(1) Persoanele fizice sau juridice care, intrând într-un raport juridic sau aflându-se într-o stare de fapt față de orice bun care face obiectul unei sancțiuni internaționale de înghețare de fonduri și resurse economice, au obligația de a îngheța, fără întârziere, fondurile și resursele economice și de a raporta, de îndată, autorităților naționale competente.
(2) Persoanele fizice sau juridice, cu excepția persoanelor sau entităților desemnate, care dețin bunurile supuse sancțiunilor internaționale, au dreptul să ceară acoperirea cheltuielilor necesare pentru administrarea acestora. Cererea de acoperire a acestor cheltuieli se adresează autorității naționale competente, după caz, cu excepția autorităților cu atribuții de supraveghere.
(3) Dacă persoanele fizice sau juridice, cu excepția persoanelor sau entităților desemnate, în mod justificat nu pot să administreze bunul respectiv, la cererea acestora bunul poate fi predat spre administrare statului. Entitățile supravegheate de autoritățile prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. n) și o) transmit cererile de administrare și predare către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.
(4) Statul român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, cere predarea bunului respectiv, dacă apreciază că este necesară pentru buna administrare a acestuia. Bunul care nu este predat de bunăvoie este preluat spre administrare, fără acordul persoanei care îl deține.
(5) La predarea sau preluarea spre administrare a bunului înghețat se întocmește un proces-verbal. O copie a acestui proces-verbal se eliberează persoanei care a predat bunul sau de la care bunul a fost preluat spre administrare.
(6) Statul român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, dispune, prin decizie, predarea de îndată a bunului către persoana îndreptățită, după cum urmează:
a) persoanei care dovedește, potrivit art. 10 , că este proprietarul sau deținătorul legal al bunului și că nu face obiectul unor sancțiuni internaționale;
b) proprietarului sau deținătorului legal care dovedește, potrivit art. 10 , că bunul respectiv nu face obiectul sancțiunilor internaționale;
c) entității stabilite printr-o decizie a unei autorități competente din alt stat sau a unei organizații internaționale, opozabile autorităților române.