(1) Unitatea sanitara la care faptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical este obligata sa comunice instanței:
a) dacă persoana obligata la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul;
b) sustragerea de la efectuarea tratamentului după prezentare;
c) când măsura dispusa de instanța nu este sau nu mai este necesară, însă pentru înlăturarea stării de pericol pe care o prezinta persoana obligata la tratament este indicat un alt tratament;
d) dacă pentru efectuarea tratamentului medical este necesară internarea medicală.
(2) În cazul când unitatea sanitara nu se afla în circumscripția instanței care a dispus executarea, comunicarea prevăzută la lit. b)-d) se face judecatoriei în a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara.
(3) Dispozitiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător și în cazul aratat în art. 429 alin. 3.