(1) Următoarele împrejurări pot constitui circumstanțe atenuante judiciare:
a) conduita bună a făptuitorului înainte de săvârșirea infracțiunii;
b) stăruința depusă de făptuitor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită;
c) atitudinea făptuitorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.
(2) Împrejurările enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ.