Codul de procedură civilă (1865) · 8 articole
Abrogat la 15 februarie 2013 · înlocuit de Codul de procedură civilă. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
(1) Oricine are interes poate interveni intr-o pricina ce se urmeaza între alte persoane.
(2) Interventia este în interes propriu când cel care intervine invoca un drept al său.
(3) Ea este în interesul uneia din părți când sprijina numai apararea acesteia.
(1) Cererea de interventie în interes propriu va fi facuta în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecata.
(2) Ea se poate face numai în fața primei instante și înainte de închiderea dezbaterilor.
(3) Cu invoirea părților, interventia în interes propriu se poate face și în instanța de apel.
Cererea de interventie în interesul uneia din părți se poate face chiar inaintea instanței de recurs.
(1) După ascultarea părților și a celui care intervine, instanța va hotari asupra incuviintarii în principiu a interventiei.
(2) Incheierea nu se poate ataca decat o dată cu fondul.
(3) După incuviintarea în principiu, instanța va dispune comunicarea interventiei și, în cazurile în care intampinarea este obligatorie, va soroci termenul în care aceasta va trebui depusa.
Cel care intervine va lua procedura în starea în care se afla în momentul admiterii interventiei; actele de procedura urmatoare se vor îndeplini și față de cel care intervine.
În interventia facuta în interesul uneia din părți, cel care intervine poate face orice act de procedura care nu este potrivnic interesului părții în folosul careia intervine.
Interventia se judeca o dată cu cererea principala. Când însă judecarea cererii ar fi intarziata prin interventia în interes propriu instanța poate hotari despartirea ei spre a fi judecata deosebit.
Apelul sau recursul facut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socoteste neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a facut ea insasi apel sau recurs.