Delegarea obligației de stocare și obligațiile titularilor obligației de stocare

Azi

Legea 85/2018 · 7 articole

Articolul 9

(1) Obligația de stocare poate fi realizată, în mod direct, de către titularul obligației de stocare, prin constituirea și menținerea stocurilor minime în depozite operate de către acesta sau, pe bază de contract, de către alți operatori economici.

(2) Obligația de stocare poate fi realizată și prin delegare, caz în care constituirea și menținerea stocurilor minime, în contul și la dispoziția titularului obligației de stocare, se realizează de către titularul delegat al obligației de stocare în depozite operate de acesta sau, pe bază de contract, de către alți operatori economici.

(3) Obligația de stocare pentru stocurile specifice nu poate fi delegată.

Articolul 10

(1) Autoritatea competentă notifică operatorii economici cu privire la modalitatea care a fost utilizată pentru calculul obligațiilor de stocare care le sunt impuse cu cel puțin 200 de zile înainte de începerea perioadei la care se referă obligația în cauză.

(2) Dreptul de delegare a obligației de stocare va putea fi exercitat în orice moment începând cu data notificării operatorilor economici de către autoritatea competentă cu privire la obligațiile de stocare care le sunt impuse pentru perioada anului calendaristic.

(3) Prin derogare de la alin. (2) , operatorii economici își exercită dreptul de delegare a obligației de stocare către o entitate centrală de stocare cu cel mult 170 de zile înainte de începutul perioadei la care se referă obligația de stocare în cauză.

Articolul 11

(1) Titularii obligației de stocare vor putea delega obligația de stocare pentru o cantitate de țiței și/sau produse petroliere care să nu depășească 70% din cantitatea de țiței și/sau produse petroliere pentru care au obligația de stocare.

(2) Fiecare titular al obligației de stocare va îndeplini obligația de stocare prin constituirea și menținerea, pe teritoriul României, în mod direct sau prin delegare, a cel puțin 50% din stocurile minime pentru care are obligația de stocare.

(3) Prin ordin al conducătorului autorității competente, titularii obligației de stocare pot fi obligați să delege obligația de stocare către entitatea centrală de stocare din România, până la o anumită dată, pentru o perioadă determinată și pentru cantități de țiței și/sau produse petroliere de până la 30% din cantitățile de țiței și produse petroliere pentru care fiecare dintre aceștia are obligația de stocare. În acest caz, entitatea centrală de stocare din România are obligația de a accepta delegarea obligației de stocare, în limitele stabilite prin ordinul conducătorului autorității competente.

Articolul 12

(1) Delegarea obligației de stocare nu este valabilă decât în măsura în care a fost acceptată de titularul delegat al obligației de stocare și în măsura în care respectă prevederile prezentei legi.

(2) Titularul obligației de stocare nu este exonerat de răspundere pentru neîndeplinirea obligației de stocare în cazul în care a delegat obligația de stocare, iar titularul delegat al obligației de stocare nu constituie și nu menține stocurile minime pentru care a acceptat delegarea obligației de stocare în contul și la dispoziția titularului obligației de stocare.

Articolul 13

(1) Titularii obligației de stocare, cu excepția entității centrale de stocare din România, pot delega obligația de stocare, dar numai:

a) entității centrale de stocare din România;

b) unor entități centrale de stocare din statele membre, altele decât entitatea centrală de stocare din România, care s-au declarat dispuse să mențină asemenea stocuri, cu condiția ca delegarea obligației de stocare să fi fost autorizată, în prealabil, de către autoritatea competentă și de către statul/statele membru/membre pe teritoriul căruia/cărora urmează a se constitui și menține stocurile de urgență;

c) altor operatori economici cu sediul social în cadrul altor state membre ale Uniunii Europene, ale Spațiului Economic European și/sau în Confederația Elvețiană sau operatorilor economici care au o reprezentanță pe teritoriul Uniunii Europene, Spațiului Economic European și/sau Confederației Elvețiene, care dețin stocuri în surplus sau capacități de stocare disponibile pe teritoriul Uniunii Europene, cu condiția ca delegarea obligației de stocare să fi fost autorizată, în prealabil, de către autoritatea competentă și de către statul/statele membru/membre pe teritoriul căruia/cărora urmează a fi constituite și menținute stocurile;

d) altor operatori economici care au statut de rezident sau de nerezident în România, care își desfășoară activitatea în România prin intermediul unui sediu permanent și care dețin stocuri surplus și/sau capacități disponibile de stocare pe teritoriul României, cu condiția ca delegarea să fi fost notificată, în prealabil, autorității competente.

(2) Orice modificare sau prelungire a unei delegări, dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) , va fi valabilă doar dacă a fost autorizată, în prealabil, în aceleași condiții ca și delegarea inițială.

(3) Orice modificare sau prelungire a unei delegări, dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. d) , se consideră o nouă delegare și va fi valabilă doar dacă a fost notificată, în prealabil, autorității competente.

(4) În cazul delegărilor prevăzute la alin. (1) lit. c) și d) , obligațiile de stocare nu pot face obiectul subdelegării.

Articolul 14

(1) Entitatea centrală de stocare din România poate subdelega obligațiile de stocare care i-au fost delegate în legătură cu stocurile de urgență, dar numai:

a) entității centrale de stocare înființate de către statul membru pe al cărui teritoriu vor fi menținute stocurile de urgență;

b) operatorilor economici cu sediul social în cadrul altor state membre ale Uniunii Europene, ale Spațiului Economic European și/sau în Confederația Elvețiană sau operatorilor economici care au o reprezentanță pe teritoriul Uniunii Europene, Spațiului Economic European și/sau Confederației Elvețiene.

(2) Entitatea centrală de stocare din România nu va putea accepta delegarea obligațiilor de stocare, având ca obiect stocurile de urgență și/sau stocurile specifice deținute în contul altor state membre, decât în măsura în care stocurile de urgență și/sau stocurile specifice vor fi deținute pe teritoriul României.

(3) În cazul subdelegărilor/delegărilor prevăzute la alin. (1) și (2) , obligațiile de stocare nu pot face obiectul unei noi subdelegări.

(4) Orice subdelegare a obligațiilor de stocare, dintre cele prevăzute la alin. (1) , precum și orice modificare sau prelungire a acesteia se vor realiza doar după:

a) autorizarea subdelegării, modificării sau prelungirii acesteia de către titularul obligației de stocare;

b) autorizarea subdelegării/delegării, modificării sau prelungirii acesteia de către autoritatea competentă.

(5) Orice subdelegare și/sau delegare a obligațiilor de stocare, dintre cele prevăzute la alin. (2) , precum și orice modificare sau prelungire a acestora se vor realiza doar după autorizarea de către autoritatea competentă.

(6) În cazul în care stocurile specifice sunt constituite și menținute pe teritoriul României, în mod direct, de către entitatea centrală de stocare din România, în combinație cu alte stocuri petroliere, entitatea centrală de stocare din România nu va putea deplasa cantități de produse din respectivele stocuri petroliere combinate, într-o proporție egală cu cantitatea care reprezintă stocurile specifice, sau, după caz, operatorul economic care operează depozitele petroliere unde sunt menținute acele stocuri petroliere combinate nu va putea deplasa cantități de produse din respectivele stocuri petroliere combinate, într-o proporție egală cu cantitatea care reprezintă stocurile specifice, fără autorizare prealabilă acordată, în scris, de către entitatea centrală de stocare din România.

(7) În situația în care pe teritoriul României sunt menținute stocuri specifice, în contul altor state membre, în combinație cu alte produse petroliere, titularul delegat al obligației de stocare sau, după caz, operatorul economic care operează depozitele petroliere unde sunt menținute acele stocuri petroliere combinate nu va putea deplasa cantități de produse din respectivele stocuri petroliere combinate, într-o proporție egală cu cantitatea care reprezintă stocurile specifice, fără autorizarea prealabilă acordată, în scris, de către proprietarul/proprietarii stocurilor specifice și de către autoritatea competentă.

(8) Entitatea centrală de stocare din România nu va putea constitui și menține stocuri specifice, în combinație cu alte stocuri petroliere, pe teritoriul altor state membre, decât în cazul în care operatorul economic care operează depozitul petrolier unde urmează să fie constituite și menținute acele stocuri specifice, în combinație cu alte stocuri petroliere, își asumă angajamentul, în scris, de a nu permite deplasarea respectivelor stocuri petroliere combinate, într-o proporție egală cu cantitatea care reprezintă stocurile specifice, fără o autorizare prealabilă acordată, în scris, de către entitatea centrală de stocare din România.

(9) Procedura de autorizare și, după caz, de notificare a delegării/subdelegării obligațiilor de stocare va fi aprobată de autoritatea competentă, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Articolul 15

(1) Titularii obligației de stocare au următoarele obligații:

a) să îndeplinească obligația de stocare în termenele și condițiile prevăzute de prezenta lege;

b) să asigure reconstruirea stocurilor minime pentru care au obligația de stocare în termen de 30 de zile de la data diminuării sau lichidării; în cazurile în care diminuarea sau lichidarea intervine ca urmare a declarării unei situații de urgență deosebită, a unei situații de criză locală sau a unei disfuncționalități majore în aprovizionare, reconstituirea stocurilor se face în termen de 60 de zile de la încetarea situației de urgență deosebită, a situației de criză locală sau a disfuncționalității majore în aprovizionare;

c) să asigure, în mod continuu, disponibilitatea și accesibilitatea din punct de vedere fizic a stocurilor minime pentru care au obligația de stocare, pe întreaga perioadă de valabilitate a obligației de menținere a acestora;

d) să notifice autoritatea competentă despre constituirea stocurilor minime pentru care au obligația de stocare și despre structura sortimentală a stocurilor minime deținute;

e) să inventarieze lunar stocurile minime deținute;

f) să notifice autoritatea competentă, cu 15 zile înainte, despre înlocuirea, potrivit art. 4 alin. (5) , a unor cantități de produse petroliere care fac parte din structura sortimentală a stocurilor minime deținute, despre motivele înlocuirii și despre perioada estimată a operațiunii de înlocuire;

g) să asigure ținerea evidenței distincte a stocurilor minime pentru care au obligația de stocare de alte stocuri, inclusiv de stocurile comerciale;

h) să țină un registru special al stocurilor de urgență și, după caz, al stocurilor specifice deținute și să actualizeze registrul special al stocurilor de urgență și, după caz, al stocurilor specifice deținute;

i) să furnizeze către autoritatea competentă, până la data de 10 a fiecărei luni calendaristice, pentru luna calendaristică anterioară, cantitățile stocurilor comerciale deținute în România, respectiv datele și informațiile privind localizarea precisă a depozitului/depozitelor petrolier/petroliere unde sunt constituite și menținute stocurile minime deținute și stocurile comerciale deținute, iar pe fiecare depozit petrolier în parte, datele și informațiile privind produsele petroliere și nivelul cantitativ al fiecărui produs petrolier care intră în componența stocurilor minime deținute și al stocurilor comerciale deținute și, în același timp, să declare dacă stocurile minime deținute sunt disponibile pentru a fi utilizate, în cazurile prevăzute la art. 7 alin. (1) ;

j) să păstreze, pentru o perioadă de minimum 5 ani, toate datele, informațiile și documentele referitoare la construirea, menținerea și gestionarea stocurilor minime;

k) la solicitarea autorității competente și/sau a Comisiei Europene să transmită, în termen de 5 zile lucrătoare, datele, informațiile și/sau copii certificate după documentele referitoare la constituirea, menținerea și gestionarea stocurilor minime aferente unei perioade de maximum 5 ani, anterioare solicitării;

l) să informeze autoritatea competentă, în termen de 5 zile lucrătoare, despre constituirea de garanții, instituirea de măsuri asigurătorii sau îndeplinirea de acte de executare silită, având ca obiect stocurile de urgență, precum și despre orice diminuare sau lichidare a stocurilor minime deținute;

m) să informeze autoritatea competentă, în termen de 5 zile lucrătoare, despre deschiderea oricărei proceduri de prevenire a insolvenței, în măsura în care face obiectul unei asemenea proceduri;

n) să informeze autoritatea competentă, în termen de 5 zile lucrătoare, despre deschiderea procedurii insolvenței, a falimentului sau despre decizia de dizolvare, în măsura în care face obiectul unei asemenea proceduri/decizii;

o) cu ocazia verificărilor efectuate în legătură cu modul de îndeplinire a obligațiilor de stocare și a nivelului de pregătire pentru situații de urgență, să colaboreze cu persoanele autorizate de autoritatea competentă și/sau de Comisia Europeană și să asigure accesul acestora la stocurile minime deținute;

p) în caz de disfuncționalitate majoră în aprovizionare, de situație de urgență deosebită sau de criză locală, să pună în circulație și să livreze produsele petroliere care fac obiectul stocurilor minime deținute, către piețe și/sau utilizatorii finali, potrivit planurilor și procedurilor de urgență întocmite, potrivit prezentei legi, și să se conformeze deciziilor individuale ale autorității competente luate în scopul aplicării planurilor și procedurilor de urgență.

(2) Registrele speciale ale stocurilor de urgență și registrele speciale ale stocurilor specifice, prevăzute la alin. (1) lit. h) , vor cuprinde toate datele și informațiile necesare pentru determinarea structurii sortimentale a stocurilor minime deținute, a nivelului cantitativ al fiecărui produs petrolier care intră în componența stocurilor minime deținute, a locației stocurilor minime deținute și, în cazul delegării, în tot sau în parte, a obligației de stocare, pentru identificarea titularului delegat al obligației de stocare și determinarea structurii sortimentale a stocurilor minime deținute, a nivelului cantitativ al fiecărui produs petrolier care intră în componența stocurilor minime deținute, a locației stocurilor minime deținute, de către titularul delegat al obligației de stocare, în contul titularului obligației de stocare.

(3) Modelul registrelor prevăzute la alin. (1) lit. h) va fi aprobat de către autoritatea competentă în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.