(1) În cazul în care se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, Inspectoratul General pentru Imigrări comunică în scris refuzul eliberării permisului de ședere permanentă, și motivele care au stat la baza acestei decizii, indicându-se instanța competentă și termenul în care decizia de refuz poate fi atacată.
(2) Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate formula acțiune la instanța de contencios administrativ competentă.
(3) Instanța care judecă acțiunea introdusă împotriva unei decizii de refuz al eliberării permisului de ședere permanentă analizează legalitatea deciziei, precum și faptele și circumstanțele care justifică măsura dispusă.
(4) Comunicarea deciziei de refuz al eliberării permisului de ședere permanentă prevăzută la alin. (1) se realizează prin remiterea unui exemplar al acesteia, sub semnătură, atunci când persoana este prezentă pe teritoriul României, sau prin trimiterea prin poștă, cu confirmare de primire, la adresa la care aceasta a declarat că locuiește, atunci când persoana nu este prezentă.