(1) Inspectoratul General pentru Imigrări anulează, prin decizie motivată, dreptul de ședere permanentă, dacă ulterior recunoașterii acestuia se constată că:
a) la data obținerii acestui drept, calitatea de beneficiar al art. 50 TUE a fost dovedită prin folosirea de informații false, documente false sau falsificate ori prin alte mijloace ilegale;
b) dreptul de ședere temporară a fost obținut în baza unei căsătorii de conveniență, constatată în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată , cu modificările și completările ulterioare, sau în baza unui parteneriat, dacă acesta a fost încheiat ori este declarat cu scopul de a beneficia de drept de ședere pe teritoriul României;
c) dreptul de rezidență, obținut în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2005, republicată , cu modificările și completările ulterioare, a fost înregistrat în baza unui parteneriat încheiat ori declarat cu scopul de a beneficia de drept de ședere pe teritoriul României.
(2) Permisul de ședere permanentă se anulează la data luării deciziei prevăzute la alin. (1) și se retrage cel mai târziu la data la care această decizie este adusă la cunoștința persoanei în cauză.
(3) Dispozițiile art. 9 alin. (2)-(8) din prezenta ordonanță de urgență, precum și ale art. 28 alin. (5) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.