LexistoriaDreptul la drept.

Caile de atac extraordinare

Azi

Codul de procedură penală (1936) · 23 articole

Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.

Capitolul I — Recursul extraordinar
Secțiunea I — Recursul în interesul legii

Articolul 496

Cînd în contra unei hotărîri supuse casării niciuna din părți nu a introdus recurs în termenul legal, Ministerul public, de pe lîngă Curtea de Casatie, poate face recurs din oficiu, în interesul legii, chiar după expirarea termenului. Dacă în urma recursului procurorului general, hotărîrea este casata, părțile nu pot să se intemeieze pe aceasta, spre a se opune la executarea ei, afară de urmatoarele cazuri: 1. Cînd hotărîrea a fost casata pentruca faptul nu constituia sau nu mai constituie o infractiune sau pentruca actiunea penala e stinsa; 2. Cînd hotărîrea a fost anulata pentruca s'a aplicat o pedeapsă mai mare decat cea prevăzută de lege. În acest caz se dispune trimiterea cauzei instanței competente, spre a aplica pedeapsa în limitele legii; 3. Cînd s'a anulat dispoziția referitoare la libertatea individuala a inculpatului și anularea i-ar fi favorabila, decizia se trimite autorității în drept, spre conformare.

Articolul 497

Ministerul public de pe lîngă Curtea de Casatie, direct sau la cererea Ministrului Justiției, are dreptul, pentru a asigura uniforma interpretare și aplicare a legilor penale și de procedura penala, pe intreg teritoriul tarii, sa ceara Curtii de Casatie să se pronunte asupra chestiunilor care au primit o solutionare diferita, din partea instanțelor de recurs prevăzute de art. 16 și 17, punctul 3.

Secțiunea II — Recursul ministrului justiției

Articolul 498

Ministrul justiției poate cere, prin intermediul procurorului general al Curtii de Casatie, anularea hotărîrilor sau actelor judecătorești, precum și a hotărîrilor date de instantele speciale de casare, civile sau militare, contrarii legii, sau prin care judecatorii ar fi comis exces de putere constituțional, insusindu-și atributiuni ce apartin altei puteri constituite în Stat, ori ar fi comis infractiuni cu ocazia indeplinirii functiunii lor. Aceasta cerere trebuie motivata și nu poate fi intemeiata pe motive care, fiind aduse de părți în fața Curtii de Casatie, pe calea unui recurs ordinar, au fost respinse. Dacă hotărîrea a carei anulare se cere, a pronuntat o condamnare, condamnatul poate interveni în instanța de anulare. În caz de admitere a recursului, anularea profita condamnatului. Drepturile obtinute de partea civila, prin hotărîrea anulata, îi rămîn dobandite. Dacă Curtea de Casatie anulează o hotărîre de condamnare, ea trimite cauza, dacă este locul, instanței competente, afară de cazul cînd anularea a fost pronunțată fără trimitere.

Capitolul II — Revizuirea și daunele cuvenite victimelor erorilor judiciare
Secțiunea I — Revizuirea
Paragraful 1. — Cazurile de revizuire

Articolul 499

Orice hotărîre de condamnare nesusceptibila de a mai fi atacata pe vreo alta cale ordinara sau extraordinara, poate fi revizuita în favoarea condamnatului în urmatoarele cazuri: 1. Cînd doua sau mai multe persoane sînt condamnate pentru aceeasi infractiune, prin hotărîri care nu se pot concilia; 2. Cînd în urma unei condamnari pentru omucidere, s'ar dovedi ca presupusa victima, se afla în vieata, după data mortii aratate în actele pe temeiul cărora s'a pronuntat condamnarea; 3. Cînd, în urma unei condamnari definitive, unul sau mai mulți din martorii ce au depus împotriva osanditului, au fost condamnati definitiv, pentru marturie mincinoasa savarsita chiar în acest proces, sau cînd unul sau mai multe acte care au servit de baza condamnarii, au fost dovedite false printr'o hotărîre judecătorească definitivă, sau de asemenea cînd, printr'o sentinta definitivă, s'a stabilit ca judecatorii sau judecatorul de instructie, ori reprezentantul Ministerului public, grefierul ori juratul, care au luat parte la darea verdictului, au fost corupti, sau dacă vreunul din ei a comis în cursul procesului vreo alta calcare a datoriei sale de functionar, prevăzută de legea penala, și dacă sînt probabilitati ca aceste infractiuni au influentat asupra hotărîrii; 4. Cînd, în urma unei condamnari definitive, s'ar descoperi fapte sau acte ce nu au fost cunoscute cu prilejul primei condamnari și dacă acele fapte sau probe ar fi de natura sa stabileasca în mod neindoios nevinovatia celui osandit sau inexistenta faptului; 5. Cînd hotărîrea penala de condamnare a fost data pe baza unei hotărîri civile care rezolvise o chestiune prejudiciala, conform art. 11, hotărîre care a fost ulterior reformata sau anulata.

Articolul 500

Au dreptul de a cere revizuirea Ministrul Justiției și condamnatul, chiar după ce a executat pedeapsa sau, după moartea ori punerea lui sub interdictie: sotul, parintii, descendentii, fratii sau surorile. Acestia au dreptul a interveni în cererea facuta de Ministrul Justiției. Orice autoritate publică care ar avea cunoștința de vreo cauza sau imprejurare care ar motiva revizuirea în favoarea condamnatului, este obligata a incunostiinta pe Ministrul Justiției despre aceasta. Cererea bazata pe cazurile prevăzute la punctele 3 și 4 din art. 499, poate fi facuta în termen de un an de cînd cel care o formuleaza cunoaste faptul pe care-și intemeiaza cererea.

Articolul 501

Revizuirea poate fi ceruta și în defavoarea celui achitat, în contra hotărîrilor rămase definitive, în urmatoarele cazuri și numai dacă termenele de prescriptie nu s'au implinit: 1. Cînd în urma achitarii s'ar descoperi fapte sau acte ce nu au fost cunoscute cu prilejul primei judecati și dacă acele fapte sau probe ar fi de natura a stabili în mod neindoios vinovatia celui achitat; 2. Cînd, printr'o hotărîre judecătorească definitivă, s'ar constata ca unul sau mai mulți martori ce au depus în favoarea achitatului, au fost condamnati definitiv pentru marturie mincinoasa savarsita chiar în acest proces, sau cînd unul sau mai multe acte, care au servit de baza achitarii, au fost dovedite false printr'o hotărîre judecătorească definitivă, sau de asemenea cînd printr'o sentinta definitivă s'a stabilit ca judecatorii sau judecatorul de instructie ori reprezentantul Ministerului public, grefierul sau juratul, care au luat parte la darea verdictului, au fost corupti și este neindoios ca acele infractiuni au influentat asupra pronuntarii hotărîrii de achitare.

Articolul 502

Cererea de revizuire în defavoarea celui achitat poate fi facuta numai de Ministerul public din oficiu, din ordinul Ministrului Justiției. În toate cazurile, cererea nu poate fi introdusa decat în termenul prevăzut de art. 500 de mai sus.

Paragraful 2. — Procedura revizuirii

Articolul 503

Cererea de revizuire în materie corectionala se adreseaza instanței care a judecat procesul în prima instanța, iar în materie criminala și pentru orice alte afaceri judecate de Curtea cu Jurați, se adreseaza Curtii de Apel respective. Cererea se face în scris către președintele instanței respective și arata precis motivul pe care se intemeiaza, precum și probele ce se aduc în sprijinul revizuirii.

Articolul 504

Instanța, după primirea cererii de revizuire, o examineaza în camera de consiliu în mod sumar. Dacă cererea intruneste condițiile legii și instanța apreciaza temeinicia ei, ea fixeaza un termen de judecare în sedinta publică, cînd se citeaza reclamantul și celelalte părți care au figurat în primul proces. Dacă nu intruneste condițiile stabilite de lege, indicate în articolele precedente și dacă nu se precizeaza temeiurile juridice ce motiveaza cererea de revizuire, o respinge printr'o încheiere, fără nicio instructie sau desbatere.

Articolul 505

Executarea hotărîrii atacate nu este nici împiedicată, nici întreruptă de cererea introdusa, pentru revizuirea procesului. Cu toate acestea instanța, chiar înainte de admiterea în principiu a revizuirii, facuta în favoarea condamnatului, luand concluziile părților și Ministerului public, și apreciind temeinicia cererii, poate suspenda executarea pedepsei, a cheltuielilor de judecată și a despăgubirilor civile.

Articolul 506

În cazul cînd cererea de revizuire este bazata pe dispozitiile punctului 3 și 4 din art. 499, instanța de revizuire administreaza ea insasi probele noi, sau poate insarcina pe judecatorul de instructie respectiv sa stranga acele probe, procedand în conformitate cu regulile referitoare la instructie, cu deosebirea ca pe martori îi supune la juramant, afară de cazurile de impiedecari legale. Martorii care au fost condamnati conform punctului 3 dela art. 499 nu mai pot fi ascultati. După terminarea instructiei, actele se trimit instanței care a dat delegatiunea.

Articolul 507

Judecarea cererii de revizuire se face conform regulilor de procedura ordinara. Instanța, luand și concluziile Ministerului public, cerceteaza temeinicia noilor probe și hotaraste printr'o încheiere admiterea în principiu sau respingerea. Prin aceeasi hotărîre se ordona suspendarea hotărîrii anterioare de condamnare sau achitare, iar în cazul prevăzut de art. 499, punctul 1, se desfiinteaza ambele hotărîri de condamnare și se procedeaza la judecarea din nou a procesului. Cînd Curtea de Apel admite revizuirea, dispune trimiterea cauzei spre judecare Curtii cu Jurați respective. Dacă instanța admite cererea de revizuire, facuta în favoarea condamnatului, ea suspenda executarea condamnatiunilor complimentare și a masurilor de siguranță pronuntate. Contra incheierii de admitere în principiu, în materie corectionala, nu se poate face apel decat odata cu fondul.

Articolul 508

Dacă cel condamnat a incetat din vieata sau este în stare de dementa, contumacie sau în caz de stingere a pedepsei, instanța competența a se pronunță asupra admiterii revizuirii, se pronunță și asupra fondului cauzei, prin aceleasi hotărîri, fără o alta judecata, declarand hotărîrea anterioara ca fără valoare, în privinta condamnatilor care se gasesc în situațiunea de mai sus și reabiliteaza memoria celor morti. Dacă încetarea din vieata a condamnatului a survenit după pronuntarea hotărîrii de admitere a revizuirii, Curtea de Apel revine asupra deciziei de trimitere și procedeaza după normele prevăzute în alineatul precedent, iar celelalte instante se pronunță numai asupra reabilitarii memoriei celor defuncti.

Articolul 509

Dacă instanța care judeca în fond cauza, recunoaste nevinovatia celui condamnat, pronunță achitarea lui și dispune restituirea amenzilor, a cheltuielilor de judecată și a despăgubirilor civile efectiv achitate, iar dacă rezultă o infractiune mai usoara, se aplică pedeapsa respectiva. Dacă instanța socoteste ca cel condamnat este vinovat, ea menține prima hotărîre a carei executare continua, socotindu-se și timpul petrecut în inchisoare dela data primei executari. Dacă în cazul aratat la art. 501 se stabileste vinovatia celui ce fusese achitat, instanța pronunță pedeapsa cuvenita și statueaza asupra despăgubirilor civile și cheltuielilor de judecată.

Articolul 510

Hotărîrea instanței de revizuire este supusă cailor de atac prevăzute de dreptul comun.

Articolul 511

Hotărîrea data în conformitate cu dispozitiile art. 508, precum și cea de achitare a instanței de revizuire, se publică pe cheltuiala Ministerului Justiției în Monitorul Oficial și intr'un ziar ales de fostul condamnat sau de persoanele aratate în art. 500.

Articolul 512

Cînd cererea de revizuire este indreptata contra unei decizii pronuntate de Înaltă Curte de Justiție sau contra unei decizii de condamnare sau achitare a unui magistrat, Înaltă Curte procede, în caz de admitere, la judecarea fondului.

Secțiunea II — Daunele cuvenite victimelor erorilor judiciare

Articolul 513

Persoana recunoscută nevinovata prin hotărîrea de revizuire, poate obtine dela Stat o reparatiune pecuniara a daunelor morale și materiale. Cererea de daune pentru cei incetati din vieata poate fi introdusa în termenul fixat mai jos sau continuata, de persoanele prevăzute în art. 500. Pe lîngă despăgubirile de mai sus Statul este obligat a restitui fostului condamnat și sumele pe care acesta le-a platit efectiv, drept daune părții civile, cînd nu a avut posibilitatea de a le incasa dela acesta, cu dreptul pentru Stat de a-l urmări. În cazul prevăzut de art. 499, punctul 5, Statul este în drept a cere ulterior, în fața instanțelor civile dela martorul condamnat sau dela acela care a falsificat actul sau a comis infractiunea în exercitiul functiunii, valoarea despăgubirilor la care a fost obligat către condamnat. Cererea de despăgubiri nu este admisa: 1. Dacă nu a fost introdusa inlauntrul termenului de 3 luni dela publicarea hotărîrii de revizuire; 2. Dacă dolul sau culpa grava a fostului condamnat a fost cauza erorii judiciare; 3. Dacă fostul condamnat a mai avut alte doua condamnari de aceeasi natură.

Articolul 514

Cererea de daune se judeca de Curtea de Apel din circumscripția instanței care a pronuntat achitarea. În contra hotărîrii Curtii de Apel nu exista alta cale de atac decat recursul în casare.

Capitolul III — Contestația la executarea hotărîrilor de condamnare

Articolul 515

Contestația la executare se poate face la instanța care a pronuntat condamnarea în urmatoarele cazuri: 1. Cînd persoana împotriva careia este indreptata executarea, nu este cea prevăzută în hotărîrea de condamnare; 2. Cînd procedura de chemare a invinuitului pentru ziua cînd s'a pronuntat hotărîrea care se executa nu a fost indeplinita în conformitate cu legea și invinuitul nu a putut uza de caile de atac acordate de lege, pentruca hotărîrea instanței nu i-a fost comunicata sau comunicarea e nula; 3. Cînd contestația este intemeiata pe amnistie, autoritate de lucru judecat sau prescriptia pedepsei; 4. Cînd contestația este intemeiata pe chestiuni privind înțelesul, intinderea și aplicarea hotărîrii, pe gratiere, computarea detinerii preventive sau orice alt incident ivit în cursul executarii. În cazurile prevăzute de alin. 1 și 2 nu se poate face contestație dacă condamnatul a fost fața la judecata. În cazul prevăzut la punctul 2, nu se poate face contestație decat o singură dată.

Articolul 516

Instanța, primind contestația, poate suspenda, la cerere, executarea pedepsei pînă la judecarea contestației, luand și avizul Ministerului public. Incheierea de suspendare nu se poate ataca decat odata cu hotărîrea asupra contestației. În cazul cînd aceiasi persoana a fost condamnata pentru aceiasi infractiune, prin doua sau mai multe hotărîri diferite, instanța pronunță menținerea hotărîrii care a ramas mai întîi definitivă și desfiintarea celorlalte. Contestația se cerceteaza și în lipsa contestatorului.

Articolul 517

Contestația se poate face îndată ce hotărîrea de condamnare a ramas definitivă și chiar înainte de executare. Contestația se poate face și cînd partea a uzat de recurs în cazul art. 515, punctul 2, numai dacă recursul a fost respins ca tardiv sau neregulat.

Articolul 518

Ministerul public și condamnatul sînt în drept sa atace hotărîrea data asupra contestației numai pe caile pe care putea fi atacata hotărîrea contestata.