Cooperarea și schimbul de informații dintre autoritățile competente

Azi

OUG 98/2006 · 8 articole

Articolul 28

(1) Fără a se aduce atingere responsabilităților specifice stabilite potrivit regulilor sectoriale, autoritățile competente responsabile de supravegherea entităților reglementate dintr-un conglomerat financiar și autoritatea competentă desemnată drept coordonator al acelui conglomerat financiar cooperează între ele în mod strans, furnizându-și reciproc orice informații esențiale sau relevante pentru exercitarea atribuțiilor lor de supraveghere, potrivit regulilor sectoriale și prezentei ordonanțe de urgență. În acest sens, autoritățile competente și coordonatorul comunică, la cerere, orice informație relevantă și, din oficiu, orice informație esențială.

(2) Autoritățile competente din România realizează schimbul de informații cu autorități competente din alte state membre pentru exercitarea atribuțiilor lor de supraveghere suplimentară.

(3) Cooperarea trebuie să asigure cel puțin colectarea și schimbul de informații cu privire la următoarele elemente esențiale:

a) identificarea structurii juridice, de guvernanță și organizatorice a grupului, inclusiv a tuturor entităților reglementate, a filialelor nereglementate și a sucursalelor semnificative care aparțîn unui conglomerat financiar, a dețînătorilor de participații calificate la nivelul societății-mamă a grupului, precum și a autorităților competente responsabile cu supravegherea entităților reglementate din cadrul grupului;

b) strategiile conglomeratului financiar;

c) situația financiară a conglomeratului financiar, în special în ceea ce priveste adecvarea capitalului, tranzactiile intragrup, riscul de concentrare și profitabilitatea;

d) principalii actionari și persoanele care exercită responsabilității de administrare și/sau conducere a conglomeratului financiar;

e) organizarea, administrarea riscurilor și sistemele de control intern la nivelul conglomeratului financiar;

f) procedurile pentru colectarea informațiilor de la entitățile dintr-un conglomerat financiar și pentru verificarea acelor informații;

g) dificultățile întâmpinate de entitățile reglementate sau de alte entități ale conglomeratului financiar, care pot afecta în mod serios entitățile reglementate;

h) principalele sancțiuni și măsurile excepționale luate de autoritățile competente în conformitate cu regulile sectoriale sau cu prezenta ordonanță de urgență.

Articolul 29

În măsura în care sunt necesare pentru exercitarea atribuțiilor lor specifice, autoritățile competente pot să schimbe informații de natura celor prevăzute la art. 28 alin. (3) , cu privire la entitățile reglementate dintr-un conglomerat financiar, potrivit prevederilor din regulile sectoriale, cu următoarele autorități: bănci centrale ale statelor membre, Sistemul European al Băncilor Centrale, Banca Centrală Europeană și Comitetul european pentru risc sistemic, potrivit prevederilor art. 15 din Regulamentul (UE) nr. 1.092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic.

Articolul 30

(1) Fără a se aduce atingere responsabilităților lor specifice, stabilite în baza regulilor sectoriale, înaintea luării unei decizii, atunci când deciziile sunt importante pentru atribuțiile de supraveghere ale celorlalte autorități competente, autoritățile competente implicate se consultă reciproc în ceea ce privește următoarele elemente:

a) modificari ale structurii actionariatului, ale structurii organizatorice sau ale structurii de administrare și conducere ale entitatilor reglementate dintr-un conglomerat financiar, care necesita aprobarea sau autorizarea autorităților competente;

b) principalele sancțiuni sau măsurile excepționale luate de autoritățile competente.

(2) O autoritate competentă poate decide să nu consulte celelalte autorități în cazuri de urgență sau când o astfel de consultare ar putea compromite eficiența deciziilor. În acest caz, autoritatea competentă informează fără întarziere asupra deciziilor luate de celelalte autorități competente.

Articolul 31

(1) Coordonatorul poate cere autorităților competente ale statului membru în care o societate-mamă are sediul central și care nu exercită ele însele supravegherea suplimentară, în conformitate cu prevederile art. 25 și 26 , să solicite societății-mamă orice informații care ar fi relevante pentru exercitarea atribuțiilor de coordonare ale acestuia, prevăzute la art. 27 , și să transmită acele informații coordonatorului.

(2) Atunci când informațiile prevăzute la art. 33 alin. (2) au fost deja comunicate unei autorități competente în conformitate cu regulile sectoriale, autoritățile competente responsabile de exercitarea supravegherii suplimentare se pot adresa acestei autorități pentru a obține informațiile respective.

(3) În cazul în care coordonatorului îi sunt necesare informații care au fost deja date altei autorități competente în conformitate cu regulile sectoriale, coordonatorul trebuie să contacteze această autoritate, în măsura în care este posibil, pentru a preveni raportarea dublă către diferite autorități implicate în supraveghere.

Articolul 32

(1) Colectarea sau deținerea de informații cu privire la o entitate din cadrul unui conglomerat financiar, care nu este o entitate reglementată, nu implică în niciun fel ca autoritățile competente trebuie să aibă atribuții de supraveghere ale acestor entități la nivel individual.

(2) Informațiile primite în cadrul supravegherii suplimentare și în special orice schimb de informații dintre autoritățile competente și dintre acestea și alte autorități, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, sunt supuse prevederilor privind secretul profesional și comunicarea informațiilor confidențiale din regulile sectoriale.

Articolul 33

(1) Persoanele juridice, care sunt supuse supravegherii suplimentare, fie că sunt sau nu entități reglementate, trebuie să-și comunice reciproc orice informații relevante pentru scopurile supravegherii suplimentare.

(2) Autoritățile competente responsabile cu exercitarea supravegherii suplimentare au acces la orice informație care ar fi relevantă pentru scopurile supravegherii suplimentare, atunci când iau contact, direct sau indirect, cu entitățile dintr-un conglomerat financiar, fie că sunt sau nu entități reglementate.

(3) Orice entitate din România, reglementată sau nereglementată, inclusă în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare furnizează informații la cererea coordonatorului, inclusiv în situația în care acesta este o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, precum și, dacă este necesar, autorităților europene de supraveghere, potrivit prevederilor art. 35 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010, respectiv din Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 și din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010, prin intermediul Comitetului comun.

Articolul 34

În aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, pentru verificarea, în cazuri determinate, a informațiilor referitoare la o entitate, reglementată sau nereglementată, care este parte a unui conglomerat financiar și care este situată într-un alt stat membru, autoritățile competente din România cooperează cu autoritățile competente ale acelui stat membru pentru efectuarea verificării.

Articolul 35

(1) Autoritățile competente dintr-un alt stat membru care doresc, în cazuri determinate, să verifice informațiile referitoare la o entitate din România, reglementată sau nereglementată, care este parte a unui conglomerat financiar, solicită autorităților competente din România efectuarea verificării.

(2) Autoritățile care primesc o astfel de cerere trebuie ca, în limitele competențelor lor, să efectueze verificarea fie ele însele, fie permițând unui auditor sau expert să o efectueze, fie permițând autorității care a formulat cererea să o efectueze ea însăși.

(3) Atunci când nu face ea însăși verificarea, autoritatea competentă care a formulat cererea poate, dacă dorește, să participe la verificare.