Dispoziții specifice cu privire la bunurile care fac obiectul sancțiunilor internaționale

(1) Persoanele fizice și juridice, precum și entitățile fără personalitate juridică sunt obligate să depună toate diligențele necesare, pe baza informațiilor și instrumentelor pe care le au la dispoziție, în scopul de a se asigura că, prin derularea tranzacțiilor sau a oricăror alte operațiuni în care sunt implicate, sunt respectate sancțiunile internaționale, inclusiv cu privire la înghețarea fondurilor și a resurselor economice. În determinarea respectării standardelor obligației de depunere a diligențelor se va ține cont și de respectarea ghidajelor emise de autoritățile internaționale.

(2) Persoanele menționate la alin. (1) raportează autorităților naționale competente măsurile de punere în aplicare a sancțiunilor internaționale.

(3) Raportarea cuprinde date privind persoanele, tranzacțiile, precum și descrierea și valoarea totală a bunurilor, care să permită individualizarea acestora, dacă prin actele prevăzute la art. 1 alin. (1) și art. 4 alin. (4) nu se prevede altfel. Formatul raportării este stabilit prin reglementările emise de autoritățile naționale competente prevăzute la art. 12 alin. (1) în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.

(4) Entitățile supravegheate, pentru a asigura conformitatea cu prevederile obligatorii referitoare la actele normative prevăzute la art. 1 alin. (1) și art. 4 alin. (4) , adoptă proceduri, procese și sisteme de monitorizare, potrivit reglementărilor emise în implementarea cadrului legal aplicabil de către autoritățile cu competențe de supraveghere.

(5) În măsura în care un regim de sancțiuni internaționale al Uniunii Europene impune ca persoanele juridice sau entitățile stabilite în România, ale căror drepturi de proprietate sunt deținute direct sau indirect, în condițiile stabilite de reglementările Uniunii Europene, de către:

(6) Entitățile financiare și de credit raportează periodic autorității naționale cu competențe de supraveghere, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, după caz, conform prevederilor regimurilor de sancțiuni internaționale ale Uniunii Europene, cu privire la toate transferurile în afara Uniunii Europene de fonduri pe care le-au inițiat, în mod direct sau indirect, pentru persoanele juridice sau entitățile vizate de alin. (5) .

(1) Persoanele juridice care administrează registre naționale care asigură publicitatea față de terți au obligația de a pune în aplicare măsura înghețării resurselor economice sau orice altă interdicție de tranzacționare, inclusiv schimbarea proprietății cu privire la resursele economice instituite prin actele prevăzute la art. 1 alin. (1) și la art. 4 alin. (4) , prin notarea, respectiv înregistrarea măsurii în aceste registre. Fac obiectul notării, respectiv al înregistrării, și deciziile de aprobare a derogărilor.

(2) Orice solicitare a profesionistului de înregistrare în registrul comerțului, depusă sau transmisă oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale, efectuată ulterior înscrierii măsurii potrivit alin. (1) și până la intervenirea unei decizii de aprobare a derogării sau de ridicare a măsurii, atrage respingerea cererii de înregistrare de către registratorul de registrul comerțului.

(3) În cazul înghețării bunurilor imobile, notarea, respectiv înregistrarea în cartea funciară a măsurii de indisponibilizare a acestora se efectuează la cerere sau din oficiu de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin oficiile teritoriale din subordine în raza cărora se află imobilul.

(4) Notarea, respectiv înregistrarea se dispune în baza actelor prevăzute la art. 1 alin. (1) și la art. 4 alin. (4) , prin care se instituie sancțiuni internaționale de înghețare a bunurilor imobile.

(5) Radierea notării, respectiv a înregistrării se efectuează la cerere sau din oficiu, în baza actelor prevăzute la art. 1 alin. (1) și la art. 4 alin. (4) , în situația în care măsura înghețării nu se mai aplică persoanelor sau entităților desemnate.

(6) Cererile de notare, respectiv de înregistrare a măsurii înghețării bunurilor imobile, respectiv de radiere sunt scutite de plata tarifelor de publicitate imobiliară.

(1) Persoanele sau entitățile desemnate pot invoca măsurile de înghețare pentru a justifica neîndeplinirea unei obligații numai dacă au solicitat, potrivit art. 8 , o autorizație în acest sens, iar cererea le-a fost respinsă.

(2) Autorizarea potrivit art. 8 nu constituie recunoașterea legală a titlului de creanță.

(3) Dispozițiile art. 8 alin. (1) se aplică în mod corespunzător cu privire la autorizația solicitată potrivit alin. (1) .

(1) O persoană fizică sau juridică care, din orice motiv, dorește să pună bunuri la dispoziția unei persoane sau entități desemnate trebuie să solicite o autorizație în acest sens, potrivit art. 8 , dacă în actul care instituie sancțiunea internațională nu se prevede altfel.

(2) Atunci când analizează astfel de cereri, autoritatea națională competentă potrivit prezentei ordonanțe de urgență analizează toate dovezile furnizate în sprijinul justificării cererii și verifică dacă legăturile solicitantului cu persoana sau entitatea desemnată nu sunt de natură să sugereze că aceștia acționează împreună în scopul de a eluda sancțiunile internaționale respective.

(1) Persoanele fizice sau juridice care, intrând într-un raport juridic sau aflându-se într-o stare de fapt față de orice bun care face obiectul unei sancțiuni internaționale de înghețare de fonduri și resurse economice, au obligația de a îngheța, fără întârziere, fondurile și resursele economice și de a raporta, de îndată, autorităților naționale competente.

(2) Persoanele fizice sau juridice, cu excepția persoanelor sau entităților desemnate, care dețin bunurile supuse sancțiunilor internaționale, au dreptul să ceară acoperirea cheltuielilor necesare pentru administrarea acestora. Cererea de acoperire a acestor cheltuieli se adresează autorității naționale competente, după caz, cu excepția autorităților cu atribuții de supraveghere.

(3) Dacă persoanele fizice sau juridice, cu excepția persoanelor sau entităților desemnate, în mod justificat nu pot să administreze bunul respectiv, la cererea acestora bunul poate fi predat spre administrare statului. Entitățile supravegheate de autoritățile prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. n) și o) transmit cererile de administrare și predare către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

(4) Statul român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, cere predarea bunului respectiv, dacă apreciază că este necesară pentru buna administrare a acestuia. Bunul care nu este predat de bunăvoie este preluat spre administrare, fără acordul persoanei care îl deține.

(5) La predarea sau preluarea spre administrare a bunului înghețat se întocmește un proces-verbal. O copie a acestui proces-verbal se eliberează persoanei care a predat bunul sau de la care bunul a fost preluat spre administrare.

(6) Statul român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, dispune, prin decizie, predarea de îndată a bunului către persoana îndreptățită, după cum urmează:

(1) Autoritățile naționale competente decid asupra modului de administrare a bunurilor înghețate care fac obiectul sancțiunilor internaționale potrivit domeniului lor de competență, iar, în situațiile care împiedică în mod obiectiv și motivat administrarea de către autoritățile naționale competente, acestea se predau în administrare către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului. Aceste prevederi nu se aplică autorităților cu atribuții de supraveghere, situație în care bunurile sunt transmise în administrare către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

(2) În situațiile în care, potrivit legii sau din cauza caracteristicilor, bunurile predate sau preluate potrivit art. 24 nu pot fi administrate de statul român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, acesta le va preda spre administrare autorității sau instituției publice cu competențe în domeniu, după caz, cu excepția autorităților cu atribuții de supraveghere, situație în care bunurile sunt transmise în administrare către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

(3) Autoritățile naționale competente sau, după caz, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, din motive temeinic justificate, pot încheia contracte pentru administrarea bunurilor predate sau preluate potrivit art. 24 cu orice persoană fizică sau juridică ce activează în domeniul respectiv și efectua cheltuieli în vederea bunei administrări a bunurilor respective.

(4) Contractele pentru administrarea bunurilor predate sau preluate potrivit art. 24 cu orice persoană fizică sau juridică ce activează în domeniul respectiv sunt exceptate de la prevederile Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice , cu modificările și completările ulterioare.

(5) Administratorul are dreptul să facă toate actele de administrare a bunurilor, conform dreptului comun și reglementărilor internaționale, la care are dreptul și proprietarul acestora, având obligația de a acționa cu bună-credință, potrivit Codului civil .

(6) În cazul în care există riscul distrugerii sau degradării semnificative a bunurilor, autoritățile naționale competente sau, după caz, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului pot decide vânzarea acestora. Fondurile provenite dintr-o astfel de vânzare se depun într-un cont special, unde au regimul de fonduri înghețate pe durata valabilității sancțiunii internaționale relevante.

(7) Autoritățile ce dețin calitatea de administrator întocmesc evidența și inventarul tuturor bunurilor aflate în administrare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.

(8) În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la alin. (1)-(3) și (6) , autoritățile care au competențe cu administrarea bunurilor supuse sancțiunilor internaționale pot solicita avizul consultativ al Consiliului prevăzut la art. 13 .