Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Dacă cel condamnat a incetat din vieata sau este în stare de dementa, contumacie sau în caz de stingere a pedepsei, instanța competența a se pronunță asupra admiterii revizuirii, se pronunță și asupra fondului cauzei, prin aceleasi hotărîri, fără o alta judecata, declarand hotărîrea anterioara ca fără valoare, în privinta condamnatilor care se gasesc în situațiunea de mai sus și reabiliteaza memoria celor morti. Dacă încetarea din vieata a condamnatului a survenit după pronuntarea hotărîrii de admitere a revizuirii, Curtea de Apel revine asupra deciziei de trimitere și procedeaza după normele prevăzute în alineatul precedent, iar celelalte instante se pronunță numai asupra reabilitarii memoriei celor defuncti.