Liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie pe cautiune

(1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor savarsite din culpa, precum și în cazul infracțiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depășește 18 ani.

(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care exista date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor părți, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.

(3) Pe timpul liberarii provizorii invinuitul sau inculpatul este obligat să respecte urmatoarele obligații:

a) sa nu depășească limita teritoriala fixata decat în condițiile stabilite de instanța;

b) să se prezinte la organul de urmărire penala sau, după caz, la instanța de judecată ori de cate ori este chemat;

c) să se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea de instanța, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat;

d) sa nu își schimbe locuinta fără incuviintarea instanței care a dispus măsura;

e) sa nu detina, sa nu foloseasca și sa nu poarte nicio categorie de arme.

a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;

b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite;

c) sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane, stabilite de instanța, și sa nu comunice cu acestea direct sau indirect;

d) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;

e) sa nu se afle în locuinta persoanei vatamate;

f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea în exercitarea careia a savarsit fapta.

(4) Dispozitiile art. 145 alin. 2¹ se aplică în mod corespunzător.

(1) Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda de instanța de judecată, atât în cursul urmaririi penale, cat și al judecatii, la cerere, când s-a depus cautiunea și sunt indeplinite condițiile prevăzute în art. 160² alin. 1 și 2.

(2) Pe timpul liberarii provizorii, invinuitul sau inculpatul este obligat să respecte oblibațiile care îi revin potrivit art. 160² alin. 3 și 3¹. Dispozitiile art. 160² alin. 3² se aplică în mod corespunzător.

(3) Dispozitiile art. 160² alin. 4 se aplică în mod corespunzător.

(1) Cautiunea garanteaza respectarea de către invinuit sau inculpat a obligațiilor care îi revin în timpul liberarii provizorii.

(2) Cuantumul cautiunii este de cel puțin 1.000 lei și consemnarea să se poate face fie prin depunerea sumei de bani stabilita de către instanța, fie prin constituirea unei garantii reale imobiliare la dispoziția instanței care a stabilit cautiunea.

(3) Consemnarea cautiunii se face pe numele invinuitului sau inculpatului și la dispoziția instanței care a stabilit cuantumul cautiunii.

(4) Cautiunea se restituie când:

a) se revoca liberarea provizorie pentru cazul prevăzut în art. 160¹⁰ alin. 1 lit. a);

b) se constata de instanța, prin încheiere, că nu mai exista temeiurile care au justificat măsura arestarii preventive;

c) se dispune scoaterea de sub urmărire penala, încetarea urmaririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal;

d) se pronunță pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii cu suspendarea condiționată a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executarea la locul de muncă;

e) se dispune condamnarea la pedeapsa inchisorii;

f) cererea de liberare provizorie a fost respinsa potrivit art. 160⁸a alin. 6.

(5) Cautiunea nu se restituie, în cazul prevăzut la lit. e), când liberarea provizorie s-a revocat potrivit dispozițiilor art. 160¹⁰ alin. 1 lit. b). Cautiunea se face venit la bugetul de stat, la raminerea definitivă a hotărârii de condamnare.

(6) În cazurile prevăzute la lit. b)-e) se dispune și încetarea stării de liberare provizorie.

(1) Cererea de liberare provizorie poate fi facuta, atât în cursul urmaririi penale, cat și în cursul judecatii, de către invinuit sau inculpat, sotul ori rudele apropiate ale acestuia.

(2) Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, domiciliul și calitatea persoanei care o face, precum și mențiunea cunoasterii dispozițiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberarii provizorii.

(3) În cazul liberarii provizorii pe cautiune, cererea trebuie să cuprindă și obligația depunerii cautiunii și mențiunea cunoasterii dispozițiilor legii privind cazurile de nerestituire a cautiunii.

(4) Rezolvarea cererii, în cursul urmaririi penale, revine instanței careia i-ar reveni competența sa judece cauza în fond, iar în cursul judecatii, instanței sesizate cu judecarea cauzei.

(5) Cererea depusa la organul de cercetare penala, la procuror ori la administratia locului de detinere se inainteaza, în termen de 24 de ore, instanței competente.

(1) Instanța verifica dacă cererea de liberare provizorie cuprinde mențiunile prevăzute în art. 160⁶ alin. 2 și 3 și, dacă este cazul, ia măsuri pentru completarea acesteia.

(2) Când cererea este facuta de o altă persoană decat invinuitul sau inculpatul, din cele aratate în art. 160⁶ alin. 1, instanța îl intreaba pe invinuit sau pe inculpat dacă își insuseste cererea, iar declaratia acestuia se consemneaza pe cerere.

(1) Instanța examineaza, de urgenta, cererea, verificand dacă sunt indeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia.

(2) În cazul cererii de liberare pe cautiune, dacă instanța constata ca sunt indeplinite condițiile prevăzute de lege, stabileste cuantumul cautiunii și termenul în care cautiunea trebuie depusa, incunostintand despre aceasta persoana care a facut cererea. După depunerea dovezii de consemnare a cautiunii, instanța admite în principiu cererea și fixeaza termenul pentru solutionarea ei.

(3) Dacă nu sunt indeplinite condițiile prevăzute de lege și dovada de consemnare a cautiunii nu a fost depusa, cererea se respinge.

(1) Solutionarea cererii se face după ascultarea invinuitului sau a inculpatului, a concluziilor aparatorului, precum și ale procurorului.

(2) În cazul în care se constată că sunt indeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este intemeiata, instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a invinuitului sau inculpatului.

(3) Instanța, în cazul admiterii cererii de liberare provizorie, stabileste și oblibațiile ce urmeaza a fi respectate de invinuit sau inculpat.

(4) Copia dispozitivului incheierii rămase definitive ori un extras al acesteia se trimite administrației locului de detinere și organului de politie în a cărui circumscriptie locuieste invinuitul sau inculpatul. Persoanele interesate se incunostinteaza.

(5) Administratia locului de detinere este obligata sa ia măsuri pentru punerea de îndată în libertate a invinuitului sau inculpatului.

(6) În cazul în care nu sunt indeplinite condițiile prevăzute de lege, când cererea este neintemeiata sau când aceasta a fost facuta de către o altă persoană și nu a fost insusita de invinuit sau de inculpat, instanța respinge cererea.

(1) Împotriva incheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate face recurs de către invinuit sau inculpat ori de către procuror, la instanța superioara.

(2) Termenul de recurs este de 24 de ore și curge de la pronuntare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsa.

(3) Dosarul va fi inaintat instanței de recurs în termen de 24 de ore.

(4) Recursul se judeca în termen de doua zile.

(5) Abrogat.

(6) Invinuitul sau inculpatul este adus la judecarea recursului. Participarea procurorului este obligatorie.

(7) Instanța se pronunță în aceeasi zi asupra admiterii sau respingerii recursului.

(8) Recursul împotriva incheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie nu este suspensiv de executare.

(9) Dosarul se restituie în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.

(10) Dispozitiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător și în cazul modificarii sau ridicarii controlului judiciar.

(1) Liberarea provizorie poate fi revocata dacă:

a) se descopera fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie și care justifica arestarea invinuitului sau inculpatului;

b) invinuitul sau inculpatul nu respecta, cu rea-credinta, oblibațiile ce-i revin potrivit art. 160² alin. 3 și 3¹ și art. 160⁴ alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului ori savarseste din nou, cu intentie, o infractiune pentru care este urmarit sau judecat.

(2) Revocarea liberarii provizorii se dispune de instanța, prin încheiere, cu ascultarea invinuitului sau inculpatului asistat de aparator. Revocarea se dispune și în lipsa invinuitului sau inculpatului, când acesta, fără motive temeinice, nu se prezinta la chemarea facuta.

(3) În caz de revocare a liberarii provizorii, instanța dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului și emite un nou mandat de arestare.

(4) Împotriva incheierii instanței prin care s-a dispus revocarea liberarii provizorii se poate face recurs.

(5) Dispozitiile art. 160⁹ se aplică în mod corespunzător.