Dispoziții privind dreptul de ședere permanentă

Azi

OUG 204/2020 · 5 articole

Articolul 12

(1) Beneficiarilor art. 50 TUE care au obținut până la data de 31 decembrie 2020 dreptul de rezidență permanentă pe teritoriul României în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2005, republicată , cu modificările și completările ulterioare, li se recunoaște în continuare acest drept, dacă solicită eliberarea permisului de ședere permanentă până la data de 31 decembrie 2021 inclusiv, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 7 alin. (3) lit. a)-c) .

(2) Cererea de eliberare a permisului de ședere permanentă va fi însoțită de documentul de trecere a frontierei de stat, în original și în copie, certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeași valoare juridică, eliberat de autoritățile din statul de domiciliu sau de reședință, precum și de dovada deținerii legale a spațiului de locuit la adresa la care declară că are reședința pe teritoriul României.

Articolul 13

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Dreptul de ședere permanentă se recunoaște, la cerere, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, pe perioadă nedeterminată, persoanelor prevăzute la art. 7 și 8 care, la data soluționării cererii, sunt titulari ai unui drept de ședere temporară pe teritoriul României și îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a) au avut drept de ședere temporară pe teritoriul României în mod continuu în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, iar în această perioadă împotriva acestora nu a fost dispusă nicio măsură de îndepărtare de pe teritoriul național;

b) fac dovada deținerii mijloacelor de întreținere la nivelul venitului minim garantat în România;

c) fac dovada deținerii legale a spațiului de locuit, în condițiile legii;

d) nu prezintă pericol pentru securitatea națională;

e) nu constituie o amenințare la adresa ordinii publice. Condiția se consideră îndeplinită dacă străinul nu a săvârșit, cu intenție, infracțiuni pe teritoriul României pentru care i s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 5 ani.

(2) Dovada mijloacelor de întreținere poate fi făcută cu documentele prevăzute la art. 7 alin. (5) .

(3) Minorii pot obține drept de ședere permanentă fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) și numai dacă unul sau ambii părinți sunt titulari ai unui drept de ședere permanentă pe teritoriul României. În cazul în care numai unul dintre părinți este titular al unui drept de ședere permanentă pe teritoriul României, este necesar consimțământul celuilalt părinte, exprimat în formă autentică.

(4) La stabilirea continuității perioadei de ședere temporară nu sunt considerate întreruperi:

a) absențele temporare de pe teritoriul României care nu depășesc 6 luni în decurs de un an;

b) absența de pe teritoriul României pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu;

c) absența de pe teritoriul României pentru motive întemeiate, precum starea de graviditate și de naștere, boală gravă, participarea la programe de învățământ sau pregătire profesională ori mutarea în interes de serviciu într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau o țară terță, pentru o perioadă de maximum 12 luni consecutive;

d) perioada în care a fost executată o pedeapsă privativă de libertate pe teritoriul României, mai mică de 6 luni.

(5) Dovada continuității șederii temporare pe teritoriul României prevăzută la alin. (1) lit. a) cade în sarcina solicitantului și poate fi făcută prin orice mijloc de probă.

(6) Acordarea dreptului de ședere permanentă se efectuează cu scutire de la plata taxei prevăzute în anexă la lit. B pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 24/1992 privind stabilirea anumitor servicii publice și a taxelor percepute pentru prestarea acestora pe teritoriul României, aprobată cu modificări prin Legea nr. 89/1993 , cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 14

(1) În cazul în care se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, Inspectoratul General pentru Imigrări comunică în scris refuzul eliberării permisului de ședere permanentă, și motivele care au stat la baza acestei decizii, indicându-se instanța competentă și termenul în care decizia de refuz poate fi atacată.

(2) Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate formula acțiune la instanța de contencios administrativ competentă.

(3) Instanța care judecă acțiunea introdusă împotriva unei decizii de refuz al eliberării permisului de ședere permanentă analizează legalitatea deciziei, precum și faptele și circumstanțele care justifică măsura dispusă.

(4) Comunicarea deciziei de refuz al eliberării permisului de ședere permanentă prevăzută la alin. (1) se realizează prin remiterea unui exemplar al acesteia, sub semnătură, atunci când persoana este prezentă pe teritoriul României, sau prin trimiterea prin poștă, cu confirmare de primire, la adresa la care aceasta a declarat că locuiește, atunci când persoana nu este prezentă.

Articolul 15

(1) Dreptul de ședere permanentă încetează în una dintre următoarele situații:

a) persoana prezintă pericol pentru securitatea națională;

b) persoana absentează de pe teritoriul României pe o perioadă mai mare de 5 ani consecutivi.

(2) Pentru situația prevăzută la alin. (1) lit. a) , dispozițiile art. 9 alin. (2)-(8) din prezenta ordonanță de urgență, precum și cele ale art. 28 alin. (5) lit. a) și b), art. 29¹ alin. (1) , (2) și (4)-(8) și art. 29², 30, 31, 31¹, 32 și 33¹ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

(3) Pentru situația prevăzută la alin. (1) lit. b) , în termen de 30 de zile de la încetarea dreptului de ședere permanentă, beneficiarul art. 50 TUE poate solicita Inspectoratului General pentru Imigrări sau formațiunilor sale teritoriale acordarea dreptului de ședere temporară, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

(4) Dreptul de ședere permanentă încetează inclusiv în situația în care persoana formulează o cerere în acest sens. Beneficiarul art. 50 TUE poate solicita Inspectoratului General pentru Imigrări sau formațiunilor sale teritoriale acordarea dreptului de ședere temporară, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

(5) Încetarea dreptului de ședere permanentă în condițiile alin. (4) nu aduce atingere statutului de beneficiar al art. 50 TUE.

Articolul 16

(1) Inspectoratul General pentru Imigrări anulează, prin decizie motivată, dreptul de ședere permanentă, dacă ulterior recunoașterii acestuia se constată că:

a) la data obținerii acestui drept, calitatea de beneficiar al art. 50 TUE a fost dovedită prin folosirea de informații false, documente false sau falsificate ori prin alte mijloace ilegale;

b) dreptul de ședere temporară a fost obținut în baza unei căsătorii de conveniență, constatată în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată , cu modificările și completările ulterioare, sau în baza unui parteneriat, dacă acesta a fost încheiat ori este declarat cu scopul de a beneficia de drept de ședere pe teritoriul României;

c) dreptul de rezidență, obținut în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2005, republicată , cu modificările și completările ulterioare, a fost înregistrat în baza unui parteneriat încheiat ori declarat cu scopul de a beneficia de drept de ședere pe teritoriul României.

(2) Permisul de ședere permanentă se anulează la data luării deciziei prevăzute la alin. (1) și se retrage cel mai târziu la data la care această decizie este adusă la cunoștința persoanei în cauză.

(3) Dispozițiile art. 9 alin. (2)-(8) din prezenta ordonanță de urgență, precum și ale art. 28 alin. (5) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.