(1) Organismele de verificare și furnizorii de biocombustibili asigură reducerea la minimum a riscului ca loturile unice să nu fie revendicate mai mult de o singură dată în cadrul Uniunii Europene, prin consolidarea cooperării dintre sistemele naționale și dintre sistemele naționale și sistemele și factorii voluntari de verificare stabiliți în temeiul art. 30 , inclusiv, dacă este cazul, prin schimbul de date. În cazul în care o autoritate competentă suspectează că s-a comis o fraudă sau depistează o astfel de fraudă, ea informează, după caz, organismele competente ale statului membru în cauză. Pentru a permite urmărirea combustibililor lichizi și gazoși utilizați în transporturi, ce sunt eligibili pentru a fi luați în considerare la calculul numărătorului prevăzut la art. 27 alin. (1) lit. b) sau ce sunt luați în considerare în scopurile prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) , b) și c) , și pentru verificarea respectării cerințelor stabilite în art. 25 alin. (1) și (3) , furnizorii de combustibil raportează ministerului de resort informațiile privind tranzacțiile realizate și caracteristicile de durabilitate ale combustibililor respectivi, inclusiv emisiile lor de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viață, începând de la punctul lor de producție și până la furnizorul de combustibil care introduce combustibilul pe piață. Ministerul de resort introduce aceste informații în baza de date a Uniunii Europene.
(2) Ministerul de resort împreună cu autoritățile administrației publice centrale cu atribuții în domeniul transporturilor, infrastructurii, mediului și agriculturii iau măsuri pentru a asigura disponibilitatea combustibililor din surse regenerabile utilizați în transporturi inclusiv în ceea ce privește punctele de reîncărcare cu putere înaltă accesibile publicului și a altor infrastructuri de realimentare, după cum se prevede în Legea nr. 34/2017 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi.