(1) Titularii obligației de stocare vor putea delega obligația de stocare pentru o cantitate de țiței și/sau produse petroliere care să nu depășească 70% din cantitatea de țiței și/sau produse petroliere pentru care au obligația de stocare.
(2) Fiecare titular al obligației de stocare va îndeplini obligația de stocare prin constituirea și menținerea, pe teritoriul României, în mod direct sau prin delegare, a cel puțin 50% din stocurile minime pentru care are obligația de stocare.
(3) Prin ordin al conducătorului autorității competente, titularii obligației de stocare pot fi obligați să delege obligația de stocare către entitatea centrală de stocare din România, până la o anumită dată, pentru o perioadă determinată și pentru cantități de țiței și/sau produse petroliere de până la 30% din cantitățile de țiței și produse petroliere pentru care fiecare dintre aceștia are obligația de stocare. În acest caz, entitatea centrală de stocare din România are obligația de a accepta delegarea obligației de stocare, în limitele stabilite prin ordinul conducătorului autorității competente.