(1) Bunurile sechestrate se lasă, cu acordul creditorului, în custodia debitorului; în acest caz, debitorul poate folosi bunurile sechestrate, dacă, potrivit naturii lor, ele nu pierd din valoare prin intrebuintare.
(2) Dacă exista pericolul ca debitorul sa instraineze, sa substituie ori sa deterioreze bunurile sechestrate, executorul judecătoresc va proceda la sigilarea sau la ridicarea lor de la debitor.
(3) Dacă debitorul refuza sa primeasca în custodie bunurile sau nu este prezent la aplicarea sechestrului, precum și în cazul ridicarii bunurilor, executorul judecătoresc da în pastrare bunurile sechestrate unui custode, numit cu precadere dintre persoanele desemnate de creditor.
(4) Sumele în lei sau în valută, titlurile de valoare, obiectele din metale pretioase, pietrele pretioase, obiectele de arta, colectiile de valoare și altele asemenea se ridica și se depun, cel tarziu a doua zi, la unități specializate. Cel care primeste bunurile în custodie semneaza procesul-verbal de sechestru.
(5) În toate cazurile, executorul judecătoresc păstrează dovada depunerii.