurisdicție.

Articolul 45 — Determinarea cotei efective de impozitare și a impozitului suplimentar ale unei entități de investiții

(1) În cazul în care o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni este o entitate de investiții care nu este o entitate transparentă fiscal și care nu a făcut o opțiune în conformitate cu art. 46 sau 47 , cota efectivă de impozitare a unei astfel de entități de investiții se calculează separat de cota efectivă de impozitare a jurisdicției în care are sediul.

(2) Cota efectivă de impozitare a entității de investiții, prevăzută la alin. (1) , este egală cu impozitele sale acoperite ajustate împărțite la o sumă egală cu partea alocabilă a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni în profitul sau pierderea calificată a entității de investiții respective. În cazul în care în România sunt situate mai multe entități de investiții, cota efectivă de impozitare se calculează prin împărțirea impozitelor acoperite ajustate însumate pentru toate entitățile de investiții la o sumă cumulată egală cu partea alocabilă grupului de întreprinderi multinaționale sau grupului național de mari dimensiuni din profiturile sau pierderile calificate.

(3) Impozitele acoperite ajustate ale unei entități de investiții, astfel cum se menționează la alin. (1) , sunt impozitele acoperite ajustate care pot fi atribuite părții alocabile a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni în profitul calificat al entității de investiții și impozitele acoperite alocate entității de investiții în conformitate cu art. 28 . Impozitele acoperite ajustate ale entității de investiții nu includ niciun impozit acoperit înregistrat de entitatea de investiții care poate fi atribuit profitului care nu face parte din partea alocabilă a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni în profitul entității de investiții.

(4) Impozitul suplimentar al unei entități de investiții, prevăzut la alin. (1) , este o sumă egală cu procentul impozitului suplimentar al entității de investiții înmulțit cu o sumă egală cu diferența dintre partea alocabilă a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni în profitul calificat al entității de investiții și excluderea profitului pentru activitățile cu substanță economică calculată pentru entitatea de investiții. Procentul impozitului suplimentar al unei entități de investiții este o valoare pozitivă egală cu diferența dintre cota minimă de impozitare și cota efectivă de impozitare a unei astfel de entități de investiții. În cazul în care în România sunt situate mai multe entități de investiții, pentru calculul impozitului suplimentar, partea alocabilă a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni în profitul lor sau pierderea lor calificată și suma excluderilor profitului pentru activitățile cu substanță economică determinate pentru fiecare entitate de investiții sunt cumulate. Excluderea profitului pentru activitățile cu substanță economică în cazul unei entități de investiții se determină în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (1)-(7) , luând în considerare costurile salariale eligibile aferente angajaților eligibili și imobilizările corporale eligibile care se reduc proporțional cu partea alocabilă a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni în profitul calificat al entității de investiții împărțit la profitul calificat total al unei astfel de entități de investiții.

(5) În sensul prevederilor prezentului articol, partea alocabilă a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni în profitul sau în pierderea calificate al/a unei entități de investiții se determină în conformitate cu art. 12 , luând în considerare numai interesele de participare care nu fac obiectul exercitării unei opțiuni în conformitate cu art. 46 sau 47 .

Articolul 46 — Opțiunea de a trata o entitate de investiții drept entitate transparentă fiscal

(1) În sensul prevederilor prezentului articol, o entitate de investiții în asigurări înseamnă o entitate care corespunde definiției unui fond de investiții prevăzute la art. 6 pct. 17 sau definiției unui vehicul de investiții imobiliare prevăzute la art. 6 pct. 44 dacă nu ar fi constituită în legătură cu datorii în temeiul unui contract de asigurare sau de anuități și dacă nu ar fi deținută integral de o entitate care face obiectul reglementării în jurisdicția în care are sediul societatea de asigurări.

(2) Prin exercitarea opțiunii entității constitutive care depune declarația, o entitate constitutivă care este o entitate de investiții sau o entitate de investiții în asigurări poate fi tratată ca o entitate transparentă fiscal dacă entitatea constitutivă proprietară este supusă impozitării în România, jurisdicția în care are sediul, în temeiul unui regim bazat pe valoarea justă sau al unui regim similar, în funcție de variațiile anuale ale valorii juste a participației în capitalurile proprii în entitatea respectivă, iar cota de impozitare aplicabilă entității constitutive proprietare pentru profitul respectiv este egală sau mai mare decât cota minimă de impozitare.

(3) O entitate constitutivă care deține indirect o participație în capitalurile proprii ale unei entități de investiții sau ale unei entități de investiții în asigurări prin intermediul unei participații directe în capitalurile proprii într-o altă entitate de investiții sau entitate de investiții în asigurări este considerată ca făcând obiectul impozitării în temeiul unui regim bazat pe valoarea justă sau al unui regim similar în ceea ce privește participația în capitalurile proprii indirect în prima entitate sau în entitatea de investiții în asigurări menționate dacă face obiectul unui regim bazat pe valoarea justă sau al unui regim similar în ceea ce privește participația în capitalurile proprii direct în cea de a doua entitate sau entitate de investiții în asigurări menționată.

(4) Opțiunea în temeiul prevederilor alin. (2) se exercită în conformitate cu art. 49 alin. (1) . În cazul în care opțiunea este revocată, orice câștig sau pierdere din cedarea unui activ sau a unui pasiv deținut de entitatea de investiții sau de o entitate de investiții în asigurări este determinată pe baza valorii juste a activului sau a pasivului în prima zi a anului în care are loc revocarea.

Articolul 47 — Opțiunea de aplicare a unei metode de distribuire impozabilă

(1) Prin exercitarea opțiunii entității constitutive care depune declarația, o entitate constitutivă proprietară a unei entități de investiții poate aplica o metodă de distribuire impozabilă în ceea ce privește participația sa în capitalurile proprii ale entității de investiții, cu condiția ca entitatea constitutivă proprietară să nu fie o entitate de investiții și să se poată aștepta în mod rezonabil să datoreze impozit pe distribuiri din partea entității de investiții la o cotă de impozitare egală sau mai mare decât cota minimă de impozitare.

(2) În conformitate cu metoda distribuirii impozabile, distribuirile și distribuirile preconizate ale profitului calificat al unei entități de investiții sunt incluse în profitul calificat al entității constitutive proprietare care a primit distribuirile, cu condiția să nu fie o entitate de investiții. Valoarea impozitelor acoperite datorate de entitatea de investiții, care este creditabilă în raport cu obligația fiscală a entității constitutive proprietare rezultată din distribuirile entității de investiții, se include în profitul calificat și impozitele acoperite ajustate ale entității constitutive proprietare care a primit distribuirile. Partea entității constitutive proprietare în profitul net calificat nedistribuit al entității de investiții prevăzute la alin. (3) , rezultat în al treilea an care precedă exercițiul financiar, denumit în continuare anul de referință, este tratată ca profitul calificat al entității de investiții respective pentru exercițiul financiar respectiv. Suma egală cu acest profit calificat înmulțit cu cota minimă de impozitare este tratată ca impozit suplimentar al unei entități constitutive impozitate la un nivel redus pentru exercițiul financiar în sensul capitolului II. Profitul sau pierderea calificate a unei entități de investiții și impozitele acoperite ajustate care pot fi atribuite acestui profit pentru exercițiul financiar sunt excluse din calculul cotei efective de impozitare în conformitate cu capitolul VI și cu prevederile art. 45 alin. (1)-(4) , cu excepția valorii impozitelor acoperite.

(3) Profitul net calificat nedistribuit al unei entități de investiții pentru anul de referință este valoarea profitului calificat al respectivei entități de investiții pentru anul de referință, redus, până la zero, cu:

a) impozitele acoperite ale entității de investiții;

b) distribuirile și distribuirile preconizate către acționari care nu sunt entități de investiții în perioada cuprinsă între prima zi a celui de al treilea an care precedă exercițiul financiar și ultima zi a exercițiului financiar de raportare în care a fost deținută participația în capitalurile proprii, denumită în continuare perioada de referință;

c) pierderile calificate care au apărut în timpul perioadei de referință; și

d) orice valoare reziduală a pierderilor calificate ce nu a redus profitul net calificat nedistribuit al entității de investiții respective pentru un an de referință precedent, denumită reportarea pierderilor din investiții. Profitul net calificat nedistribuit al unei entități de investiții nu se reduce prin distribuiri sau distribuiri preconizate care au redus profitul net calificat nedistribuit al respectivei entități de investiții pentru un an de referință precedent, în conformitate cu lit. b) . Profitul net calificat nedistribuit al unei entități de investiții nu se reduce cu valoarea pierderilor calificate ce au redus profitul net calificat nedistribuit al respectivei entități de investiții pentru un an de referință precedent, în conformitate cu lit. c) .

(4) În sensul prevederilor prezentului articol, se consideră că are loc o distribuire preconizată atunci când o participație directă sau indirectă în capitalurile proprii ale entității de investiții este transferată unei entități care nu aparține grupului de întreprinderi multinaționale sau grupului național de mari dimensiuni și care este egală cu partea din profitul net calificat nedistribuit care poate fi atribuită acestei participații în capitalurile proprii la data transferului, determinată fără a ține seama de distribuirea preconizată.

(5) Opțiunea în temeiul alin. (1) se exercită în conformitate cu art. 49 alin. (1) . În cazul în care opțiunea este revocată, partea entității constitutive proprietare în profitul calificat net nedistribuit al entității de investiții pentru anul de referință la finalul exercițiului financiar care precedă exercițiul financiar în care are loc revocarea este tratată ca profit calificat al entității de investiții respective pentru exercițiul financiar respectiv. Suma egală cu acest profit calificat înmulțit cu cota minimă de impozitare este tratată ca impozit suplimentar al unei entități constitutive impozitate la un nivel redus pentru exercițiul financiar în sensul capitolului II.