(1) Delegarea obligației de stocare nu este valabilă decât în măsura în care a fost acceptată de titularul delegat al obligației de stocare și în măsura în care respectă prevederile prezentei legi.
(2) Titularul obligației de stocare nu este exonerat de răspundere pentru neîndeplinirea obligației de stocare în cazul în care a delegat obligația de stocare, iar titularul delegat al obligației de stocare nu constituie și nu menține stocurile minime pentru care a acceptat delegarea obligației de stocare în contul și la dispoziția titularului obligației de stocare.