(1) Autoritățile naționale competente decid asupra modului de administrare a bunurilor înghețate care fac obiectul sancțiunilor internaționale potrivit domeniului lor de competență, iar, în situațiile care împiedică în mod obiectiv și motivat administrarea de către autoritățile naționale competente, acestea se predau în administrare către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului. Aceste prevederi nu se aplică autorităților cu atribuții de supraveghere, situație în care bunurile sunt transmise în administrare către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.
(2) În situațiile în care, potrivit legii sau din cauza caracteristicilor, bunurile predate sau preluate potrivit art. 24 nu pot fi administrate de statul român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, acesta le va preda spre administrare autorității sau instituției publice cu competențe în domeniu, după caz, cu excepția autorităților cu atribuții de supraveghere, situație în care bunurile sunt transmise în administrare către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.
(3) Autoritățile naționale competente sau, după caz, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, din motive temeinic justificate, pot încheia contracte pentru administrarea bunurilor predate sau preluate potrivit art. 24 cu orice persoană fizică sau juridică ce activează în domeniul respectiv și efectua cheltuieli în vederea bunei administrări a bunurilor respective.
(4) Contractele pentru administrarea bunurilor predate sau preluate potrivit art. 24 cu orice persoană fizică sau juridică ce activează în domeniul respectiv sunt exceptate de la prevederile Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice , cu modificările și completările ulterioare.
(5) Administratorul are dreptul să facă toate actele de administrare a bunurilor, conform dreptului comun și reglementărilor internaționale, la care are dreptul și proprietarul acestora, având obligația de a acționa cu bună-credință, potrivit Codului civil .
(6) În cazul în care există riscul distrugerii sau degradării semnificative a bunurilor, autoritățile naționale competente sau, după caz, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului pot decide vânzarea acestora. Fondurile provenite dintr-o astfel de vânzare se depun într-un cont special, unde au regimul de fonduri înghețate pe durata valabilității sancțiunii internaționale relevante.
(7) Autoritățile ce dețin calitatea de administrator întocmesc evidența și inventarul tuturor bunurilor aflate în administrare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
(8) În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la alin. (1)-(3) și (6) , autoritățile care au competențe cu administrarea bunurilor supuse sancțiunilor internaționale pot solicita avizul consultativ al Consiliului prevăzut la art. 13 .