LexistoriaDreptul la drept.

Dispoziții privind dreptul de ședere temporară

Azi

OUG 204/2020 · 5 articole

Articolul 7

(1) Beneficiarii art. 50 TUE care au intrat pe teritoriul României în perioada 1-31 decembrie 2020 pot solicita, în termen de maximum 90 de zile de la intrarea în țară, prelungirea dreptului de ședere temporară în România în temeiul Acordului de retragere și al dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, la formațiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări.

(2) Beneficiarii art. 50 TUE titulari ai unor documente de rezidență eliberate în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2005, republicată , cu modificările și completările ulterioare, pot solicita prelungirea dreptului de ședere temporară în România în temeiul Acordului de retragere și al dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, la formațiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări, începând cu 1 decembrie 2020 până cel târziu la data de 31 decembrie 2021.

(3) Dreptul de ședere temporară în România al beneficiarilor art. 50 TUE se prelungește dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) nu sunt semnalați de autoritățile competente că prezintă un pericol pentru apărarea și securitatea națională;

b) posedă document de trecere a frontierei de stat valabil, cu excepția cazurilor în care acesta a expirat după intrarea în România și, din motive independente de voința persoanei în cauză, respectivul document nu a putut fi prelungit;

c) fac dovada deținerii legale a spațiului de locuit și locuiesc efectiv la adresa la care declară că au reședința sau domiciliul pe teritoriul României;

d) fac dovada că dețin mijloace de întreținere pentru ei și membrii de familie, cel puțin la nivelul venitului minim garantat în România.

(4) Cererea de prelungire a dreptului de ședere temporară al beneficiarilor art. 50 TUE va fi însoțită de documentul de trecere a frontierei de stat, în original și în copie, de o asigurare de sănătate valabilă, de dovada deținerii legale a spațiului de locuit la adresa la care declară că are reședința pe teritoriul României, de dovada mijloacelor de întreținere, precum și, după caz, de unul dintre următoarele documente:

a) dovada legăturii de rudenie în cazul membrilor de familie;

b) documente emise de autoritățile din statul de cetățenie sau de rezidență prin care se face dovada că membrul de familie al cetățeanului britanic, beneficiar al art. 50 TUE , se află în întreținerea sau gospodărește împreună cu acesta sau se află în situația în care, din motive medicale grave, este necesară asistența personală a acestuia;

c) documentul prin care se atestă faptul că relația de parteneriat cu cetățeanul britanic, beneficiar al art. 50 TUE , a fost înregistrată în cazul parteneriatului înregistrat sau documente care să ateste faptul că persoana în cauză are o relație de conviețuire de lungă durată cu acesta, în cazul parteneriatului neînregistrat;

d) documente din care să rezulte că prezența pe teritoriul României a membrului de familie al cetățeanului britanic, beneficiar al art. 50 TUE , este necesară acestuia din urmă pentru a nu fi privat de un drept de ședere acordat în temeiul prezentei ordonanțe de urgență.

(5) Dovada mijloacelor de întreținere poate fi făcută cu adeverință de salariu, talon de pensie, declarație unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, extras de cont bancar ori alte documente echivalente. În cazul studenților, dovada mijloacelor de întreținere se poate face printr-o declarație pe propria răspundere.

Articolul 8

(1) Membrii de familie prevăzuți la art. 2 lit. c) care se alătură cetățeanului britanic, beneficiar al art. 50 TUE , începând cu data de 1 ianuarie 2021 până la 30 septembrie 2021 pot solicita prelungirea dreptului de ședere temporară în România până la data de 31 decembrie 2021.

(2) Membrii de familie prevăzuți la art. 2 lit. c) care se alătură cetățeanului britanic, beneficiar al art. 50 TUE , începând cu data de 1 octombrie 2021, au obligația de a solicita prelungirea dreptului de ședere, în termen de maximum 90 de zile de la data intrării pe teritoriul României, la formațiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări.

(3) Dreptul de ședere temporară în România a membrilor de familie prevăzuți la art. 2 lit. c) se prelungește dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 7 alin. (3) .

(4) Dreptul de ședere temporară prevăzut la alin. (3) se prelungește individual, pentru fiecare membru de familie.

(5) Cererea de prelungire a dreptului de ședere temporară va fi însoțită de documentele prevăzute la art. 7 alin. (4) .

(6) Dovada mijloacelor de întreținere poate fi făcută cu documentele prevăzute la art. 7 alin. (5) .

Articolul 9

(1) În cazul în care, pe baza documentelor depuse de beneficiarul art. 50 TUE , Inspectoratul General pentru Imigrări constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute pentru prelungirea dreptului de ședere temporară, solicită ca, într-un termen considerat necesar de beneficiarul art. 50 TUE , dar nu mai mare de 30 de zile, să prezinte eventualele documente care mai sunt necesare în vederea soluționării cererii. Dacă după termenul stabilit se constată în continuare că nu sunt îndeplinite condițiile, Inspectoratul General pentru Imigrări emite decizie de refuz al eliberării permisului de ședere temporară, care conține motivele care au stat la baza acestei decizii, instanța competentă și termenul în care măsura poate fi atacată.

(2) Împotriva refuzului eliberării permisului de ședere temporară se poate înainta acțiune la instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 10 zile de la comunicarea deciziei de către Inspectoratul General pentru Imigrări.

(3) Termenul în care beneficiarul art. 50 TUE trebuie să părăsească teritoriul României este de o lună de la data comunicării deciziei de refuz al eliberării permisului de ședere temporară, emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări, cu excepția cazurilor în care se constată că beneficiarul art. 50 TUE trebuie să părăsească teritoriul României de îndată ori într-un termen mai scurt, în scopul evitării unui risc iminent și grav la adresa securității naționale.

(4) Instanța care judecă acțiunea introdusă împotriva unei decizii de refuz al eliberării permisului de ședere temporară analizează legalitatea deciziei, precum și faptele și circumstanțele care justifică măsura dispusă.

(5) Deciziile de refuz al eliberării permisului de ședere temporară, al căror termen de părăsire a teritoriului României nu a fost respectat și cele prin care se dispune părăsirea de îndată a teritoriului României se pun în executare prin escortarea persoanei în cauză până la frontieră sau până în țara de origine de către personalul specializat al Inspectoratului General pentru Imigrări.

(6) Dacă escortarea prevăzută la alin. (5) nu se poate efectua în termen de 24 de ore, Inspectoratul General pentru Imigrări poate solicita luarea în custodie publică a persoanei în cauză, aplicându-se în mod corespunzător prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la luarea în custodie publică și, după caz, la tolerarea rămânerii pe teritoriul României.

(7) Beneficiarii art. 50 TUE care se află sub efectul unei decizii de refuz al eliberării permisului de ședere temporară, identificați pe teritoriul României după executarea voluntară sau în condițiile alin. (5) , sunt escortați până la frontieră sau până în țara de origine de către personalul specializat al Inspectoratului General pentru Imigrări, concomitent cu sesizarea organelor de urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 262 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal , cu modificările și completările ulterioare. Prevederile alin. (6) se aplică în mod corespunzător.

(8) Decizia de refuz al eliberării permisului de ședere temporară se comunică beneficiarului art. 50 TUE de către:

a) Inspectoratul General pentru Imigrări sau de formațiunile sale teritoriale prin remiterea unui exemplar al acesteia, sub semnătură, atunci când persoana este prezentă pe teritoriul României, sau prin trimiterea prin poștă, cu confirmare de primire, la adresa la care aceasta a declarat că locuiește, atunci când persoana nu este prezentă;

b) Poliția de Frontieră Română, prin înmânarea unui exemplar al acesteia, sub semnătură, atunci când persoana se prezintă la frontieră cu scopul de a intra pe teritoriul României.

(9) Dispozițiile art. 28 alin. (5) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

Articolul 10

(1) Dreptul de ședere temporară al beneficiarilor art. 50 TUE încetează atunci când se constată că aceștia prezintă pericol pentru securitatea națională.

(2) Decizia de încetare a dreptului de ședere temporară, emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări, trebuie să conțină prezentarea precisă și completă a tuturor motivelor de fapt și de drept care au stat la baza dispunerii unei astfel de măsuri, implicațiile acesteia pentru persoana în cauză, informații privind instanța unde poate fi atacată decizia, termenul de introducere a acțiunii și termenul în care beneficiarul art. 50 TUE trebuie să părăsească teritoriul României.

(3) Dispozițiile art. 9 alin. (2)-(7) și (9) din prezenta ordonanță de urgență și ale art. 29¹ alin. (1) , (2) și (4)-(8) și art. 29², 30 , 31, 31¹, 32 și 33¹ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător. Ulterior încheierii perioadei de tranziție, comunicarea deciziei de încetare a dreptului de ședere temporară se realizează potrivit art. 9 alin. (8) din prezenta ordonanță de urgență.

Articolul 11

(1) Inspectoratul General pentru Imigrări anulează, prin decizie motivată, dreptul de ședere temporară în România, dacă ulterior obținerii acestuia se constată că:

a) la data prelungirii dreptului de ședere temporară, calitatea de beneficiar al art. 50 TUE a fost dovedită prin folosirea de informații false, documente false sau falsificate ori prin alte mijloace ilegale;

b) dreptul de ședere temporară a fost obținut în baza unei căsătorii de conveniență, constatată în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată , cu modificările și completările ulterioare, sau în baza unui parteneriat, dacă acesta a fost încheiat ori este declarat cu scopul de a beneficia de drept de ședere pe teritoriul României;

c) dreptul de rezidență, obținut în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2005, republicată , cu modificările și completările ulterioare, a fost înregistrat în baza unui parteneriat încheiat ori declarat cu scopul de a beneficia de drept de ședere pe teritoriul României.

(2) Permisul de ședere temporară se anulează la data luării deciziei prevăzute la alin. (1) și se retrage cel mai târziu la data la care această decizie este adusă la cunoștința persoanei în cauză.

(3) Dispozițiile art. 9 alin. (2)-(9) se aplică în mod corespunzător.