LexistoriaDreptul la drept.

Active eligibile

Azi

Legea 233/2022 · 6 articole

Articolul 10

(1) Activele unui emitent sunt eligibile pentru a fi incluse de acesta, parțial sau total, într-un portofoliu de acoperire, devenind astfel active de acoperire, în măsura în care fac parte din una dintre următoarele categorii:

a) active eligibile în temeiul art. 129 alin. (1) lit. a), c), d) și f) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu condiția ca emitentul să respecte cerințele prevăzute la art. 129 alin. (1a)-(3) din regulamentul respectiv; sau

b) active de acoperire de calitate ridicată care să garanteze că emitentul deține un drept de creanță, astfel cum se prevede la alin. (2) , și care să fie garantate cu active constituite ca garanții reale, astfel cum se prevede la alin. (3)-(5) .

(2) Dreptul de creanță prevăzut la alin. (1) lit. b) face obiectul următoarelor cerințe legale:

a) activul reprezintă un drept de creanță față de un debitor dintr-un stat membru al Uniunii Europene ori al SEE asupra unei sume care are o valoare minimă ce poate fi stabilită în orice moment, este valabil din punct de vedere juridic și executoriu, nu face obiectul altor condiții decât aceea conform căreia creanța trebuie să ajungă la scadență la o dată viitoare și care este garantat printr-o ipotecă sau o altă garanție;

b) ipoteca sau garanția accesorie dreptului de creanță este executorie;

c) toate cerințele legale pentru constituirea ipotecii sau a garanției care garantează dreptul de creanță au fost îndeplinite;

d) ipoteca sau garanția accesorie dreptului de creanță permite emitentului să recupereze valoarea dreptului de creanță fără întârzieri nejustificate.

(3) Activele constituite ca garanții reale prevăzute la alin. (1) lit. b) pot fi:

a) active corporale de natura bunurilor imobiliare rezidențiale sau a bunurilor imobiliare comerciale, care îndeplinesc cerințele prevăzute la alin. (4) ; sau

b) active sub formă de expuneri față de entități din Uniunea Europeană, prevăzute la alin. (5) .

(4) Activele corporale constituite ca garanții reale trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

a) la data acordării împrumutului, raportul dintre valoarea nominală a împrumutului și valoarea de referință a activului corporal constituit ca garanție reală nu depășește 85% pentru împrumuturile garantate cu bunuri imobile rezidențiale și 70% pentru împrumuturile garantate cu bunuri imobile comerciale;

b) evaluarea și reevaluarea activelor corporale se realizează potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea prezentei legi, potrivit prevederilor alin. (7) ;

c) ipoteca asupra activelor corporale se constituie și se înscrie în cartea funciară a imobilului sau, în cazul activelor situate în alte state membre, într-un registru public, care identifică drepturile reale imobiliare, drepturile personale, sarcinile, actele, faptele sau raporturile juridice care au legătură cu respectivul activ corporal.

(5) Activele sub formă de expuneri constituite ca garanții reale pot fi:

a) expuneri față de instituțiile de credit din Uniunea Europeană;

b) expuneri față de sau garantate de administrații centrale din Uniunea Europeană;

c) expuneri față de sau garantate de bănci centrale din cadrul Sistemului european al băncilor centrale;

d) expuneri față de sau garantate de entități din sectorul public din Uniunea Europeană;

e) expuneri față de sau garantate de administrații regionale din Uniunea Europeană;

f) expuneri față de sau garantate de autorități locale din Uniunea Europeană.

(6) Din categoria activelor eligibile prevăzute la alin. (1) lit. b) nu fac parte:

a) împrumuturi garantate cu terenuri fără construcții;

b) împrumuturi garantate cu imobile aflate în construcție.

(7) Banca Națională a României emite reglementări în aplicarea prezentei legi în ceea ce privește:

a) metodologia și procesul de evaluare a activelor corporale constituite ca garanții reale care garantează activele de acoperire prevăzute la alin. (1) ;

b) modul de documentare a evaluării privind caracterul executoriu al drepturilor de creanță, astfel cum se precizează la alin. (8) ;

c) modul în care emitentul demonstrează îndeplinirea condiției de la art. 11 alin. (1) lit. d) .

(8) Emitentul evaluează și documentează caracterul executoriu al drepturilor de creanță prevăzute la alin. (2) , precum și capacitatea de a valorifica respectivele active constituite ca garanții reale înainte de a le include în portofoliul de acoperire.

(9) Emitentul înregistrează în evidențele proprii toate tranzacțiile sale aferente programului de obligațiuni garantate și dispune de mecanisme adecvate și de sisteme și procese de documentare corespunzătoare.

(10) Emitentul documentează activele de acoperire prevăzute la alin. (1) și conformitatea politicii sale de creditare cu prevederile prezentei legi și ale reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea sa.

Articolul 11

(1) Pentru a fi eligibile, activele de acoperire prevăzute la art. 10 alin. (1) trebuie să îndeplinească cumulativ, în plus față de cerințele prevăzute la art. 10 , următoarele condiții:

a) sumele aferente activelor de acoperire respective să fi fost puse în integralitate la dispoziția debitorilor;

b) activele constituite ca garanții reale să nu constituie obiectul unei alte ipoteci sau al unui alt privilegiu legal ori convențional;

c) activele constituite ca garanții reale să fie constituite exclusiv în favoarea emitentului;

d) activele corporale constituite ca garanții reale care garantează activele de acoperire trebuie să fi fost asigurate în mod adecvat împotriva riscului de daune, corespunzător nivelului expunerii debitorului față de emitent și potrivit principiilor politicii de creditare a emitentului, stabilit la data încheierii/reînnoirii poliței de asigurare, drepturile decurgând din contractul de asigurare să fi fost ipotecate/cesionate în favoarea emitentului și segregate, potrivit prevederilor art. 19 , iar contractul de asigurare să fie valabil pe toată perioada garantării emisiunilor de obligațiuni garantate;

e) activele constituite ca garanții reale trebuie să fie localizate pe teritoriul României sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene ori al SEE;

f) activele trebuie să îndeplinească, pe toată durata menținerii lor în portofoliul de acoperire, orice eventuale condiții suplimentare de eligibilitate prevăzute în prospect ori, după caz, în documentul de ofertă care atestă condițiile emisiunii, potrivit alin. (2) ;

g) la momentul includerii în portofoliul de acoperire, fiecare activ să nu înregistreze întârziere la plată, iar ulterior, pe durata menținerii în portofoliul de acoperire, să nu înregistreze o întârziere la plată mai mare de 15 zile;

h) termenul prevăzut la art. 13 alin. (8) , dacă este aplicabil, să fi expirat;

i) debitorul activului respectiv să fi fost informat, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) , că respectivul activ al emitentului urmează să fie inclus în portofoliul de acoperire care va servi drept garanție pentru emiterea de obligațiuni garantate;

j) debitorul activului respectiv să nu fi notificat emitentul asupra faptului că nu a renunțat la dreptul de a invoca compensarea împotriva emitentului în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (2) .

(2) Emitentul poate stabili, prin norme interne, condiții de eligibilitate suplimentare mai stricte decât cele prevăzute în prezenta lege și în reglementările emise de Banca Națională a României în aplicarea acesteia și care se fac publice prin prospect ori, după caz, sunt prevăzute în documentul de ofertă care atestă condițiile emisiunii.

Articolul 12

(1) Emitenții pot prelua, de la instituții de credit din Uniunea Europeană sau de la instituții financiare din România care desfășoară activitate de creditare cu titlu profesional, prin cesiune ori prin intermediul oricărei alte forme de transfer, active de acoperire generate de ele însele sau preluate cu orice titlu de la astfel de instituții care le-au generat, în vederea emiterii de obligațiuni garantate numai în măsura în care activele de acoperire respectă cerințele prezentei legi și ale reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea sa.

(2) Emitentul se va asigura că cerințele prevăzute la art. 10 , 11 și, respectiv, art. 19 sunt îndeplinite în ceea ce privește activele dobândite potrivit alin. (1) și destinate includerii în portofoliul de acoperire aferent obligațiunilor garantate.

(3) În cazul în care procedează potrivit alin. (1) , emitentul îndeplinește următoarele condiții:

a) pentru activele de acoperire generate de o instituție financiară din România care desfășoară activitate de creditare cu titlu profesional, supravegheată de Banca Națională a României potrivit prevederilor art. 44 din Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, cu modificările și completările ulterioare, emitentul evaluează standardele de acordare a creditelor ale entității de la care provin activele de acoperire;

b) pentru activele de acoperire generate de o instituție financiară din România care desfășoară activitate de creditare cu titlu profesional, monitorizată de Banca Națională a României potrivit prevederilor art. 43 din Legea nr. 93/2009 , cu modificările și completările ulterioare, emitentul realizează el însuși o evaluare amănunțită a bonității debitorului.

(4) Emitenții pot prelua, de la instituții de credit din Uniunea Europeană, prin transfer, obligații aferente unor obligațiuni garantate, împreună cu portofoliul de acoperire aferent, numai în măsura în care obligațiunile garantate sunt emise în condiții ce nu contravin prevederilor prezentei legi și ale reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea sa.

Articolul 13

(1) Cesiunea unui activ de acoperire sau a unui portofoliu de acoperire în vederea garantării unor obligațiuni garantate devine opozabilă față de terții care nu au cunoscut-o pe altă cale, cu excepția debitorului cedat, prin înscrierea cesiunii în RNPM. În cazul cesiunii unui portofoliu de acoperire, înscrierea în RNPM se poate realiza și printr-un aviz global de cesiune, care să descrie activele de acoperire incluse în portofoliul de acoperire cedat fie prin utilizarea unei formule care să identifice portofoliul de acoperire afectat garantării pentru întregul portofoliu de acoperire sau pentru o parte a acestuia, fie prin descrierea fiecărui activ de acoperire în parte.

(2) În cazul activelor de acoperire de natura împrumuturilor, transmiterea dreptului de ipotecă aferent activului cesionat devine opozabilă față de terți prin înscrierea cesiunii în RNPM potrivit alin. (1) , precum și, dacă este cazul, prin notarea efectelor acesteia în cartea funciară, respectiv în registrul public prevăzut la art. 10 alin. (4) lit. c) , aferent imobilului afectat garantării respectivului activ.

(3) Opozabilitatea față de terți a cesiunii drepturilor derivând din contractul de asigurare prevăzut la art. 11 alin. (1) lit. d) se realizează prin înscrierea acesteia în RNPM.

(4) Opozabilitatea cesiunii activelor de acoperire față de debitorii cedați se realizează prin notificarea acestora de către cedent prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în termen de 10 zile de la încheierea contractului de cesiune.

(5) În notificare se vor menționa, dacă este cazul, și faptul că, după cesiune, sumele pentru rambursarea activului vor fi încasate de emitent, precum și adresa punctelor de lucru ale emitentului unde vor putea fi efectuate plățile.

(6) În cazul în care cedentul continuă să încaseze, în numele emitentului, sumele pentru rambursarea activelor cesionate, acestea sunt transferate zilnic de cedent în contul indicat de emitent.

(7) Cu respectarea prevederilor alin. (1) , în cazul creditorilor cedentului, cesiunea se aduce la cunoștința acestora individual, prin scrisoare recomandată sau prin poșta electronică. La cererea unui creditor al cedentului, cedentul trebuie să îi facă cunoscut acestuia prețul la care s-a efectuat cesiunea, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea cererii scrise a creditorului.

(8) Acțiunea revocatorie privind cesiunea de active de acoperire care afectează interesele creditorilor cedentului se prescrie în termen de 45 de zile de la data notificării creditorilor cedentului, potrivit alin. (7) , în cazul activelor utilizate pentru garantarea de obligațiuni garantate emise în condițiile prezentei legi.

(9) Prin derogare de la prevederile art. 118 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 , cu modificările și completările ulterioare, în cazul admiterii acțiunii pentru anularea cesiunii activelor de acoperire afectate garantării obligațiunilor garantate emise în condițiile prezentei legi, introduse în cadrul procedurii falimentului deschise împotriva cedentului, emitentul poate fi obligat numai la plata eventualei diferențe între prețul plătit pentru active și valoarea reală a acestora stabilită prin expertiză în condițiile legii, activele urmând a fi menținute în portofoliul de acoperire.

(10) În cazul preluării prin cesiune ori prin intermediul oricărei alte forme de transfer a unui activ de acoperire sau a unui portofoliu de acoperire de la instituții de credit din alte state membre, emitentul obține o opinie juridică care să confirme valabilitatea cesiunii, precum și îndeplinirea tuturor formalităților de publicitate necesare.

Articolul 14

(1) Cu cel puțin 45 de zile înaintea înscrierii oricăror active de acoperire în Registrul de evidență internă, emitentul trebuie să aducă la cunoștința debitorilor activelor respective, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire și prin publicarea unui anunț fie în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, fie în două ziare de circulație națională, faptul că:

a) respectivele active de acoperire vor fi incluse în portofoliul de acoperire afectat garantării de obligațiuni garantate;

b) au dreptul să notifice emitentul că nu renunță la dreptul de compensare împotriva acestuia;

c) debitorii care nu aduc la cunoștința emitentului în termenul de 45 de zile notificarea prevăzută la alin. (2) nu mai au niciun drept de compensare împotriva emitentului în legătură cu activele de acoperire respective pe toată durata obligațiunilor garantate, începând cu data la care acestea sunt incluse în portofoliul de acoperire;

d) debitorii se vor putea libera de datoria născută în temeiul activelor de acoperire prin plata către emitent.

(2) În termen de 45 de zile, debitorii activelor de acoperire respective au dreptul să notifice emitentul că nu renunță la dreptul de compensare împotriva emitentului. În cazul debitorilor care nu au adus la cunoștința emitentului renunțarea la dreptul de compensare, în termenul prevăzut, exercitarea dreptului de compensare legală sau convențională este suspendată începând cu data înscrierii activelor de acoperire în Registrul de evidență internă, pe durata includerii activelor respective în Registrul de evidență internă.

Articolul 15

(1) Obligațiunile garantate emise de un emitent care aparține unui grup, denumite „obligațiuni garantate emise la nivel intern“, pot fi utilizate ca active de acoperire pentru emisiunea externă de obligațiuni garantate, realizată de către un alt emitent care aparține aceluiași grup, denumite „obligațiuni garantate emise la nivel extern“, cu condiția respectării următoarelor cerințe:

a) obligațiunile garantate emise la nivel intern sunt vândute emitentului care emite obligațiuni garantate la nivel extern;

b) obligațiunile garantate emise la nivel intern sunt utilizate ca active de acoperire din portofoliul de acoperire pentru obligațiunile garantate emise la nivel extern și sunt înregistrate în bilanțul emitentului care emite obligațiunile garantate la nivel extern;

c) portofoliul de acoperire pentru obligațiunile garantate emise la nivel extern conține doar obligațiunile garantate emise la nivel intern care au fost emise de un singur emitent din cadrul grupului;

d) emitentul care emite obligațiunile garantate la nivel extern intenționează să le vândă unor investitori în obligațiuni garantate din afara grupului;

e) obligațiunile garantate emise la nivel intern și obligațiunile garantate emise la nivel extern se califică pentru nivelul 1 de calitate a creditului, astfel cum se dispune în partea a treia titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, la momentul emiterii și sunt garantate cu active eligibile în conformitate cu prevederile art. 10 și 11 din prezenta lege;

f) în cazul structurilor intragrup transfrontaliere de obligațiuni garantate puse în comun, activele de acoperire ale obligațiunilor garantate emise la nivel intern respectă cerințele privind eligibilitatea și acoperirea pe care trebuie să le îndeplinească emisiunea de obligațiuni garantate emise la nivel extern.

(2) În sensul prevederilor alin. (1) lit. e) , Banca Națională a României poate permite ca obligațiunile garantate care se califică pentru nivelul 2 de calitate a creditului, în urma unei modificări care a condus la scăderea nivelului lor de calitate a creditului, să facă parte în continuare dintr-o structură intragrup de obligațiuni garantate puse în comun, numai în măsura în care stabilește că modificarea nivelului de calitate a creditului nu a fost determinată de o încălcare a cerințelor pentru acordarea aprobării prevăzute la art. 4 alin. (2) .

(3) În cazul în care modificarea nivelului de calitate a creditului survine pentru o obligațiune garantată emisă la nivel intern, pentru a stabili că aceasta nu a fost determinată de o încălcare a cerințelor pentru acordarea aprobării, Banca Națională a României cooperează cu autoritatea competentă cu supravegherea publică a emitentului de obligațiuni garantate emise la nivel intern.

(4) În cazul acordării unei permisiuni potrivit alin. (2) , Banca Națională a României notifică ulterior Autoritatea Bancară Europeană, denumită în continuare ABE.

(5) În sensul prevederilor alin. (1) lit. e) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă cu supravegherea publică a emitentului de obligațiuni garantate emise la nivel intern, evaluează, ca urmare a cererii primite din partea autorității competente cu supravegherea publică a emitentului de obligațiuni garantate emise la nivel extern, dacă modificarea ce a condus la scăderea nivelului de calitate a creditului obligațiunilor garantate a fost determinată de o încălcare a cerințelor pentru acordarea aprobării prevăzute la art. 4 alin. (2) și îi comunică acesteia rezultatul evaluării.