(1) Străinilor intrați în România în scopul detașării în calitate de lucrători ICT li se prelungește dreptul de ședere temporară în scop de detașare, de la data depunerii cererii, dacă:
a) abrogată;
b) prezintă dovada deținerii mijloacelor de întreținere cel puțin la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
(2) În situația în care prima ședere a străinului se efectuează pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, dovada deținerii legale a spațiului de locuit pe teritoriul României prevăzută la art. 51 alin. (2) se comunică Inspectoratului General pentru Imigrări cel mai târziu la data începerii activității în muncă la beneficiarul prestării de servicii din România.
(3) Abrogat.
(4) Dreptul de ședere temporară în scop de detașare în calitate de lucrător ICT se prelungește pentru toată durata transferului în cadrul aceleiași companii, dar nu mai mult de 3 ani pentru cadrele de conducere și specialiști și de un an pentru angajații stagiari de la data intrării pe teritoriul României în acest scop.
(5) Prelungirea ulterioară a dreptului de ședere temporară în scop de detașare în calitate de lucrător ICT se acordă fără a depăși în total 3 ani pentru cadrele de conducere și specialiști și un an pentru angajații stagiari de la data intrării pe teritoriul României în acest scop, în situația în care durata inițială a transferului în cadrul aceleiași companii a fost prelungită, dacă străinul prezintă următoarele documente:
a) copia actului prin care a fost prelungită detașarea, tradus și legalizat, din cuprinsul căruia să rezulte durata pentru care a fost prelungit transferul în cadrul aceleiași companii și menținerea celorlalte condiții de detașare;
b) dovada deținerii mijloacelor de întreținere cel puțin la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
(6) În situația în care, imediat după prelungirea dreptului de ședere temporară potrivit alin. (5) , străinul urmează să efectueze o ședere pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, dovada deținerii legale a spațiului de locuit pe teritoriul României prevăzută la art. 51 alin. (2) se comunică Inspectoratului General pentru Imigrări cel mai târziu la data începerii activității în muncă la beneficiarul prestării de servicii din România.