Procedura extradarii

Condițiile de forma ale extradarii sînt stabilite de conventiile internationale, iar în lipsa de conventii procedura este aceea prevăzută în dispozitiile de mai jos.

Cererea de extradare a autorităților sau instanțelor române către autoritățile unui stat strain, pentru extradarea unei persoane aflate în strainatate și invinuite sau condamnate pentru infractiune, trebuie însoțită de urmatoarele acte: 1. Mandatul de arestare sau hotărîrea judecătorească de condamnare. Copiile actelor de mai sus sînt legalizate de Ministerul Justiției; 2. Textele din codul penal care pedepsesc faptul ce se imputa celui invinuit sau condamnat. Cererea însoțită de actele de mai sus este inaintata de procurorul general Ministerului Justiției, care intervine prin Ministerul Afacerilor Straine, pentru obtinerea extradarii, dacă o socoteste necesară.

Cererea de extradare adresata guvernului român, de către un stat strain, se transmite de Ministerul Afacerilor Straine Ministerului Justiției. Acesta ordona parchetului tribunalului în a carei circumscriptie domiciliaza sau a fost prins urmăritul, sau în cazul cînd nu are domiciliu cunoscut, parchetului din București, sa procedeze de urgenta la prinderea celui invinuit și sa seziseze pe judecatorul de instructie cu facerea anchetei judiciare, pentru a se stabili dacă cererea intruneste condițiile de fond și de forma ale extradarii. Ancheta nu poate fi terminata decat după interogarea celui urmarit. Judecatorul de instructie dispune arestarea persoanei a carei extradare se cere, prin mandat de arestare, afară de cazul cînd din comisia rogatorie rezultă în mod neindoios că nu este loc la extradare. Arestarea nu se poate ordona decat cînd cererea Statului strain este însoțită de actele prevăzute de art. 631. În toate cazurile mandatul este motivat și se comunică de îndată celui detinut. Mandatul de arestare emis este supus numai controlului Camerei de acuzare, durata lui este aceea prevăzută de dispozitiile convențiilor, sau, în lipsa, aceea din articolul următor.

După terminarea anchetei, judecatorul de instructie inainteaza dosarul procurorului, care după ce îl examineaza și îl completeaza îl inainteaza Camerei de acuzare. Camera de acuzare fixeaza un termen de urgenta, cînd, după ce asculta pe urmarit ai concluziile procurorului, verifica declaratiile celui urmarit în legătură cu probele care sînt în tara și se pronunță printr'o decizie motivata. Urmaritul poate fi asistat de un avocat și interpret.

Camera de acuzare examineaza: 1. Dacă inculpatul sau condamnatul este cetatean român sau supus român și avea aceasta calitate în momentul comiterii faptului pentru care se cere extradarea; 2. Dacă faptul care formeaza obiectul cererii de extradare e prevăzut ca infractiune de legea română și de cea străină, afară de cazul prevăzut la art. 8, alin. 7 din codul penal; 3. Dacă e vorba de infractiune politica sau de infractiune conexa acesteia; 4. Dacă extradarea e oprita de tratate sau legi; 5. Dacă după legea română sau străină, actiunea penala înainte de cerere nu era prescrisa sau dacă condamnarea nu era stinsa anterior arestarii sau condamnatul nu și-a executat pedeapsa; 6. Dacă față de inculpat actele de instructie ofera indicii suficiente de culpabilitate. Dacă individul declara ca renunta la beneficiile legii și consimte a fi predat autorităților statului care îl cer și dacă acesta este chiar statul caruia aparține urmăritul, Camera se margineste a lua act de aceasta declaratie și trimite dosarul cu actele, prin intermediul procurorului general, Ministerului Justiției. Cînd cererea de extradare este respinsa în mod definitiv, extradarea nu mai poate fi acordată de guvern. Cînd Camera găsește cererea extradarii intemeiata, decizia are valoarea unui aviz, Consiliul de Ministri decide asupra cererii de extradare.

Camera de acuzare avizeaza dacă trebuie predate guvernului, care a cerut extradarea și lucrurile gasite asupra urmaritului, specificand pe acelea care trebuiesc predate și dispunand restituirea celor straine cauzei.

Contra deciziei Camerei de acuzare au drept de recurs, atît urmăritul, cat și Ministerul public.

În cazuri urgente, chiar înainte de sosirea comisiei rogatorii de extradare, Ministerul public poate ordona arestarea celui urmarit, pe baza unei telegrame sau cereri, dacă în ea se face mențiune despre actele prevăzute de art. 631. Persoana astfel arestata va fi pusa în libertate dacă comisiunea rogatorie, însoțită de actele necesare, nu soseste în termenele urmatoare, calculate dela efectuarea arestarii: în 15 zile, dacă statul care a cerut detinerea se invecineste cu Statul Roman; intr'o luna dacă este vorba de un alt stat european; în 2 luni dacă este situat în afară de Europa. Dacă după expirarea termenelor de mai sus, actele sosesc guvernului român, procedura este reluata conform dispozițiilor art. 632 și urmatorii.

Extradarea se face pe baza unui jurnal al Consiliului de Ministri. Decizia de extradare prevede condițiile aratate de art. 16 și urmatorii din codul penal. Cînd s'a produs o cerere pentru vreunul din cazurile prevăzute de art. 18 din codul penal avizul Camerei se da numai pe baza actelor transmise în sprijinul cererii.