LexistoriaDreptul la drept.

Cerințe interzise sau supuse evaluării

Azi

OUG 49/2009 · 3 articole

Articolul 13

Nu pot fi incluse într-un regim de autorizare următoarele cerințe:

a) cerințe discriminatorii bazate direct ori indirect pe cetățenie sau, în cazul persoanelor juridice, pe situarea sediului social, în special: cerința de a deține cetățenia română, impusă prestatorului, personalului acestuia, asociaților/acționarilor sau membrilor consiliului de administrație ori de supraveghere, sau cerința de a avea reședința în România, impusă prestatorului serviciului, personalului acestuia, asociaților/acționarilor sau membrilor consiliului de administrație ori de supraveghere;

b) interdicția de a fi stabilit sau de a fi înscris în registru în mai mult de un stat membru;

c) restricții asupra libertății unui prestator de a alege între a se stabili cu titlu principal sau secundar pe teritoriul României;

d) restricții asupra libertății unui prestator de a alege între stabilirea sub formă de agenție, de sucursală sau de filială pe teritoriul României;

e) impunerea condiției de reciprocitate cu statul membru în care prestatorul este deja stabilit, cu excepția condițiilor de reciprocitate prevăzute de legislația națională care transpune acte comunitare și de actele comunitare cu aplicabilitate directă în domeniul energiei;

f) condiționarea eliberării autorizației de a presta un serviciu de efectuarea unei analize economice care să demonstreze existența unei nevoi economice sau a unei cereri a pieței, de evaluarea efectelor economice potențiale ori curente ale serviciului furnizat sau de evaluarea adecvării serviciului în raport cu obiectivele planificării economice stabilite de către autoritățile competente; această interdicție nu se referă la cerințele de planificare ce țin de motive imperative de interes general și care nu vizează obiective economice;

g) intervenția directă sau indirectă a operatorilor economici concurenți în procesul de acordare a autorizației de prestare a unui serviciu ori în procesul de adoptare a unor decizii, cu excepția ordinelor și a asociațiilor profesionale sau a altor organizații în calitate de autoritate competentă; această interdicție nu vizează consultarea organizațiilor precum camere de comerț sau parteneri sociali în alte aspecte decât cererile individuale de autorizare și nici consultarea publicului larg;

h) obligația de a constitui sau de a participa la constituirea unei garanții financiare ori de a încheia o asigurare la un prestator sau organism stabilit pe teritoriul României, în situația în care prestatorul este asigurat în alt stat membru;

i) obligația de a fi înscris, în prealabil, pentru o anumită perioadă, în registre din România, în vederea prestării unui serviciu sau de a fi exercitat, în prealabil, o activitate pe teritoriul României, pentru o anumită perioadă de timp.

Articolul 14

(1) Autoritățile competente române pot condiționa accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia de oricare dintre următoarele cerințe:

a) restricții cantitative sub forma limitărilor stabilite în funcție de populație sau restricții teritoriale constând în stabilirea unei distanțe geografice minime între prestatori;

b) obligația unui prestator de a se constitui sub o anumită formă juridică;

c) cerințe referitoare la deținerea unui capital social minim;

d) cerințe care rezervă accesul la anumite activități de servicii anumitor prestatori, în temeiul specificului activității, altele decât cerințele referitoare la domeniile reglementate de Legea nr. 200/2004 , cu modificările și completările ulterioare;

e) interdicția de a avea mai mult de un loc de stabilire pe teritoriul României;

f) cerințe care stabilesc un număr minim de salariați;

g) tarife obligatorii minime și/sau maxime pe care trebuie să le respecte prestatorul;

h) obligația prestatorului de a oferi alte servicii împreună cu serviciul său.

(2) Cerințele menționate la alin. (1) pot fi impuse numai dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a) nediscriminare - cerințele sunt nediscriminatorii în cazul persoanelor fizice, în funcție de cetățenie sau de naționalitate, iar în cazul persoanelor juridice, în funcție de situarea sediului social;

b) necesitate - cerințele sunt justificate printr-un motiv imperativ de interes general, astfel cum este definit acesta la art. 2 lit. k) ;

c) proporționalitate - cerințele sunt adecvate pentru a garanta îndeplinirea obiectivului urmărit, ele nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit și nu este posibilă înlocuirea acestor cerințe cu alte măsuri mai puțin restrictive care să asigure atingerea aceluiași rezultat.

(3) Prevederile alin. (1) și (2) sunt incidente serviciilor de interes economic general doar în măsura în care aplicarea acestora nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredințată.

(4) Începând cu data de 1 ianuarie 2010, autoritățile competente notifică Comisiei Europene actele normative și dispozițiile cu caracter statutar sau administrativ care includ cerințele prevăzute la alin. (1) , precizând motivele pentru includerea acestor cerințe în actele normative.

(5) În cazul în care Comisia Europeană consideră că actele normative și dispozițiile prevăzute la alin. (4) conțin bariere în calea liberei circulații a serviciilor și a dreptului de liberă stabilire, autoritățile competente iau măsuri pentru a renunța la adoptarea acestora sau pentru abrogarea lor, după caz.

(6) Obligația de notificare prevăzută la alin. (4) se consideră îndeplinită în cazul proiectelor de acte normative care parcurg procedura de notificare prevăzută în Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea și realizarea schimbului de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice, precum și al regulilor referitoare la serviciile societății informaționale între România și statele membre ale Uniunii Europene, precum și Comisia Europeană, cu modificările ulterioare.

Articolul 15

Autoritățile competente au următoarele obligații:

a) analizează legislația în baza căreia autorizează prestarea serviciilor aflate în competența lor și inițiază modificări legislative, acolo unde este cazul, în vederea eliminării regimurilor de autorizare care nu respectă criteriile prevăzute la art. 8 , până la data de 15 iunie 2009;

b) analizează regimurile de autorizare menținute și inițiază modificări legislative, după caz, pentru eliminarea condițiilor interzise, prevăzute la art. 13 , sau pentru eliminarea condițiilor evaluabile, prevăzute la art. 14 alin. (1) , care contravin prevederilor art. 14 alin. (2) și (3) , până la data de 15 iunie 2009;

c) raportează prin intermediul platformei electronice Interactive Policy Making (IPM) toate regimurile de autorizare și cerințele menținute, precum și cerințele care au fost simplificate.