LexistoriaDreptul la drept.

Codul comercial

Azi

Text integral · 465 articole

A înlocuit Codul comercial (1840) (până la 1 septembrie 1887).

Cartea I — DESPRE COMERȚ IN GENERE
Titlul I — DISPOZIȚIUNI GENERALE

Articolul 1

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

În comerț se aplică legea de fața. Unde ea nu dispune se aplică Codul civil.

Articolul 2

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Bursele, balciurile (iarmarocurile), târgurile, docurile și antrepozitele, precum și celelalte instituțiuni care servesc comerțului, se regulează prin legile și regulamentele lor speciale.

Titlul II — DESPRE FAPTELE DE COMERȚ

Articolul 3

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Legea considera ca fapte de comerț: 1. Cumpărăturile de producte sau mărfuri spre a se revinde, fie în natura, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea și cumpărarea spre a se revinde, de obligațiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulind în comerț; 2. Vânzările de produse, vânzările și închirierile de mărfuri, în natura sau lucrate, și vânzările de obligațiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulind în comerț, când vor fi fost cumpărate cu scop de revinzare sau închiriere; 3. Contractele de report asupra obligațiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circulind în comerț; 4. Cumpărările și vânzările de părți sau de acțiuni ale societăților comerciale; 5. Orice întreprinderi de furnituri; 6. Întreprinderile de spectacole publice; 7. Întreprinderile de comisioane, agenții și oficiuri de afaceri; 8. Întreprinderile de construcții; 9. Întreprinderile de fabrici, de manufactura și imprimerie; 10. Întreprinderile de editura, librarie și obiecte de arta, când altul decît autorul sau artistul vinde; 11. Operațiunile de banca și schimb; 12. Operațiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale; 13. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat; 14. Cambiile și ordinele în producte sau mărfuri; 15. Constructiunea, cumpărarea, vânzarea și revinzarea de tot felul de vase pentru navigarea interioară și exterioară și tot ce privește la echiparea, armarea și aprovizionarea unui vas. 16. Expeditiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime și toate contractele privitoare la comerțul de mare și la navigațiune; 17. Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor și asupra vieții; 18. Asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei; 19. Depozitele pentru cauza de comerț; 20. Depozitele în docuri și antrepozite, precum și toate operațiunile asupra recipiselor de depozit (warante) și asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele.

Articolul 4

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Se socotesc, afară, de acestea, ca fapte de comerț celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natura civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul.

Articolul 5

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Nu se poate considera ca fapt de comerț cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumația cumpărătorului, ori a familiei sale, de asemenea revinzarea acestor lucruri și nici vânzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are după pământul sau cel cultivat de dinsul.

Articolul 6

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerțului și asigurările asupra vieții sunt fapte de comerț numai în ce privește pe asigurator. Contul curent și cecul nu sunt considerate ca fapte de comerț, în ce privește pe necomercianți, afară numai dacă ele n-au o cauza comercială.

Titlul III — DESPRE COMERCIANȚI

Articolul 7

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Sunt comercianți aceia care fac fapte de comerț, având comerțul ca o profesiune obișnuită, și societățile comerciale.

Articolul 8

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Statul, județul și comuna nu pot avea calitatea de comercianți.

Articolul 9

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Orice persoană care într-un chip accidental face o operațiune de comerț, nu poate fi considerată ca comerciant, ea este însă supusă legilor și jurisdicțiunii comerciale pentru toate contestațiunile ce se pot ridica din aceasta operațiune.

Articolul 10

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) "Minorul de orice sex, pentru a putea face comerț și prin urmare a fi considerat ca major, întrucât privește obligațiunile contractate de dinsul ca comerciant va trebui să aibă etatea de 18 ani împliniți, să fie emancipat, să aibă autorizațiunea în scris a tatălui sau, sau în caz de moarte, interdictiune ori absenta a tatălui, aceea a mamei sale; iar în lipsa de tata și mama, autorizația tutorelui cu avizul consiliului de familie omologat de tribunalul civil. Actele de emancipare și de autorizare vor fi prezentate la tribunalul în jurisdicțiunea căruia minorul voește a-și stabili domiciliul sau comercial, spre a fi transcrise în registrul destinat pentru aceasta și afișate în sala tribunalului, în sala comunei, în localurile bursei celei mai apropiate, dacă vor fi, și publicate în foaia anunțurilor judiciare a locului; toate acestea prin îngrijirea grefei. Grefierului tribunalului va păstra la dosar proba ca afișările și publicațiunile s-au făcut. Înainte de transcriere, afișare și publicațiune, minorul nu va putea începe comerțul sau."

Articolul 11

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) "Dispozițiunea articolului precedent este aplicabilă minorului emancipat, chiar necomerciant, pentru actele pe care legea le considera ca fapte de comerț."

Articolul 12

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) "Minorul comerciant în condițiunile art. 10, pentru tot ce privește comerțul sau, poate ipoteca și înstrăina imobilele sale, fără a avea necesitate de vreo autorizațiune."

Articolul 13

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Tatăl sau mama care exercită puterea părintească sau, în lipsa lor, tutorul, nu pot continua comerțul în interesul unui minor dacă nu vor fi autorizați, cel dintâi de tribunalul civil și cel de al doilea prin încheierea consiliului de familie omologata de tribunal. Actul de autorizare va fi afișat și publicat conform art. 10. *) În baza dispozițiilor legii din 20 aprilie 1932, privitoare la ridicarea incapacității Civile a femeii măritate, aceasta nu mai are nevoie de autorizarea Consiliului de familie, ambii părinți fiind supuși aceluiași regim juridic.

Articolul 14

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Interzisul și cel pus sub un consiliu judiciar nu pot fi comercianți și nici a continua un comerț.

Articolul 15

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) Art. 16 Abrogat *)

Articolul 17 — Când prin contractul de căsătorie bărbatul va avea vreun drept asupra bunurilor câștigate de femeie, aceste bunuri și veniturile lor rămân exclusiv afectate la plata datoriilor comerciale.

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

*) Urmare Legii din 20 aprilie 1932 bărbatul nu poate avea vreun drept asupra bunurilor femeii.

Articolul 18

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) "Autorizațiunea de a face comerț, data minorului de către părintele sau, sau de către un tutor în condițiunile prevăzute mai sus, precum și aceea data de către bărbat femeii, pot fi revocate în orice timp. Actul de revocare însă trebuie să fie făcut cu observarea formelor prevăzute la art. 10. Cu toate acestea, dacă minorul sau femeia începuse a exercita comerțul, revocarea nu va putea produce nici un efect de nu va fi aprobată și de tribunalul civil după ce acesta, în camera de consiliu, va fi ascultat pe minor sau pe femeie și pe aceia care le-au retras autorizațiunea. În nici un caz revocarea nu poate vătăma drepturile celui de al treilea nici chiar prin afacerile în curs de executare".

Articolul 19

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Contractul de căsătorie între persoane dintre care una este comercianta, va trebui să fie trimis în copie certificată, în termen de o luna de la data lui, de către ofițerul stării civile care a celebrat căsătoria, la tribunalul în jurisdicțiunea căruia se găsește stabilimentul comerciantului, pentru a fi publicat conform art. 10 (Art. 10 fiind abrogat, publicitatea se va face prin Monitorul oficial). Ofițerul stării civile care va omite a îndeplini îndatorirea impusa prin acest articol va fi supus la o amenda de 25 până la 100 de lei; iar dacă omisiunea a fost făcuta cu rea credința, la destituire; în amindoua cazurile fără prejudiciul drepturilor părților interesate. *) Minimul și maximul amenzii s-a majorat de 5 ori prin D.L. pentru majorarea amenzilor judecătorești (M. Of. 139 din 18 iunie 1943)

Articolul 20

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dacă soțul devine comerciant în urma căsătoriei sale, dinsul este dator să depună copie după contractul sau de căsătorie, în termen de o luna socotit din ziua când și-a început comerțul, sub pedeapsa, în caz de faliment, de a fi considerat ca un bancrutar simplu. *) Textul se aplică ambilor soți, nu numai bărbatului.

Articolul 21

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Cererea de separatiune de patrimonii între soți dintre care unul este comerciant, trebuie să fie publicată în modul prevăzut la art. 10. Hotărârea asupra cererii de separatiune nu va putea fi pronunțată decît după o luna de zile de la sus zisa publicațiune. Dacă se admite separația, hotărârea definitivă va trebui să fie publicată tot în același mod, în termen de o luna de la data ei. În lipsa acestei publicațiuni, creditorii comerțului soțului pot opune, oricând interesul lor o cere, nulitatea separatiunei pronunțate și sa atace restituirea drepturilor dotale ale femeii, dacă a avut loc. Deosebit de aceasta, ei pot sa exercite acțiunea ce le acorda art. 975 din Codul civil, când separatiunea ar fi fost făcuta în frauda drepturilor lor. *) Dispozițiile acestui text se vor corobora cu 3 art. (3-6 alin. 2) din Codul familiei.

Titlul IV — DESPRE REGISTRELE COMERCIANȚILOR

Articolul 22

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Registrele obligatorii pentru comercianți sunt: registrul jurnal, registrul inventar și registrul copier.

Articolul 23

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Orice comerciant este dator ca în registrul jurnal sa înscrie pe fiecare zi ce are sa ia și ce are sa dea, operațiunile comerțului sau, convențiunile, acceptatiunile sau girurile efectelor comerciale, și în general tot ce primește și plătește sub orice titlu trecind la fiecare finit de luna și sumele întrebuințate pentru cheltuielile casei sale. Acest registru jurnal este deosebit de alte registre ce se obisnuiesc în contabilitatea comercială, dar care nu sunt obligatorii.

Articolul 24

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Comerciantul este dator a forma la începutul comerțului sau și în fiecare an, sub a sa semnătura, un inventar de averea sa mobila și imobilă și de datoriile sale active și pasive, încheind bilanțul cuvenit. Acest inventar și bilanț le va copia în registrul special pentru aceasta și le va semna. Toate efectele și datoriile active trebuiesc evaluate în inventar și bilanț după prețul curent la epoca facerii inventariului. Datoriile active greu de încasat sau indoioase se vor prețui după probabilitate; creanțele ce nu se pot incasa se vor înscrie numai pentru memorie. Dacă sunt mai mulți tovarasi solidari, trebuie să subsemneze fiecare.

Articolul 25

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

El este ținut a copia în registrul special și după ordinea zilei toate scrisorile ce trimite.

Articolul 26

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fiecare pagina și, afară de registrul copier, parafate de un judecător al tribunalului locului de reședința al comerciantului, sau de către judecătorul ocolului respectiv în localitățile unde nu exista tribunal. Pe ultima pagina a acestor registre, judecătorul va constata numărul filelor ce compun fiecare registru și va semna aceasta certificare punând sigiliul tribunalului sau al judecătoriei.

Articolul 27

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Registrele pe care comerciantul este obligat a le avea, afară de copier, vor fi prezentate tribunalului sau judecătorului de ocol la finele fiecărui an comercial spre încheiere și viza. Tribunalul sau judecătorul de ocol va pune imediat, sub ultima operațiune înscrisă, următoarea viza: "Astăzi la ... anul ... s-a prezentat registrul (jurnal, inventariu) al comerciantului .... și s-a vizat cu a noastră semnătura" punându-se și sigiliul tribunalului sau judecătoriei. Nici un fel de taxa, timbre sau altele nu se vor percepe pentru îndeplinirea formalităților prevăzute la aceste doua articole. ARTICOLUL 1 din Decretul 662 (Legea 165): "Art. 26 din Codul Comercial va avea următorul cuprins: Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fiecare pagina și afară de registrul copier, parafate de un judecător al tribunalului locului de reședința al comerciantului, sau de către judecătorul de pace respectiv, în localitățile unde nu exista tribunal. Pe ultima pagina a acestor registre judecătorul va constata numărul filelor ce compun fiecare registru și va semna aceasta certificare punând sigiliul tribunalului sau al judecătoriei. Formalitățile prevăzute de articolul de fața se vor putea efectua la începutul noului an, chiar dacă registrele folosite în anul expirat nu au fost încheiate și vizate, în condițiile articolului următor". ARTICOLUL 2 din Decretul 662 (Legea nr. 165): "Art. 27 din Codul Comercial va avea următorul cuprins: Registrele pe care comerciantul este obligat a le avea, afară de copier, vor fi prezentate tribunalului sau judecătorului de pace, la finele fiecărui an comercial și cel mult până la încheierea bilanțului spre încheiere și viza. Tribunalul sau judecătorul de pace va pune imediat, sub ultima operațiune înscrisă, următoarea viza: "Astăzi la ... anul ... s-a prezentat registrul (jurnal, inventar) al comerciantului .... și s-a vizat cu a noastră semnătura" punându-se și sigiliul tribunalului sau judecătoriei". ARTICOLUL 3 din Decretul 662 (Legea 165): "Dispozițiunile adăugate la art. 26 și 27 din Codul Comercial, au caracter interpretativ".

Articolul 28

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

La fiecare tribunal comercial și, în localitățile unde acestea nu exista, la fiecare tribunal de județ, se va tine un registru, în care se va înscrie numele comercianților care și-au prezentat registrele lor, ce anume registre, precum și numărul filelor fiecăruia. Tot astfel se va urma și cu registrele pe care comerciantul le prezintă anual pentru încheiere și viza. Dacă numerotarea sau viza unui registru a fost făcuta de judecătorul de ocol, atunci acesta, la finele fiecărui an, este dator sa trimită un tablou tribunalului județului sau tribunalului comercial respectiv.

Articolul 29

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Registrele comercianților vor fi ținute în limba română sau în una din limbile moderne, după ordinea datei fiecărei operațiuni, fără a se lasă vreun loc în alb, fără ștergere sau adaogire; se pot face îndreptări și ștersături, dacă aceasta este necesar, se vor face însă numai astfel ca cuvintele îndreptate sau șterse să fie citibile.

Articolul 30

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Comercianții sunt datori a păstra, în timp de 10 ani de la cea din urma viza, registrele pe care legea le impune a tine, precum și scrisorile și telegramele primite. Asemenea sunt datori a păstra cel puțin până la doi ani facturile mărfurilor cumpărate și introduse în stabilimentele lor.

Articolul 31

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Comunicatiunea registrelor nu poate fi ordonată de judecată după cererea unei părți decît în afaceri de succesiuni, comunități de bunuri, societăți și în caz de faliment.

Articolul 32

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

În cursul unei contestatiuni și oricare ar fi natura ei, judecata, după cererea unei părți sau chiar din oficiu, va putea ordona înfățișarea registrelor spre a se extrage dintr-însele numai ceea ce este privitor la litigiu.

Articolul 33

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Când registrele oferite, cerute sau ordonate a se infatisa se afla în circumscriptiunea unui alt tribunal, judecătoria va adresa o comisiune rogatorie tribunalului sau judecătorului de ocol respectiv pentru a lua cunoștința de conținutul acelor registre, a-l consemna într-un proces-verbal și a-l trimite tribunalului unde cauza este pendinte.

Articolul 34

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dispozițiunile cuprinse în prezentul titlu nu se aplică colportorilor, comercianților care fac micul trafic ambulant, cărăușilor sau acelor al căror comerț nu iese din cercul unei profesiuni manuale.

Titlul V — DESPRE OBLIGAȚIUNILE COMERCIALE IN GENERAL

Articolul 35

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Contractul sinalagmatic între persoane depărtate nu este perfect dacă acceptarea n-a ajuns la cunoștința propuitorului în termenul hotărât de dinsul sau în termenul necesar schimbului propunerii și acceptării după natura contractului. Propuitorul însă poate primi ca buna și o acceptare ajunsă peste termenul hotărât de dinsul cu condițiunea ca sa încunoștiințeze îndată pe acceptant despre aceasta.

Articolul 36

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Când propuitorul cere executarea imediata a contractului și un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut și nici chiar necesar după natura contractului, atunci contractul este perfect îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui.

Articolul 37

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Până ce contractul nu este perfect, propunerea și acceptarea sunt revocabile. Cu toate acestea, deși revocarea împiedica ca contractul sa devie perfect, dacă ea ajunge la cunoștința celeilalte părți, după ce aceasta intreprinsese executarea lui, atunci cel ce revoacă contractul răspunde de daune-interese.

Articolul 38

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

În contractele unilaterale propunerea este obligatorie îndată ce ajunge la cunoștința părții căreia este făcuta.

Articolul 39

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Acceptarea condiționată sau limitată se considera ca un refuz al primei propuneri și formează o noua propunere.

Articolul 40

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Când urmează a se hotărî adevăratul preț sau prețul curent al productelor, mărfurilor, transporturilor, navlului, al primelor de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice și al titlurilor industriei, el se ia după listele bursei sau după mercurialele locului unde contractul a fost încheiat, sau, în lipsa, după acelea ale locului celui mai apropiat, sau după orice fel de proba.

Articolul 41

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Când moneda arătată într-un contract nu are curs legal sau comercial în țara și când cursul ei n-a fost determinat de însăși părțile, plata va putea fi făcuta în moneda tarii, după cursul ce va avea schimbul la vedere în ziua scadentei și la locul plății; iar când în acea localitate n-ar fi un curs de schimb, după cursul pieței celei mai apropiate, afară numai dacă contractul poarta clauza "efectiv" sau o alta asemenea.

Articolul 42

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

În obligațiunile comerciale codebitorii sunt ținuți solidariceste, afară de stipulațiune contrarie. Aceeași presumptiune exista și contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o obligațiune comercială. Ea nu se aplică și la necomercianți pentru operațiuni care, încât îi privește, nu sunt fapte de comerț.

Articolul 43

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.

Articolul 44

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

În obligațiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de grație permis de art. 1021 din Codul civil.

Articolul 45

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Contractul litigios prevăzut de art. 1402, 1403 și 1404 din codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivînd dintr-un fapt comercial.

Articolul 46

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Obligațiunile comerciale și liberatiunile se probează: Cu acte autentice; Cu acte sub semnătura privată; Cu facturi acceptate; Prin corespondenta; Prin telegrame; Cu registrele părților; Cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede ca trebuie să admită proba testimoniala și aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 din codul civil; În fine, prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă.

Articolul 47

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Telegrama face proba, ca act sub semnătura privată, când originalul este subscris de însăși persoana arătată într-însă ca trimitatorul ei. Ea face aceeași proba, chiar dacă aceasta persoana este subscrisă de o alta mana, când ar fi probat ca originalul a fost predat oficiului telegrafic sau trimis spre a i se preda, de însăși acea persoana. Dacă subscrierea originalului este autentificată de autoritatea competentă, atunci se aplică principiile generale. În caz când identitatea persoanei care a subscris sau predat originalul telegramei s-a stabilit prin alte moduri prevăzute de regulamentele telegrafo-poștale, proba contrarie este admisă. Data telegramelor stabilește, până la proba contrarie, ziua și ora în care ele au fost în adevăr expediate de oficiurile telegrafice.

Articolul 48

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

În caz de eroare, schimbare sau întârziere în transmiterea unei telegrame, se aplică principiile generale asupra culpei. Cu toate acestea trimitatorul unei telegrame se prezuma afară de orice culpa dacă a îngrijit a o colationă sau recomanda conform dispozițiunilor regulamentelor telegrafo-poștale.

Articolul 49

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

În comerț, mandatul și orice declarațiune de consimțământ, chiar judiciar, transmise prin telegraf cu subscrierea declarata autentică de autoritatea competentă, sunt valabile și fac proba în justiție.

Articolul 50

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Registrele comercianților, ținute în regula, pot face proba în justiție între comercianți pentru fapte și chestiuni de comerț. Înscrierea în registre, făcuta de prepusul care tine scriptele sau este însărcinat cu contabilitatea, are același efect ca și când ar fi făcuta de însuși stapanul.

Articolul 51

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Registrele pe care comercianții sunt obligați a le avea și care nu vor fi ținute în regula și nici investite cu formele prevăzute de lege, nu sunt primite a face proba în justiție, spre folosul celui ce le-a ținut. Neîndeplinirea prescripțiilor legii în aceasta privința, poate atrage încă după sine aplicațiunea pedepselor prevăzute în caz de faliment.

Articolul 52

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Registrele comercianților, chiar netinute în regula fac proba, contra lor. Partea însă care voiește a se referi la dânsele nu poate scinda conținutul lor.

Articolul 53

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) "Dacă partea la registrele căreia cealaltă parte oferă sa dea crezamant, refuza a le prezenta, judecata poate deferi acestei din urma jurământul asupra obiectelor contestatiunei".

Articolul 54

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Judecata este în drept a aprecia dacă se poate atribui conținutului registrelor unui comerciant, un caracter de validitate mai mult sau mai puțin mare, dacă trebuie a se renunța la această probă în caz când registrele comerciale ale părților nu concorda, sau a atribui o credința mai mare registrelor uneia din părți.

Articolul 55

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Când codul comercial cere proba prin scris, proba testimoniala nu poate fi admisă decît în cazurile în care este permisă și de codul civil.

Articolul 56

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, încât privește acest act, legii comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Articolul 57

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Data actelor și a contractelor comerciale trebuie să arate locul, ziua, luna și anul. Ea poate fi stabilită, fața cu cei de al treilea, prin toate mijloacele de proba arătate în art. 46. Data arătată în cambie și în orice alte titluri la ordin, precum și în girurile lor, se considera drept adevărata până la proba contrarie.

Articolul 58

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Posesorul unui titlu la purtător, uzat, stricat sau distrus, are dreptul ca contradictoriu cu emitentul sa ceara un duplicat al acestui titlu echivalent. Cheltuielile privesc pe reclamant. În privința titlurilor datoriei publice, a biletelor de banca și a altor titluri de asemenea natura, se observa legile speciale. Revendicarea titlurilor la purtător pierdute sau furate nu se admite decît contra aceluia care le-a găsit sau furat și contra acelora care le-au primit cu orice titlu, cunoscând viciul cauzei posesiunei.

Articolul 59

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Orice obligațiune comercială trebuie să fie executată în locul arătat prin contract, sau în locul care ar rezultă din natura operațiunei, ori din intențiunea părților contractante. În lipsa de o clauza expresă, contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s-a obligat își avea stabilimentul sau comercial, sau cel puțin domiciliul ori reședința, la formarea contractului. Dacă însă urmează a se preda un lucru determinat, care după cunoștința părților se găsea într-altă parte în momentul formării contractului, atunci predarea se va face în acel loc.

Titlul VI — DESPRE VÂNZARE

Articolul 60

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Vânzarea făcuta pe un preț nedeterminat în contract este valabilă dacă părțile au convenit asupra unui mod de a-l determina în urma.

Articolul 61

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Vânzarea făcuta pe adevăratul preț sau pe prețul curent este asemenea valabilă. În acest caz prețul se determina conform dispozițiunilor art. 40. Determinarea prețului poate fi încredințată arbitrajului unei a treia persoane desemnate în contract sau rămase a se alege în urma. Când persoana desemnată sau aleasă nu voiește sau nu poate primi, părțile trebuie să proceadă la o noua numire. Dacă părțile nu se învoiesc, numirea se face de justiție.

Articolul 62

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Când mărfurile vîndute sunt arătate în contract numai prin catime, fel și calitate, fără nici o alta indicatiune de natura a desemna un corp cert și determinat, vânzătorul este obligat a preda, în locul și timpul stipulat, câtimea, felul și calitatea convenite, chiar dacă mărfurile care ar fi fost la dispozițiunea sa în momentul formării contractului sau pe care el și le-ar fi procurat în urma în executarea lui, ar fi pierit, sau dacă expedierea sau sosirea acelor mărfuri ar fi fost împiedicată din vreo cauza oarecare.

Articolul 63

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Vânzarea mărfurilor care se afla în călătorie cu arătarea vasului care le transporta sau care urmează a le transporta, este supusă condițiunei sosirii în buna stare a acelui vas. Dacă vânzătorul își rezerva drepturile ca, în timpul fixat prin convențiune, sa arate vasul care transporta sau urmează a transporta mărfurile vîndute și dacă acest termen a trecut, cumpărătorul are dreptul sa ceara sau executarea contractului sau daune-interese. Pentru aprecierea pagubei cauzate, judecata va ține seama de timpul fixat pentru predarea mărfurilor vîndute sau de acela determinat pentru desemnarea vasului. Dacă prin convențiune nu se fixează vreun termen pentru arătarea vasului, cumpărătorul e în drept a cere ca termenul să fie fixat de justiție.

Articolul 64

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dacă prin contract, sau mai în urma s-a fixat un termen pentru sosirea vasului în care se afla mărfurile ce călătoresc și termenul expira fără ca vasul să fie sosit, cumpărătorul are dreptul a renunța la contract sau a-i prelungi termenul odată sau de mai multe ori. Când însă nu s-a fixat nici un termen pentru sosirea vasului se înțelege ca părțile au luat drept termen timpul necesar pentru împlinirea călătoriei. În caz de întârziere, justiția ținând seama de împrejurări, poate fixa un termen, și dacă și acest termen expira fără ca vasul sa sosească, contractul se considera ca reziliat. În nici un caz justiția nu poate fixa un termen mai lung decît un an, socotit din ziua plecării vasului de la locul unde mărfurile au fost încărcate.

Articolul 65

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dacă în cursul călătoriei, din cauza de forta majoră sau caz fortuit, marfa vinduta este transportată din vasul desemnat pe un alt vas, contractul nu se desființează, și vasul pe care s-a făcut transportul se considera, pentru toate efectele contractului, ca substituit primului vas.

Articolul 66

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Avariile intimplate în timpul călătoriei reziliază contractul, dacă mărfurile sunt până într-atât deteriorate încât nu mai pot servi la întrebuințarea pentru care fusese destinate. În orice alt caz, cumpărătorul este dator sa primească mărfurile în starea în care se vor afla la sosire, însă cu o potrivita scădere de preț.

Articolul 67

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Când, mai înainte de expirarea termenului fixat pentru executarea convențiunei, una din părți a oferit celeilalte predarea lucrului vîndut sau plata prețului, și aceasta nu-și îndeplinește la termenul fixat obligațiunea sa, atunci condițiunea rezolutorie se împlinește de drept în favoarea părții care își executase obligațiunea sa. În lipsa de asemenea oferte sau stipulațiuni exprese, rezilierea contractului se regulează după dispozițiunile codului civil, privitoare la condițiunea rezolutorie tacită. În amindoua cazurile cel în culpa răspunde de daunele interese cauzate.

Articolul 68

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Când cumpărătorul unui lucru mișcător nu-și îndeplinește obligațiunea sa, vânzătorul are facultatea sau a depune lucrul vîndut la o casa acreditata de comerț pe socoteala și cheltuiala cumpărătorului, sau de a-l vinde. Vânzarea se va face prin licitație publică, sau chiar pe prețul curent, dacă lucrul are un preț la bursa sau în târg, de către un ofițer public însărcinat cu asemenea acte și cu dreptul pentru vânzător la plata diferenței dintre prețul obținut și acela convenit la prima vînzare, precum și la daune interese. Dacă neexecutarea contractului provine din partea vânzătorului, cumpărătorul are dreptul de a face să se cumpere lucrul de către un ofițer public însărcinat cu asemenea acte. Cumpărătorul are dreptul de a pretinde diferența în mai mult dintre prețul plătit a doua oara și acela convenit cu primul vânzător, precum și a cere daune interese, dacă ele se cuvin. Partea care va uza de dreptul ce i se acordă prin acest articol este datoare sa încunoștiințeze prealabil despre aceasta pe cealaltă parte contractantă.

Articolul 69

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dacă termenul stipulat într-un contract de vânzarea unui lucru mobil este esențial naturii operațiunii, partea care voiește executarea convenției, fără sa țină seama de expirarea termenului stipulat în favoarea sa, trebuie să încunoștiințeze pe cealaltă parte, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului. Chiar în acest caz vânzarea lucrului nu se poate face decît a doua zi după încunoștiințare.

Articolul 70

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Cumpărătorul unor mărfuri sau producte provenind din o alta piața, este dator sa denunțe vânzătorului viciile aparente în timp de doua zile de la primire, ori de câte ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza condițiunilor excepționale în care se afla lucrul vîndut sau persoana cumpărătorului. El este dator sa denunțe viciile ascunse ale lucrului în cele dintâi doua zile de la descoperirea lor. O dată acest termen expirat, cumpărătorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vîndut.

Articolul 71

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Prezidentul tribunalului, și acolo unde nu exista tribunal, judecătorul de ocol poate ordona, după cererea cumpărătorului sau a vânzătorului, cu atât calitatea cat și starea în care se afla lucrul vîndut să fie constatate de unul sau mai mulți experți, pe care îi va numi din oficiu. Prin aceeași ordonanța de numire a experților, sau prin o alta, prezidentul tribunalului sau judecătorul de ocol poate ordona sau sechestrarea lucrului vîndut, sau depunerea lui într-un depozit public sau într-alt loc pe care-l va desemna; și dacă păstrarea lucrului poate aduce mari pagube sau ocaziona cheltuieli însemnate, chiar vânzarea acelui lucru, pe socoteala celui ce se cuvine și în condițiunile ce se vor determina prin însăși ordonanța.

Articolul 72

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Ordonanța prezidentului tribunalului sau judecătorului de ocol va trebui să fie comunicată, înainte de punerea ei în lucrare, celeilalte părți sau reprezentantului sau, dacă vreunul dintre ei se afla în localitate. În caz contrariu, ordonanța va fi comunicată în termenul prevăzut de art. 137 din procedura civilă, de la executarea ei. Cumpărătorul care nu va voi a beneficia de dispozițiunile cuprinse în articolul precedent, va trebui, în caz de contestatiune, sa probeze atât identitatea cît și viciile mărfii cumpărate de dinsul.

Articolul 73

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dispozițiunile cuprinse în articolele 67, 68 și 69 se aplică și la contractele de bursa încheiate după formele prevăzute de legea ei specială.

Titlul VII — DESPRE REPORT

Articolul 74

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Contractul de report consta în cumpărarea pe bani gata a unor titluri de credit circulind în comerț, și în revinzarea simultanee cu termen și pe un preț determinat către aceeași persoana a unor titluri de aceeași specie. Pentru validitatea contractului este necesară predarea reală a titlurilor date în report. Proprietatea lor se transfera la cumpărător. Părțile pot stipula ca primele, rambursurile și dobânzile ce se vor cuveni titlurilor în termenul reportului, sa rămână în profitul vânzătorului.

Articolul 75

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Revinzarea titlurilor date în raport poate fi prelungită prin voința părților, pentru unul sau mai multe termene succesive.

Articolul 76

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dacă la expirarea termenului reportului, părțile lichidează diferențele înspre a face separat plățile lor și reînoiesc reportul asupra unor titluri ce diferă prin cantitatea sau specia lor, sau pe un alt preț, atunci se considera ca părțile au încheiat un nou contract de report.

Titlul VIII — DESPRE SOCIETĂȚI ȘI DESPRE ASOCIAȚIUNI COMERCIALE
Capitolul 1 — DESPRE SOCIETĂȚI
Secțiunea I-VI

Articolul 77-220

Abrogat · de M. Of. nr. 126/1887

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Secțiunea VII — Dispozițiuni relative la societățile cooperative.

Articolul 221-235

Abrogat · de M. Of. nr. 126/1887

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Secțiunea VIII — Dispozițiuni relative la societățile civile și la societățile constituite în tari străine

Articolul 236

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat prin art. 225 din Legea nr. 31/1990 .

Articolul 237

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) "Societățile pe acțiuni și celelalte societăți și asociațiuni comerciale, industriale sau financiare, constituite și având sediul în țara străină, vor putea să-și stabilească un sediu secundar sau o reprezentanta în România.

a) Dacă vor dovedi printr-o declarație a guvernului lor, ca în țara unde sunt înființate se observa deplina reciprocitate pentru societățile române de același fel;

b) Dacă vor îndeplini prescripțiile din prezenta secțiune, fiecare fel de societate în ceea ce o privește"

Articolul 238

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) (Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900) "Societățile legal constituite în țara străină, care își stabilesc în România un sediu secundar sau o reprezentanta, sunt supuse la dispozițiunile prezentului cod în ce privește depunerea și transcriptiunea, afișarea și publicațiunea actului constitutiv, a statutelor, a actelor care aduc schimbări la unul sau altul din zisele acte, și a bilanțurilor; ele sunt datoare încă sa publice, în formele prevăzute de lege, numele persoanelor care dirig sau administrează aceste sedii, sau care reprezintă în orice mod societatea în țara. Aceste persoane răspunzătoare fața cu cei de al treilea, ca administratorii societăților naționale. Dacă societățile sunt altfel decît cele prevăzute în art. 77, ele vor fi supuse la îndeplinirea formalităților prescrise pentru depunerea și publicarea actului constitutiv și a statutelor societăților prin acțiuni, și le sunt aplicabile toate dispozițiunile prezentei secțiuni, relative la aceleași societăți. Publicațiunile vor trebui sa cuprindă și arătarea capitalului constituit pentru operațiunile din România".

Articolul 239

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) "Societățile care, deși constituite în țara străină au însă în România sediul și obiectivul principal al întreprinderilor, vor fi supuse chiar pentru forma și validitatea actului constitutiv, deși încheiat în străinătate, la toate dispozițiunile prezentului cod, raminind supuse și la îndeplinirea prescripțiunilor secțiunii de fața, pentru a putea funcționa în țara".

Articolul 240

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) "Nici o societatea străină nu va putea face în România operațiuni la care nu este indreptatita în țara unde își are sediul principal".

Articolul 241

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) "Guvernul va putea, ori de câte ori va găsi cu cale, a revizui operațiunile societăților străine".

Articolul 242

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) "Societățile străine sunt supuse acelorași impozite la care sunt supuse societățile române de aceeași natura".

Articolul 243

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) (suprimat) prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.

Articolul 244

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) "Societățile pe acțiuni, legal constituite în țara străină, nu vor putea să-și înființeze un sediu secundar sau o reprezentanta în România, fără a avea prealabilă autorizație a guvernului român. Aceasta autorizație nu se va putea decît după ce se va lua avizul Camerei de Comerț din București; și dacă societatea își stabilește sediul într-un alt loc, și pe acel al Camerei de Comerț din acea localitate, sau a celei mai apropiate, când n-ar fi Camera de Comerț în acel loc".

Articolul 245

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) (Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.) "Cererea de autorizație va fi însoțită de următoarele acte: 1) Statutele societății autentificate în regula, precum și orice alte acte dovedind existenta legală a societății în țara unde s-a înființat; și o declarațiune formala ca societatea se supune legilor române. 2) Recipisa Cassei de depuneri, constatind depunerea cauțiunei fixată de guvern, pentru a asigura îndeplinirea obligațiunilor ce societatea va contracta în țara. Aceasta cauțiune nu va putea, în nici un caz, să fie mai mica de 100.000 lei, și guvernul va putea cere chiar sporirea ei până la o pătrime din capitalul de acțiuni al societății. Societățile de asigurare vor da o cauțiune de cel puțin 250.000 lei, pentru fiecare ramura în parte. Aceste cauțiuni vor servi pentru desdaunarea cu preferința a acționarilor și creditorilor din țara. Cauțiunea va consista exclusiv în efecte publice ale Statutului Roman, după cursul zilei când se face consemnarea, și va fi depusa pe numele societății, care singura va fi recunoscută de proprietara. Societățile care vor înființa fabrici sau alte stabilimente industriale, cele care s-ar ocupa cu creari sau exploatări de cai de comunicatiuni și de mine, precum și băncile, având de obiect operațiuni financiare și de credit, vor fi scutite de depunerea sus-zisei cauțiuni. 3) O declarație a societății, omologata de autoritatea competentă a tarii respective, ca cauțiunea va servi spre a garanta numai afacerile făcute de societate în România".

Articolul 246

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) (Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900). "Deosebit de condițiunile stabilite prin articolele precedente și de acelea pe care guvernul le va lua după împrejurări, societățile pe acțiuni străine, vor avea sa observe și dispozițiunile speciale următoare: 1) Societățile pe acțiuni străine își vor alege unul din orașele tarii ca domiciliu, unde vor avea un reprezentant general pentru toate operațiunile lor din țara. Acest reprezentant va depune o copie autentică după procura sa generală. 2) Societățile pe acțiuni străine vor publică, pentru fiecare an, cel mai târziu în luna mai a anului următor, un bilanț asupra operațiunilor lor din țara, conform prescripțiilor legii. Asemenea ele vor înainta guvernului, imediat după publicarea lor, dările de seama și bilanțurile ce vor publică la sediul lor principal; 3) Guvernul va putea, prin ministerul public, cere tribunalului de comerț sa pronunțe retragerea autorizațiunii în cazurile următoare:

a) Când capitalul de acțiuni al societății autorizate va fi redus, prin orice împrejurare, la jumătatea sumei arătată când s-a făcut cererea de autorizațiune;

b) Când, prin orice împrejurare, s-ar diminua cauțiunea depusa conform art. 245, fără ca societatea, în termen de 30 de zile, sa o fi completat;

c) Când se va constata ca societatea face operațiuni străine celor prevăzute în actul de constituire;

d) Când aceste societăți nu vor observa dispozițiunile prezentei secțiuni;

e) Când ar înceta reciprocitatea prevăzută de alin. 1 de sub art. 237;

f) Când societatea a încetat de a funcționa în țara sa de origine.

Tribunalul de comerț va statua în camera de consiliu, ascultând și societatea incriminata și motivat. Încheierea sa nu e susceptibilă decît de apel, în termenul de o luna de la pronunțare. Curtea de apel, ascultând societatea, va statua definitiv. 4) Cauțiunea depusa se va restitui numai atunci, când se va dovedi că nu mai exista în țara nici o obligațiune a societății autorizate, sau când o societate română, recunoscută ca buna de guvern, va garanta necondiționat pentru societatea străină care va cere liberarea cauțiunei; 5) Acțiunile societăților străine funcționând în țara nu vor putea fi admise la cota bursei române, decît după ce societățile vor fi funcționat cel puțin un an în România, având publicat bilanțul lor pentru exercițiul respectiv".

Articolul 247

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) "Îndeplinirea formalităților și condițiunilor prescrise prin articolele precedente supune societățile străine la consecințele legale stabilite pentru societățile naționale, fără ca aceste societăți străine să poată dobîndi în România alte drepturi decît cele recunoscute străinilor prin legi și regulamente, și fac pe societate răspunzătoare de toate obligațiunile contractate de administratorii sau reprezentanții săi, chiar când aceștia prin contractarea lor ar fi depășit puterile ce li se conferise".

Articolul 248

Abrogat cel târziu la 1 octombrie 2001 · de OUG nr. 32/1997

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.

Articolul 249

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) "Societățile străine de felul celor prevăzute de art. 239, care funcționează, precum și celor care vor avea un sediu secundar sau reprezentante la punerea în aplicatiune a prezentei legi, li se acordă un termen de trei luni spre a-și regula pozițiunea în conformitate cu dispozițiunile legii de fața".

Articolul 250

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) "Persoanele care vor face orice fel de operațiuni sub orice titlu, în favoarea și pe seama societăților străine, care nu vor îndeplini condițiunile și formele prescrise prin prezenta secțiune, și vor păgubi printr-aceasta și pe Stat de taxele la care are drept, vor fi răspunzătoare de daunele cauzate Statului Roman prin operațiunile lor și supuse la pedepsele prevăzute de art. 323 din codul penal".

Capitolul 2 — DESPRE ASOCIAȚIUNI
Secțiunea I — Despre asociatiunea în participațiune

Articolul 251

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Asociatiunea în participațiune are loc atunci când un comerciant sau o societate comercială acorda uneia sau mai multor persoane ori societăți o participațiune în beneficiile și pierderile uneia sau mai multor operațiuni, sau chiar asupra întregului comerț.

Articolul 252

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Asociatiunea în participațiune poate să aibă loc asemenea și pentru operațiunile comerciale făcute de către necomercianți.

Articolul 253

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Asociatiunea în participațiune nu constituie, în privința celor de al treilea, o ființa juridică distinctă de persoana interesatilor. Cei de al treilea nu au nici un drept și nu se obliga decît către acela cu care au contractat.

Articolul 254

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Participanții nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociațiune, chiar dacă au fost procurate de dânșii. Cu toate acestea, întru cît privește raporturile lor între dânșii, asociații pot sa stipuleze ca lucrurile ce au adus sa li se restituie în natura, având dreptul, în caz când restitutiunea nu s-ar putea face, la reparațiunea daunelor suferite. Afară de aceste cazuri, drepturile asociaților se marginesc în a li se da cont de lucrurile ce au pus în asociațiune și de beneficii și pierderi.

Articolul 255

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Afară de dispozițiunile articolelor precedente, convențiunile părților determina forma, întinderea și condițiunile asociațiunei.

Articolul 256

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Asociațiunile în participațiune sunt scutite de formalitățile stabilite pentru societăți, dar ele trebuie să fie probate prin act scris.

Secțiunea II — Despre asociatiunea de asigurare mutuala

Articolul 257

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Asociatiunea de asigurare mutuala are ca scop de a împărți între asociați daunele cauzate prin riscurile care sunt obiectul asociațiunii. Ea constituie, fața cu cei de al treilea, o persoană juridică distinctă de persoana asociaților.

Articolul 258

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Asociatiunea de asigurare mutuala trebuie să fie probată prin act scris. Ea se regulează prin convențiunile părților.

Articolul 259

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Asociatiunea se administrează prin asociați, care sunt mandatarii săi temporali și revocabili.

Articolul 260

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Regulile privitoare la responsabilitatea administratorilor, la publicațiunea actului constitutiv, a statutelor, a actelor care aduc schimbări unuia sau altuia dintr-însele, a bilanțurilor societăților anonime și la penalitățile relative la aceste societăți, sunt aplicabile și asociațiunilor de asigurare mutuala. Din bilanțurile acestor asociațiuni va trebui să rezulte îndeplinirea dispozițiunilor art. 147

Articolul 261

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Asociații nu sunt obligați să contribuie decît cu partea determinata prin contract; și în nici un caz nu sunt ținuți către cei de al treilea, decît fiecare în proportiune cu valoarea lucrului pentru care a fost admis în asociațiune.

Articolul 262

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Acela care a pierdut lucrul pentru care s-a asociat încetează de a face parte din asociațiune, rămânându-i însă dreptul la indemnitatea ce i se cuvine.

Articolul 263

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Asociatiunea nu se dizolva prin interdicția sau moartea unuia din asociați. Falimentul unui asociat poate da loc la excluderea sa.

Capitolul 3 — DISPOZIȚIUNI PENALE ȘI TRANZITORII

Articolul 264

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) "Se vor pedepsi cu pedepsele stabilite de codul penal pentru escrocherie, acei care simulind sau afirmind fals existenta subscriptiunilor sau vărsămintelor într-o societate pe acțiuni, sau anuntind publicului, cu rea credința, ca interesate în societate, persoane care nu sunt, sau care prin alte simulatiuni au obținut sau au încercat să obțină subscriptiuni sau vărsăminte".

Articolul 265

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) (Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.) "Se vor pedepsi cu o amenda până la cinci mii lei, afară de pedepsele mai grele prescrise de codul penal: 1. Fondatorii, administratorii, directorii, censorii și lichidatorii societăților, care în relațiunile sau comunicările de tot felul făcute către adunarea generală, în bilanțuri sau în situațiunea acțiunilor societății, sau care cu știința au ținut ascunse, în totul sau în parte, fapte relative la aceleași condițiuni; 2. Administratorii și directorii care, cu știința, în lipsa de bilanțuri sau contrariu cu ceea ce rezultă dintr-însele, sau prin mijlocire de bilanțuri fraudulos stabilite, au distribuit asociaților, acționarilor sau comanditarilor, interese sau dividende neluate din beneficiile reale; 3. Administratorii și directorii care au emis acțiuni mai jos decît valoarea lor nominală, au cumpărat acțiuni ale societății, contrariu dispozițiunilor art. 146, sau au înaintat bani pe acțiuni ale societății, sau emis obligațiuni prin încălcarea dispozițiunilor alin. I și II ale art. 174; 4. Administratorii și directorii care au efectuat reducțiunea capitalului sau fuziunea societății, contravenind dispozițiunilor art. 101 și 197; 5. Administratorii și directorii societăților de asigurare asupra vieții și al societăților administrative de tontine, care vor fi contravenind dispozițiunilor art. 147; 6. Lichidatorii care au reimpartit activul social între asociați, contravenind dispozițiunilor art. 203. Aceiași pedeapsa se aplică censorilor care, în cazurile arătate în numerele 2, 3, 4, 5 și 6 de sub acest articol, nu au îndeplinit îndatoririle lor".

Articolul 266

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) "Dacă depunerea actului constitutiv și a statutelor societăților în comandită pe acțiuni sau anonime, a actelor care aduc schimbări ziselor acte, a situațiunilor lunare și a bilanțurilor, la Tribunalul civil sau la Tribunalul de comerț, după împrejurări, nu s-a făcut în termenele fixate, sau s-a făcut în mod incomplet, fiecare din persoanele care sunt datoare a o face sau de a ordona să se facă, se va pedepsi cu o amenda care va putea să se ridice până la cincizeci lei pentru fiecare zi de întârziere".

Articolul 267

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) "Administratorii societăților cooperative, având asociați cu responsabilitate nemărginită, care nu depun la tribunalul de comerț, la finele fiecărui trimestru lista prescrisă de art. 229, și grefierul care nu va denunta aceasta omisiune procurorului în cele 10 zile următoare vot fi pedepsiți cu o amenda până la 300 lei".

Articolul 268

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) "Orice abatere de la dispozițiunile art. 104, 157, 167 și 200 și de la cele dintâi doua aliniate ale art. 174, se va pedepsi cu o amenda care nu va trece peste una suta lei".

Articolul 269

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Abrogat *) "Societățile constituite înainte de punere în lucrare a prezentului cod, vor fi supuse dispozițiunilor art. 104, 169, 180, 181 și 182, precum și dispozițiunilor care carmuiesc lichidarea și fuziunea societăților sau reducerea capitalului lor. Societăților existente, care ar voi să-și modifice statutele lor, sau care ar voi sa prelungească termenul pentru care fuseseră constituite, vor fi datoare să-și pună statutele în conformitate cu prezentul cod".

Titlul IX — DESPRE CAMBIE ȘI DESPRE CEC

Articolul 270-369

Abrogat · de M. Of. nr. 126/1887

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Titlul X — DESPRE CONTUL CURENT

Articolul 370

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Contractul de cont curent produce: 1) Strămutarea proprietății valorilor înscrise în contul curent asupra primitorului lor, prin aceea ca el le trece în debitul sau, și novatiunea obligațiunii de mai înainte între acela care a trimis valorile și primitorul lor. Înscrierea însă în contul curent a unui efect de comerț sau a unui alt titlu de credit e presupusa făcuta sub "rezerva încasării"; 2) Compensatiunea reciprocă între părți, până în concurenta debitului și a creditului respectiv la încheierea socotelei, cu rezerva platei diferenței; 3) Curgerea de dobânzi pentru sumele trecute în contul curent în debitul primitorului, de la data înscrierii. Dobânzile sunt cele comerciale și se socotesc pe zi, dacă părțile nu s-au învoit altfel.

Articolul 371

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Existenta contului curent nu exclude drepturile de comision și plata cheltuielilor pentru afacerile însemnate în contul curent.

Articolul 372

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Încheierea contului curent și lichidarea diferenței vor avea loc la scadenta termenelor stabilite prin convențiuni, și în lipsa la 31 Decembrie a fiecărui an. Dobânda diferenței curge de la data lichidării. Numai diferența (soldul) lichidată la încheierea contului curent poate fi supusă execuțiunei sau opririi în mana unui al treilea, sau asigurata prin ipoteca. Dacă s-a consimțit o ipoteca prin credit deschis, posesorii efectelor create sau negociate în termenul acestei deschideri de credit nu se vor putea folosi de dinsul, decît până la concurenta soldului final al contului.

Articolul 373

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Contractul de cont curent e de drept desființat: 1) Prin scadenta termenului convenit; 2) În lipsa de convențiune, prin retragerea uneia din părți; 3) Prin falimentul uneia din părți. Desființarea contractului de cont curent se poate cere în caz de moarte, de interdictiune sau incapacitate legală a uneia din părți.

Titlul XI — DESPRE MANDATUL COMERCIAL ȘI DESPRE COMISION
Capitolul 1 — DESPRE MANDATUL COMERCIAL
Secțiunea I — Despre mandatul comercial în general

Articolul 374

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Mandatul comercial are de obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama și socoteala mandatului. Mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit.

Articolul 375

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Deși conceput în termeni generali, mandatul comercial nu se întinde și la afacerile care nu sunt comerciale, afară numai dacă aceasta se declara cu preciziune prin mandat. Dacă mandatarul nu are instrucțiuni decît asupra unor părți ale afacerii, mandatul se socotește liber pentru celelalte. Mandatul pentru o anume afacere cuprinde împuternicire și pentru toate actele necesare executării lui, chiar când nu ar fi anume arătate.

Articolul 376

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Comerciantul care nu vrea sa primească o însărcinare este dator, în cel mai scurt termen posibil, să facă cunoscut mandantului neprimirea; în acest caz este încă dator a face să se păstreze în loc sigur lucrurile ce i s-au expediat și sa îngrijească de dânsele în socoteala mandantului, până ce acesta va putea lua măsurile necesare. În caz de întârziere, el va putea încă cere sechestru judiciar și chiar vânzarea lucrurilor, după formele prevăzute de art. 71.

Articolul 377

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dacă lucrurile primite în socoteala mandantului, prezintă semne de stricăciuni suferite în timpul transportului, mandatarul va trebui sa ia toate măsurile necesare pentru păstrarea drepturilor mandantului, fața cu cel ce a făcut transportul; altfel este responsabil de lucrurile primite după descriptiunile cuprinse în scrisorile de carat sau în polițele de încărcare. Dacă stricăciunea reclama îngrijiri urgente, mandatarul poate cere vânzarea lucrurilor, după formele prevăzute de art. 71.

Articolul 378

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Mandatarul este îndatorat a face cunoscut mandantului toate faptele ce ar putea sa-l hotărască a revoca sau a modifica mandatul.

Articolul 379

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Mandatarul este răspunzător de stricăciunile lucrurilor ce-i sunt încredințate spre păstrare, afară de cele provenite din caz fortuit, forta majoră, din viciul sau chiar natura lor.

Articolul 380

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Mandatarul e ținut a plati dobânda la sumele de bani cuvenite mandantului din ziua în care era dator a le trimite sau a le consemna.

Articolul 381

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Mandatarul, care nu se conformă instrucțiunilor primite de la mandant, răspunde de daune interese.

Articolul 382

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Mandatarul este dator a incunostiinta fără întârziere pe mandant despre executarea mandatului. Dacă în urma primirii acestei incunostiintari, mandantul întârzie răspunsul un timp mai lung decît cel cerut de natura afacerii, el este considerat ca a acceptat executarea mandatului, chiar dacă mandatarul a trecut peste limitele mandatului.

Articolul 383

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Mandatarul care schimba destinațiunea sumelor primite în socoteala mandantului, e dator dobânda la aceste sume din ziua în care le-a primit, deosebit de daune interese provenind din neîndeplinirea mandatului și de orice alta acțiune, chiar penală, în caz de dol sau frauda.

Articolul 384

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Mandatarul este dator să-și arate mandatul persoanelor cu care tratează, când i se cere. El nu poate opune celor de al treilea instrucțiunile deosebite ce i s-ar fi dat de către mandant, afară numai dacă nu probează ca aceștia aveau cunoștința de ele în momentul când obligațiunea a fost contractată.

Articolul 385

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Mandantul e ținut a procura mandatarului mijloacele necesare pentru îndeplinirea mandatului, afară numai dacă nu exista convențiune contrarie.

Articolul 386

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Suma ce se datorește mandatarului pentru executarea mandatului se determina, în lipsa de convențiune, de către judecata, după împrejurări.

Articolul 387

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Mandatarul, pentru tot ce i se datorește din executarea mandatului sau și, chiar pentru retribuțiunea sa, are un privilegiu special. Acest privilegiu se exercită asupra lucrurilor mandantului pe care mandatarul le deține pentru executarea mandatului, sau care se găsesc la dispozițiunea sa, în magazinele sale, sau în depozite publice, sau pentru care el poate proba prin posesiunea legitima a poliței de încărcare, sau a scrisorii de carat, ca i s-au expediat. Creanțele sus-zise au precădere asupra oricăror alte creanțe contra mandantului și chiar contra vinzatorului ce revendica, cu toate ca plățile și cheltuielile vor fi fost făcute înainte sau după ce lucrurile au intrat în posesiunea mandatarului. În caz de faliment al mandantului, privilegiul mandatarului asupra lucrurilor cumpărate în socoteala lui, se exercită conform dispozițiunilor de la cap. III, titlul IV, cartea III, din acest cod. Dacă lucrurile mandantului au fost vândute de către mandatar, privilegiul subzistă asupra prețului.

Articolul 388

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Pentru a exercita dreptul arătat în articolul precedent, mandatarul trebuie să notifice formal mandantului sumele ce-i sunt datorate, cu invitația de a i se face plata în termen de cinci zile și cu prevestirea ca, la caz de neplata, se va procede la vânzarea lucrurilor supuse privilegiului. Mandantul va putea face opoziție, citind pe mandatar înaintea judecații. Opozițiunea va trebui să fie notificată mandatarului în termen de trei zile de la primirea notificației de către mandant. Dacă mandantul nu are reședința sau domiciliul ales în locul de reședința al mandatarului, termenul pentru opozițiune va fi de 10 zile, dacă mandantul domiciliază în circumscriptiunea unui tribunal limitrof; de 20 zile, dacă domiciliază în orice altă parte a tarii; de doua luni dacă domiciliază afară din România. Dacă termenul a trecut sau opozițiunea s-a respins, mandatarul poate, fără alta formalitate, să facă a se vinde lucrurile sus zise, conform dispozițiunilor art. 68.

Articolul 389

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dacă mai mulți mandatari sunt numiți prin același act, fără a se arata ca ei trebuie să lucreze împreună, fiecare din ei poate lucra în lipsa celuilalt. Dacă prin act se declara ca mandatarii trebuiesc sa lucreze împreună și mandatul nu este primit de toți acei ce accepta se socotesc autorizați a-l îndeplini, când ar forma majoritatea celor numiți. Comanditarii sunt responsabili solidar.

Articolul 390

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Afară de cazurile prevăzute de codul civil, mandatul încetează: 1. Prin căsătoria femeii comercianta ce a dat sau a primit mandatul, dacă nu este autorizata a continua comerțul conform dispozițiunilor art. 15; 2. Prin revocarea autorizației de a exercita comerțul, ce fusese acordată femeii măritate sau minorului care au dat sau primit mandatul.

Articolul 391

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Mandantul sau mandatarul care, fără cauza justa, prin revocarea sau renunțarea sa, întrerupe executarea mandatului, răspunde de daune interese. Dacă executarea mandatului este întreruptă prin moartea mandantului sau a mandatarului, retribuțiunea acestui din urma se va determina după ceea ce s-a executat, în proportiune cu ceea ce s-ar fi datorat pentru completa executare a mandatului.

Secțiunea II — Despre prepuși și reprezentanți

Articolul 392

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Prepus este acela care este însărcinat cu comerțul patronului sau, fie în locul unde acesta îl exercita, fie în alt loc.

Articolul 393

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Patronul răspunde de faptele prepusului și de obligațiunile contractate de el, în limitele însărcinării ce i-a dat. Dacă sunt mai mulți patroni, fiecare din ei este solidar responsabil. Dacă patronul este o societate comercială, responsabilitatea societarilor se regulează după natura societății.

Articolul 394

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Mandatul dat prepusului poate fi expres sau tacit. Mandatul expres trebuie să fie depus la tribunalul a cărui jurisdicțiune prepusul are a îndeplini însărcinarea, spre a fi transcris în registrul destinat pentru aceasta și afipt conform dispozițiunilor art. 10. Un extract al mandatului va fi publicat, prin îngrijirea grefierului, în foaia anunțurilor judiciare a localității. Până la îndeplinirea formalităților de mai sus, se aplică dispozițiunile articolului următor.

Articolul 395

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Fața cu cei de al treilea, mandatul tacit al prepusului se socotește general, și cuprinde toate actele necesare exercițiului comerțului pentru care este dat. Patronul nu poate opune celor de al treilea vreo restricțiune a mandatului tacit, dacă nu probează ca ei o cunoșteau în momentul contractării obligațiunii.

Articolul 396

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Prepusul este totdeauna dator a trata în numele patronului și sa arate în subsemnătura sa, pe lângă numele și prenumele sau propriu, numele și prenumele sau firma patronului, cu mențiunea "prin procura", sau alta asemenea. În lipsa unei asemenea declarațiuni, prepusul se obliga personal; cei de al treilea însă pot exercita și contra patronului acțiunile ce deriva din actele prepusului, privitoare la exercițiul comerțului cu care acesta a fost însărcinat.

Articolul 397

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Prepusul nu poate, fără învoirea expresă a patronului, a face operațiuni, nici a lua parte, în socoteala sa proprie sau a altuia, la alte negoțuri de natura aceluia cu care este însărcinat. În caz contrariu, prepusul este responsabil de daune interese, și patronul are încă dreptul de a retine pentru sine foloasele ce ar rezultă din aceste operațiuni.

Articolul 398

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Prepusul e responsabil solidar cu patronul de observarea dispozițiunilor cuprinse în titlurile III și IV ale acestei cărți, în ce privește comerțul cu care este însărcinat.

Articolul 399

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Revocarea mandatului expres trebuie să fie făcuta în aceleași forme cu care el a fost dat.

Articolul 400

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Prepusul poate intenta orice acțiune și a fi chemat în judecata în locul patronului pentru obligațiunile contractate de dinsul, în exercițiul comerțului cu care a fost însărcinat.

Articolul 401

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dispozițiunile acestei secțiuni se aplică reprezentanților caselor comerciale sau ai societăților străine, care de obicei tratează sau încheie în țara, în numele și pe socoteala acestora, afacerile comerciale cu care au fost însărcinați.

Secțiunea III — Despre comiși călători pentru comerț

Articolul 402

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Oricine trimite în alta localitate o persoană din serviciul sau, autorizând-o cu scrisori, avizuri, circulari sau alte asemenea documente, ca sa trateze sau să facă operațiuni de ale comerțului sau, rămâne obligat prin faptele contractate de aceasta persoana în marginile însărcinării ce i-a dat.

Articolul 403

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dispozițiunile art. 396 se aplică comisilor călători; aceștia însă nu pot subscrie "prin procura", ci trebuie numai sa arate numele patronului lor.

Secțiunea IV — Despre comisii pentru negot

Articolul 404

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Comisii pentru negot sunt prepuși pentru vânzarea în detaliu a mărfurilor; ei au dreptul ca, în locul unde exercitează comerțul și în momentul predarei, sa ceara și sa încaseze prețul mărfurilor vîndute, putind da pentru aceasta, chitanța valabilă în numele patronului lor. Afară din magazin, ei nu pot cere plata creanțelor patronului, fără autorizație specială.

Capitolul 2 — Despre comision

Articolul 405

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar în socoteala comitentului. Între comitent și comisionar exista aceleași drepturi și obligațiuni ca între mandant și mandatar, cu deosebirile stabilite prin articolele următoare.

Articolul 406

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Comisionarul este direct obligat către persoana cu care a contractat, ca și cum afacerea ar fi fost a sa proprie. Comitentul nu are acțiune în contra persoanelor cu care a contractat comisionarul și nici acestea nu au vreo acțiune în contra comitentului.

Articolul 407

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Comisionarul trebuie să țină deosebite între dânsele și chiar de ale sale proprii, lucrările diferiților comitenți, și să aibă în registrele sale partida deosebită pentru fiecare operațiune. Dacă comisionarul are în contra aceleiași persoane creanțe provenind din diferite operațiuni făcute în contul comitentilor săi, sau din o operațiune a sa proprie și a altuia, el este dator a cere de la acel debitor un înscris deosebit pentru fiecare afacere, și în caz de plată sa arate în registrele sale persoana pentru care plata s-a făcut. În lipsa de asemenea arătare, plata se va împărți proporțional între fiecare creanța.

Articolul 408

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Operațiunile făcute de comisionar cu violarea mandatului sau peste limitele sale rămân în sarcina sa, și prin urmare: 1) Dacă a vândut cu preț mai mic decît cel hotărât sau, în lipsa, mai mic decît cel curent, el este dator sa plătească comitentului diferența, afară numai dacă nu ar proba ca vânzarea cu prețul hotărît nu se putea face și ca vinzind astfel comitentul a fost scutit de paguba; 2) Dacă a cumpărat cu un preț mai mare decît cel hotărît, comitentul poate refuza operațiunea și a o considera ca făcuta în socoteala comisionarului, dacă acesta nu ar oferi sa plătească diferența prețului; 3) Dacă lucrul cumpărat nu corespunde cu calitatea convenită, comitentul îl poate refuza.

Articolul 409

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Comisionarul care, fără autorizațiunea comitentului, face înaintări de bani, vînzări sau alte operațiuni pe credit, își ia asupra-și orice răspundere și comitentul îi poate cere plata neintirziata a creditelor făcute, cedându-i interesele și foloasele ce ar rezultă din aceasta.

Articolul 410

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Comisionarul care vinde pe datorie este dator sa arate comitentului în scrisoarea de aviz, persoana cumpărătorului și termenul acordat; altminteri operațiunea se presupune ca s-a făcut pe bani gata; proba contrarie nu este admisă.

Articolul 411

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Când comisionarul este însărcinat sa vinda sau sa cumpere cambii, obligațiuni sau efecte ale Statului ori alte titluri de credit, circulând în comerț sau mărfuri, având preț la bursa ori în piața, dacă comitentul nu a dispus într-altfel, el însuși poate să-i procure pe prețul cerut, ca vinzator, lucrurile ce trebuia sa cumpere sau sa retina pentru sine, după prețul curent, ca cumpărător, lucrurile ce trebuia sa vândă în socoteala comitentului, deosebit de dreptul sau la proviziune. Dacă, în cazurile mai sus arătate, comisionarul, după îndeplinirea însărcinării sale, nu face cunoscut comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul sa considere ca cumpărarea sau vânzarea s-a făcut pe contul sau și sa ceara de la comisionar executarea contractului.

Articolul 412

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Comisionarul nu este răspunzător pentru îndeplinirea obligațiunilor luate de către persoanele cu care a contractat, afară de convențiune contrarie. Când comisionarul ia o asemenea răspundere, el este obligat personal, față de comitentul, pentru îndeplinirea obligațiunilor rezultând din contract. În acest caz, el are dreptul la proviziunea specială numita "pentru garanție", "pentru credit". Aceasta proviziune se stabilește de părți prin convențiunea lor, iar în lipsa este lăsată la aprecierea judecații.

Titlul XII — DESPRE CONTRACTUL DE TRANSPORT

Articolul 413

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Contractul de transport are loc între expeditor sau acela care da însărcinarea pentru transportul unui lucru și întreprinzătorul care se obliga a-l face în numele sau propriu și în socoteala altuia, ori între unul dintre aceștia și cărăușul ce se însărcinează a-l face. Se numește "cărăuș" persoana care își ia însărcinarea ca într-un mod oarecare sa transporte, sau să facă a se transporta, un obiect oarecare. Obligațiunile între expeditor și întreprinzătorul de transporturi pe apa și căpitan sau patron, sunt regulate prin dispozițiunile prevăzute în cartea II-a a acestui cod.

Articolul 414

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Expeditorul trebuie să dea cărăușului care i-ar face cerere o scrisoare de carat. Scrisoarea de carat poate fi la ordin sau la purtător. Forma și efectele girului scrisorii de carat sunt reglementate prin dispozițiunile titlului IX din aceasta carte.

Articolul 415

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Scrisoarea de carat trebuie să fie data, subscrisă de expeditor și sa cuprindă: 1. Natura, greutatea, măsura sau numărul lucrurilor de transportat și dacă lucrurile sunt în lăzi sau pachete și calitatea acestora, numărul și sigiliile sau mărcile puse pe dânsele; 2. Numele expeditorului și locuința sa; 3. Numele și locuința cărăușului; 4. Locul de destinațiune și persoana destinatarului, cu arătare dacă scrisoarea de carat este la ordin sau la purtător; 5. Portul sau prețul transportului și sumele datorate cărăușului pentru expeditiune, adaugându-se cheltuielile anticipate sau de provizion; 6. Timpul în care trebuie să fie făcut transportul sau, când transportul are loc pe calea ferată, dacă trebuie făcuta cu mare sau mica iuteala; 7. Celelalte stipulațiuni asupra cărora părțile s-au înțeles. Expeditorul se poate desemna el însuși ca destinatar.

Articolul 416

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Expeditorul este dator a incredinta cărăușului actele de vama sau altele ce ar fi de trebuința; el este răspunzător de cuprinsul și regularitatea lor.

Articolul 417

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Cărăușul va da expeditorului, când acesta i-ar cere, un exemplar al scrisorii de carat, subscris de dinsul. Dacă scrisoarea de carat e la ordin sau la purtător, girul sau remiterea exemplarului semnat de cărăuș, transfera posesiunea lucrurilor transportate. Convențiunile necuprinse în scrisoarea de carat nu au nici o tărie, fața cu destinatarul sau posesorul exemplarului scrisorii de carat la ordin sau la purtător, ce a fost subscris de cărăuș.

Articolul 418

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dacă cărăușul primește lucrurile de transportat fără nici o rezervă, se presupune ca ele nu prezintă vicii aparente de imbalotare.

Articolul 419

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Cărăușul este dator să facă expediția lucrurilor de transportat după ordinea în care le-a primit, afară dacă prin natura lor, din cauza destinației ce acele lucruri au, sau pentru alte cuvinte, nu ar trebui să se urmeze într-altfel, sau dacă nu ar fi împiedicat de vreun caz fortuit sau forta majoră.

Articolul 420

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dacă, din caz fortuit sau forta majoră, transportul este împiedicat sau peste măsura intirziat, cărăușul trebuie să încunoștiințeze îndată pe expeditor, care are facultatea de a rezilia contractul, plătind numai cheltuielile făcute de cărăuș, și dacă împiedicarea are loc în timpul efectuării transportului, cărăușul are încă dreptul la plata portului în proportiune cu drumul făcut. În amândouă cazurile se va înapoia cărăușului exemplarul scrisorii de carat la ordin sau la purtător, pe care l-a subscris.

Articolul 421

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Expeditorul are dreptul de a suspenda transportul și de a cere restituirea lucrurilor transportate, sau predarea lor unei alte persoane decît aceea arătată în scrisoarea de carat, ori va dispune cum va crede de cuviință; dar este dator a plati cărăușului cheltuielile făcute și pagubele directe și imediate rezultând din executarea acestui contra ordin. Obligațiunile cărăușului de a executa ordinul expeditorului încetează din momentul în care, lucrurile fiind ajunse la locul de destinațiune, persoana căreia îi sunt destinate și care poseda actele necesare a făcut cererea de predare cărăușului, sau din momentul în care acesta i-a remis scrisoarea de carat. În aceste cazuri, numai destinatarul lucrurilor transportate are facultatea de a dispune de dânsele. Dacă scrisoarea de carat este la ordin sau la purtător, dreptul arătat în prima parte a acestui articol este al celui ce poseda exemplarul scrisorii de carat, subscris de cărăuș. Cărăușul primind contra-ordin, are dreptul sa ceara restituirea exemplarului sus zis, sau, dacă destinațiunea lucrurilor de transportat s-a schimbat, el poate pretinde o noua scrisoare de carat.

Articolul 422

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Termenul predării lucrurilor transportate se hotărăște prin învoirea părților. În lipsa, el este lăsat la aprecierea judecații.

Articolul 423

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Cărăușul este răspunzător de faptele subordonaților săi, de ale tuturor cărăușilor succesivi și de ale oricărei alte persoane căreia dinsul i-a încredințat facerea transportului.

Articolul 424

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Diferiții cărăuși au dreptul de a face să se declare, pe scrisoarea de carat sau într-altfel, starea în care se afla lucrurile ce se transporta în momentul când ele le sunt încredințate. În lipsa unei asemenea declarațiuni, se presupune ca ei au primit lucrurile în buna stare și conform cu arătările cuprinse în scrisoarea de carat.

Articolul 425

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Cărăușul este răspunzător de pierderea sau stricăciunea lucrurilor ce i-au fost încredințate spre transport, din momentul în care le primește până la acela al predării lor destinatarului, afară dacă nu probează ca pierderea sau stricăciunea au provenit din caz fortuit sau din forta majoră, din chiar viciul propriu al lucrurilor sau din natura lor, din faptul expeditorului sau din acel al destinatarului.

Articolul 426

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dacă sunt de transportat lucruri fragile, sau care se strica ușor, animale sau lucruri pentru care transportul urmează să fie făcut în anume condițiuni, administrațiunile căilor ferate pot stipula ca pierderea sau stricăciunea să se presupună ca provenită din viciul lucrurilor transportate, din cauza naturei lor, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului, afară numai dacă ele sunt în culpa vădită.

Articolul 427

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Stricăciunile se vor proba conform dispozițiunilor art. 71, și expeditorul, posesorul scrisorii de carat sau destinatarului, după distincțiunile prevăzute în art. 421, poate fi autorizat de către justiție sa ceara predarea lucrurilor transportate, cu sau fără cauțiune.

Articolul 428

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

În caz de întârziere în efectuarea transportului peste termenul stabilit prin art. 422, cărăușul pierde o parte din prețul transportului, în proportiune cu durata întârzierii și pierde întreg prețul transportului, dacă întârzierea a durat indoit de timpul hotărât pentru facerea transportului, afară de pagubele mai mari de care este răspunzător, dacă s-ar proba ca ele au provenit din aceasta cauza. Cărăușul nu este responsabil de întârziere, dacă probează ca ea a provenit din caz fortuit sau forta majoră, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului. Lipsa mijloacelor îndestulătoare de transport nu ajunge pentru a justifica intirzierea.

Articolul 429

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Cărăușul își poate margini răspunderea până la concurenta unei sume de atât la suta pentru lucrurile care, prin natura lor, sunt supuse în timpul transportului la o micșorare în greutate sau în măsura. Aceasta suma trebuie să fie hotarita mai dinainte și specificată pentru fiecare lada sau colet, dacă lucrurile sunt împărțite în lăzi sau colete. Cărăușul nu poate beneficia de convențiunea prin care dinsul și-a mărginit răspunderea, dacă expeditorul sau destinatarul probează ca micșorarea nu a provenit din natura lucrurilor, sau dacă probează ca, după împrejurările ce au avut loc, micșorarea nu putea ajunge la aceea hotărâtă de părți.

Articolul 430

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Paguba provenită prin pierdere sau stricăciune se calculează după prețul curent al lucrurilor transportate la locul și în timpul predării. Prețul curent se stabilește după dispozițiunile art. 40, scăzându-se cheltuielile ce întotdeauna se fac în caz de pierdere sau stricăciune. Dacă paguba este cauzată prin dol sau neglijența vădită, cuantumul despăgubirii se determina după dispozițiunile art. 1084 și 1806 din codul civil. În caz de pierdere a obiectelor unui călător predate cărăușului fără arătarea conținutului, cuantumul despăgubirii se determina după împrejurările particulare ale faptului.

Articolul 431

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Cărăușul nu răspunde de lucrurile prețioase, bani și titluri ce nu i-au fost declarate, și în caz de pierdere sau stricăciune nu este răspunzător decît de valoarea arătată.

Articolul 432

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

După ajungerea lucrurilor transportate, sau după trecerea zilei în care ele trebuiau sa ajungă la locul de destinație, destinatarul poate exercita toate drepturile derivând din contractul de transport, precum și acțiunile de despăgubire; din acel moment el poate pretinde predarea chiar a lucrurilor și a scrisorii de carat.

Articolul 433

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Cărăușul nu este obligat sa predea lucrurile transportate, până când persoana ce se prezintă a le primi nu-și îndeplinește obligațiunile. În caz de neînțelegere, dacă destinatarul plătește suma ce crede ca datorește, și depune în același timp și diferența până la suma pretinsa de cărăuș, acesta este dator a-i preda lucrurile transportate. Dacă scrisoarea de carat e la ordin sau la purtător, cărăușul se poate opune ca să facă predarea, până la restituirea exemplarului subscris de dinsul.

Articolul 434

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Destinatarul are dreptul sa verifice cu cheltuiala sa, în momentul predarei, starea în care se afla lucrurile transportate, deși ele n-ar prezenta însă semne exterioare de stricăciune. Destinatarul care primește lucrurile e obligat sa plătească ceea ce se datorește pentru transport după scrisoarea de carat, precum și toate celelalte cheltuieli.

Articolul 435

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dacă cărăușul preda lucrurile transportate, fără a arata sumele ce i se datoresc lui, cărăușilor anteriori sau expeditorului, sau fără a pretinde depunerea sumei asupra căreia exista neînțelegere, pierde dreptul de regres și rămâne răspunzător către expeditori și cărăușii anteriori pentru sumele ce li se cuvenea; are însă acțiune contra destinatarului.

Articolul 436

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Orice cerere de despăgubire trebuie îndreptată contra primului sau ultimului cărăuș. Se poate indrepta și contra cărăușului intermediar, când s-ar proba ca paguba s-a cauzat în timpul când acesta a făcut transportul. Orice cărăuși chemat a răspunde de fapte care nu sunt ale sale, are facultatea a chema în garanție sau pe cărăușul care l-a precedat imediat, sau pe cărăușul intermediar răspunzător de paguba, după dispozițiunile stabilite mai sus.

Articolul 437

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Pentru toate creanțele rezultând din contractul de transport, cărăușul are privilegiu asupra lucrurilor transportate până la predarea lor destinatarului. Dacă sunt mai mulți cărăuși, cel din urma dintre ei exercita drepturile celor anteriori.

Articolul 438

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dacă nu se găsește destinatarul, sau se ivește neînțelegere în privința primirii lucrurilor transportate, prezidentul tribunalului respectiv, sau judecătorul de ocol poate ordona depunerea sau sechestrul acelor lucruri. Poate asemenea face a se verifica starea în care se afla lucrurile, și sa ordone vânzarea lor până la concurenta sumelor datorite cărăușului, observându-se formele prevăzute de art. 71. Dacă nu e nici o contestație, cărăușul, pentru a obține plata ce i se datorește, se va conformă dispozițiunilor art. 388.

Articolul 439

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dacă în contractul de transport a fost prevăzută vreo clauza penală pentru neîndeplinire sau întârziere a predării, se poate cere și executarea transportului și clauza penală. Pentru plata clauzei penale nu se cere ca paguba să se probeze. Când s-ar dovedi ca paguba suferită este mai mare decît clauza penală, se poate cere diferența. Clauza penală nu poate să aibă loc când, în cazurile prevăzute de art. 425 și 428, cărăușul nu este supus la răspundere.

Articolul 440

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Plata portului și primirea fără rezerva a lucrurilor transportate, chiar când plata portului ar fi fost făcuta înainte, sting orice acțiune contra cărăușului. Cu toate acestea, acțiunea contra cărăușului, pentru pierderea parțială sau stricăciunea ce nu se putea cunoaște în momentul predării, subzistă și după plata portului și primirea lucrurilor transportate dacă se dovedește ca pierderea sau stricăciunea a avut loc între darea lucrului în primire cărăușului și predarea făcuta de acesta, cu condiția însă ca cererea pentru verificare să fie făcuta îndată după ce se va fi descoperit paguba, și nu mai târziu decît cinci zile după primirea lucrurilor de către destinatar.

Articolul 441

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Orice stipulațiune care ar exclude sau ar margini în transporturile pe cale ferată, obligațiunile și răspunderile stabilite prin art. 417, 418, 419, 425, 427, 428, 429, 430, 432, 433, 436, și 440, sunt nule și de nul efect, chiar dacă ar fi fost permise prin regulamente generale sau particulare, afară numai de cazul când prin tarife speciale s-ar stabili ca prețul transportului să fie mai mic decît acela cuprins în tarifele ordinare.

Titlul XIII* — DESPRE CONTRACTUL DE ASIGURARE

Articolul 442-477

Abrogat · de M. Of. nr. 126/1887

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Cartea II — DESPRE COMERȚUL MARITIM ȘI DESPRE NAVIGAȚIE
Titlul I — DESPRE VASE ȘI PROPRIETARII LOR

Articolul 490

Vasele sunt bunuri mobile. Fac parte din vas: imbarcatiunile, uneltele, instrumentele, armele, munitiunile, proviziunile și în general toate lucrurile destinate uzului sau permanent, chiar când ar fi oarecare timp separate de vas.

Articolul 491

Contractele pentru construcția vaselor, modificările și rezilierile lor, precum și declarațiunile și cesiunile de participare la proprietatea unui vas în construcție, făcute de către comitent sau de către constructorul care a luat asupra sa construcția, trebuiesc a fi făcute în scris, și nu se pot opune celor de al treilea, dacă nu sunt transcrise în registrele căpităniei portului sau a autorității maritime unde e întreprinsă constructiunea.

Articolul 492

Pe lângă drepturile decurgând din dispozițiunile codului civil relative la locațiune, comitetul mai poate cere rezilierea contractului pentru incapacitatea manifesta sau pentru frauda constructorului. Constructorul poate desființa contractul pentru caz de forta majoră. În caz de moarte a constructorului, contractul se desființează după dispozițiunile art. 1485 din codul civil.

Articolul 493

Orice înstrăinare sau cesiune totală sau parțială a proprietății sau folosinței unui vas trebuie făcuta prin act scris, afară de dispozițiunile cuprinse în titlul IV din aceasta carte. Dacă înstrăinarea sau cesiunea are loc în țara, ea poate fi făcuta prin act public sau prin act privat, dar nu se poate opune celor de al treilea dacă nu e transcrisă în registrele căpităniei portului unde vasul se găsește înscris. Afară din țara, înstrăinarea trebuie făcuta prin act încheiat dinaintea consulului și nu are tărie fața cu cei de al treilea, dacă nu este transcrisă în registrele consulatului. Consulul este dator sa trimită copie legalizată după actul de înstrăinare la căpitănia portului unde se afla vasul înscris. În toate cazurile, înstrăinarea trebuie să fie notată și pe actul de naționalitate cu arătare dacă vânzătorul rămâne creditor al prețului total sau în parte. Capitanii de porturi și autoritățile consulare nu pot primi și transcrie actul de înstrăinare, dacă nu li se prezintă actul de naționalitate al vasului, afară de cazul prevăzut la art. 499, din acest cod. Când se va fi înstrăinat vasul la mai multe persoane, data adnotatiunei pe actul de naționalitate determina preferința.

Articolul 494

Autoritățile consulare în țara străină nu pot primi actele de înstrăinare ale vaselor, dacă nu se va fi asigurat plata sau garanția datoriilor privilegiate notate pe actul de naționalitate.

Articolul 495

Contractul de gaj asupra vasului sau asupra unei porțiuni din el, trebuie făcuta prin înscris. Înscrisul făcut în țara, prin care se constituie gajul, nu are putere fața cu cei de al treilea, dacă nu este transcris în registrele căpităniei portului unde se găsește vasul este înscris sau în acele ale autorității consulare ale locului unde se găsește vasul, când înscrisul de gaj este făcut în țara străină. Consulul este obligat sa trimită îndată o copie legalizată după contractul de gaj la oficiul maritim unde vasul se afla înscris. În amândouă cazurile, gajul trebuie să fie notat pe actul de naționalitate al vasului. Capitanii de porturi și autoritățile consulare în țara străină nu pot transcrie actul de gaj, dacă nu li se prezintă actul de naționalitate, afară de cazurile prevăzute în art. 496 și 499. În actul de transcriptiune se va face mențiune despre adnotarea gajului pe actul de naționalitate.

Articolul 496

Înscrisul constitutiv al gajului asupra unui vas în constructiune nu are putere fața cu cei de al treilea, dacă nu e transcris în registrele oficiului maritim în a cărui circumscripție se face constructiunea. Când după terminarea construcției se da vasului actul de naționalitate, se va adnota în acest act înscrisurile constitutive de gaj ce au fost transcrise în registrele căpităniei portului.

Articolul 497

Nu este necesitate de numirea vreunui custode, pentru ca gajul asupra unui vas să-și aibă tărie.

Articolul 498

Dacă înscrisul care constituie gajul e la ordin, girul transmite creanța și orice alt drept accesoriu.

Articolul 499

Dacă înstrăinarea, cesiunea sau constituirea în gaj a unui vas se face în țara, pe când vasul se afla în călătorie către o țara străină, părțile pot conveni ca adnotarea pe actul de naționalitate să se facă în cancelaria consulatului locului unde se afla vasul sau unde se duce, cu condițiune ca acest loc să fie declarat în scris deodată cu cererea de transcriptiune a titlului. În acest caz capitanul portului va trimite îndată o copie legalizată după acel titlu, oficiului consular sus-zis cu spesele reclamantului. Contractul nu are tărie fața cu cei de al treilea decît de la data adnotării pe actul de naționalitate.

Articolul 500

Contractele de construcție, de înstrăinare sau de gaj ale vaselor mici care nu sunt destinate a ieși din porturi, din rîuri, din canaluri sau lacuri, și a altora ce n-au acte de naționalitate, nu au putere fața cu cei de al treilea, dacă nu sunt transcrise într-un registru ce se va tine de autoritățile și în formele ce se vor determina printr-un regulament de administrațiune publică.

Articolul 501

Proprietarul unui vas este răspunzător de faptele căpitanului și ale celorlalte persoane ale echipajului și ținut de obligațiunile contractate de căpitan, pentru tot ce privește vasul și expedițiunea. Cu toate acestea, proprietarul sau coproprietarul care nu s-a obligat personal poate, în toate cazurile prin abandonul vasului sau a navlului ce i se datorează sau este a i se datori, să se elibereze de răspundere sau de obligațiunile sus-zise, exceptându-se însă acelea relative la salariile și emolumentele persoanelor echipajului. Când capitanul este proprietar sau coproprietar al vasului, el nu are dreptul de abandon; iar dacă el nu este decît coproprietar, în lipsa de speciale convențiuni, nu este răspunzător personal pentru îndeplinirea obligațiunilor ce a contractat relativ la vas și expeditiune, decît în proportiune cu interesul ce are.

Articolul 502

Abandonul vasului se poate face către toți creditorii sau numai către unii dintr-înșii. Declarațiunea de abandon va fi transcrisă în registrele oficiului maritim unde vasul este înscris, și după ce transcriptiunea s-a făcut, ea va fi notificată creditorilor a căror titluri sunt transcrise în același registru sau adnotate pe actul de naționalitate. În privința creditorilor care au introdus o acțiune sau făcut o somațiune, abandonul se va face prin portarei, notificăndu-se la domiciliul ales de creditor, sau în lipsa, la grefa tribunalului de comerț, în termen de opt zile de la primirea citatiunei sau a somațiunei primită de la creditori, sub pedeapsa de a nu se mai tine în seama.

Articolul 503

În caz de abandon, orice creditor poate lua pentru sine vasul, cu obligațiunea de a plati pe ceilalți creditori privilegiați. Dacă sunt mai mulți creditori care voiesc a lua vasul, se va referi cel ce a făcut întâi declarațiunea; și dacă declarațiunea este făcuta în același timp, se va preferi creditorul mai mare în suma. Dacă nici un creditor nu voiește a lua pe seama sa vasul, el va fi vândut după stăruințele creditorului celui mai diligent, prețul va fi distribuit între creditori, și ceea ce va rămânea după plata datoriilor, va fi a proprietarului.

Articolul 504

Proprietarul poate departa pe căpitan. În caz de depărtare nici o despăgubire nu va fi datorită, afară numai dacă acest drept n-a fost stipulat în scris. Dacă capitanul departat e coproprietar al vasului, el poate renunța la coproprietate și cere plata capitalului ce ar reprezintă partea sa de proprietate. Suma acestui capital se determina prin expertiza.

Articolul 505

Pentru tot ce se atinge de interesul comun al proprietarilor unui vas, deciziunile majorității sunt obligatorii și pentru minoritate. Majoritatea se formează din cei care reprezintă un interes în vas mai mare decît jumătatea valorii lui. Tribunalul este ținut sa încuviințeze vânzarea cu licitație a unui vas, când i se va cere de un număr de coproprietari reprezentind jumătatea proprietății vasului, afară numai dacă părțile n-ar fi convenit într-altfel. Dacă vânzarea unui vas este cerută de grave și urgente împrejurări privitoare la interesul comun, tribunalul o poate încuviința, deși coproprietarii ce o cer nu reprezintă mai mult decît o pătrime a proprietății vasului.

Titlul II — DESPRE CĂPITAN

Articolul 506

Capitanul sau patronul însărcinat cu comanda unui vas este răspunzător pentru greșelile sale, chiar ușoare, pe care le comite în exercițiul funcțiunilor sale. Responsabilitatea căpitanului, în cazurile prevăzute de acest cod, nu încetează decît probându-se obstacole provenite din caz fortuit sau forta majoră.

Articolul 507

Capitanul nu poate refuza încărcarea lucrurilor cu transportul cărora s-a însărcinat, sub cuvint că nu sunt potrivite cu vasul sau.

Articolul 508

Capitanul este răspunzător de lucrurile încărcate. Da recipisa de primire prin polița de încărcare. Capitanul nu răspunde de lucrurile prețioase, de bani și titlurile de credit ce nu i-au fost declarate. Capitanul este răspunzător de stricăciunile ce din orice cauza s-au intimplat lucrurilor așezate de dinsul pe podeala de sus a vasului, fără consimțământul în scris al încărcătorului. Aceasta dispozițiune nu se aplică la călătoriile cele scurte ce se fac din port în port și din liman în liman, pe lângă tarmuri, fie pe mare, fie pe rîuri.

Articolul 509

Capitanul are dreptul a întocmi echipajul vasului, a fixa retribuțiunea persoanelor ce-l compun, însă e dator a face aceasta în înțelegere cu proprietarii vasului, când ei se vor afla într-acel loc.

Articolul 510

Capitanul este dator sa țină un registru al vasului împărțit în următoarele patru cărți: Jurnal general și de contabilitate; Jurnal de navigațiune; Jurnal de încărcare sau manual al bordului, și Inventarul bordului. Registrul nu poate fi întrebuințat, dacă mai intiiu fiecare foaie nu va fi fost numerotată și parafată de funcționarul însărcinat special cu aceasta; el va fi ținut conform dispozițiunilor art. 29, observându-se regulile următoare: În jurnalul general și de contabilitate va fi notat tot ceea ce se raporta la atribuțiunile căpitanului fața cu echipajul și cu călătorii, la lucrurile încărcate, la ceea ce se petrece mai important în timpul călătoriei, la deciziunile luate, la veniturile și cheltuielile vasului, și în general la tot ceea ce privește interesul proprietarilor, armatorilor sau încărcătorilor și care poate da loc la vreo răspundere sau cerere în judecata, afară de însemnările particulare ce trebuiesc făcute în celelalte jurnale; În jurnalul de navigațiune se va însemna, în special, direcțiunile urmate, calea parcursă, manevrele făcute, observațiunile geografice, meteorologice și astronomice și tot ce privește navigatiunea; În jurnalul de încărcare sau manual al bordului vor fi însemnate datele și locurile încărcării, natura, calitatea și cantitatea lucrurilor încărcate, destinațiunea lor, persoana încărcătorilor și destinatarilor, locul și data predării și tot ce privește încărcarea; În inventarul bordului trebuiesc a fi însemnate uneltele, instrumentele și toate obiectele ce se afla pe vas, precum și orice schimbare li s-ar întâmplă. Regulile pentru ținerea uniforma a jurnalului nautic, a cărților din care se compune și pentru verificarea inventariului fața cu legile maritime, sunt determinate de regulament publicat prin decret regal.

Articolul 511

Ținerea registrului nu e obligatorie pentru navigatiunea pe rîuri sau lacuri și pentru călătoriile vaselor cu capacitate mai mica de cincizeci tone, când aceste călătorii nu se întind mai departe de țărmurile Marei Negre, la Odessa și Constantinopole.

Articolul 512

Capitanul va face sa i se viziteze vasul în cazurile și modurile stabilite prin regulamentele și legile speciale. Înainte de plecare, el se va asigura ca vasul este în stare proprie de a face călătoria, ca este bine încărcat sau cu savura necesară.

Articolul 513

Capitanul este dator a avea pe vas: 1. Actul de naționalitate; 2. Lista echipajului; 3. Polițele de încărcare și contractul de navlu; 4. Actele de vizita; 5. Chitanțele de plată sau înscrisurile de cauțiune ale vamei.

Articolul 514

Capitanul va comanda în persoana vasul la intrarea și esirea din porturi, limanuri, canaluri sau rîuri. El este obligat a întrebuința, cu spesele vasului, un pilot experimentat ori de cîte ori aceasta ar fi declarata obligatorie prin legile tarii sau prescrisă de regulamentele ori uzurile locale în străinătate.

Articolul 515

În caz de contraventiune la dispozițiunile art. 510, 512, 513 și 514 capitanul este răspunzător de orice paguba către cei interesați.

Articolul 516

Când capitanul se afla în localitatea unde domiciliază proprietarii, armatorii sau procuratorii lor, el nu poate, fără specială lor autorizare, sa ordone reparațiunea vasului, sa cumpere pânze, funii sau alte lucruri pentru vas, și nici sa-l închirieze sau sa ia bani cu împrumut în contul vasului sau poverei (incarcaturei) sale.

Articolul 517

Dacă vasul este închiriat cu consimțământul proprietarilor sau al majoritatei acestora și vreunui dintre coproprietari refuza a contribui la cheltuelile necesare pentru expeditiune, capitanul, după douăzeci și patru de ore de la somatiunea făcuta celor ce refuza a da partea lor de cheltuiala, poate cere autorizațiunea tribunalului comercial sau, în lipsa, a judecătorului de ocol, ca sa ia în contul lor cu împrumut suma cuvenită, cu sau fără gaj, asupra partei de interes ce dinsii au în vas.

Articolul 518

În timpul călătoriei, capitanul, după ce va constata necesitatea printr-un proces-verbal subscris de către fruntasii echipajului, poate întrebuința pentru serviciul vasului lucrurile ce se găsesc pe bord, cu obligațiune de a plati prețul lor celui în drept.

Articolul 519

Dacă în cursul călătoriei va fi trebuința de bani pentru reparațiuni, cumpărare de proviziuni, sau pentru alte urgente trebuințe ale vasului, capitanul este dator, dacă e posibil, a incunostiinta neîntîrziat pe armatori, incarcatori sau destinatari, și după ce va constata necesitatea după cum s-a stabilit prin articolul precedent, poate cere, în țara, autorizația tribunalului de comerț, și, în lipsa, a judecătorului de ocol, iar în străinătate a autorității consulare a Regatului, sau, în caz de lipsa, a autorității străine locale, pentru a-și procura suma necesară, luând bani cu împrumut pe corpul vasului, dând gaj sau vinzind lucrurile încărcate sau obligându-se către cei ce vor procura direct material, unelte, proviziuni sau vreo lucrare. Titlul împrumutului și actul probând operațiunile sus zise se vor transcrie în modul stabilit prin prezentul cod și adnota pe actul de naționalitate al vasului de către funcționarul maritim sau consular, sau de către autoritatea ce a dat autorizarea, prin îngrijirea căpitanului, în timp de zece zile de la data contractului, sub pedeapsa de a pierde rangul privilegiului. Vînzarea lucrurilor încărcate se va face prin licitație publică. Proprietarii vasului sau capitanul ce îi reprezintă vor tine cont de lucrurile vîndute, după valoarea ce vor avea în locul și timpul descărcării vasului. Inchirietorul sau diferiți incarcatori, când se învoiesc, se pot opune la vânzarea sau darea în gaj a lucrurilor lor, descarcindu-le și plătind navlul în proportiune cu calea făcuta. Dacă consimțământul unuia sau mai multor incarcatori lipsește, acela care va voi sa uzeze de aceasta facultate, va plati navlul întreg pentru partea sa de încărcare.

Articolul 520

În cursul călătoriei, capitanul poate, dacă este urgenta, sa notifice orice acte sau chiar sa pornească judecata în numele și interesul proprietarilor vasului, întrucît privește vasul și navigațiune cu care este însărcinat. Asemenea, cei de al treilea, când se vor afla în alt loc decît acela unde domiciliază proprietarii vasului sau cei ce îi reprezintă, pot să facă somațiuni, sa urmărească sau sa intenteze acțiuni contra căpitanului, încât privește faptele lui sau ale echipajului, sau obligațiunile contractate de el în cursul expeditiunei. Actele trebuie notificate sau personal căpitanului, sau la bordul vasului. Proprietarii pot totdeauna să-și însușească judecata pornită de căpitan sau contra lui. Condamnatiunile pronunțate contra căpitanului nu ridica proprietarilor dreptul de a abandona vasul, conform dispozițiunilor art. 501.

Articolul 521

Capitanul, mai înainte de a pleca din locul în care a făcut cheltuielile extraordinare sau a contractat obligațiuni, va trimite proprietarilor sau armatorilor vasului sau procuratorilor un cont subscris de ei însuși, atât de cheltuielile făcute cu arătarea actelor justificative dacă sunt, cît și de obligațiunile contractate, cu numele, pronumele și locuința creditorilor. Dacă încărcarea s-a făcut în contul proprietarilor sau armatorilor, capitanul le va trimite un cont de lucrurile încărcate și de prețul lor.

Articolul 522

Capitanul care fără necesitate a contractat obligațiuni, a pus în gaj sau vîndut lucruri încărcate sau proviziuni, sau a pus în conturile sale avarii și cheltuieli neadevărate, e obligat personal către armatori și către toți cei interesați la despăgubire, afară de acțiunea penală, dacă este caz.

Articolul 523

Capitanul nu poate vinde vasul fără mandat special din partea proprietarului, afară de cazul când vasul nu mai e în stare de a putea naviga. Declarațiunea de imposibilitate a navigatiunei cum și autorizarea pentru vînzare vor fi pronunțate, în țara, de tribunalul respectiv, iar în străinătate de către autoritatea consulară a tarii. Vînzarea va fi făcuta prin licitație publică.

Articolul 524

Capitanul care s-a îndatorat a face o călătorie, e ținut a o îndeplini; altfel e obligat la daune și cheltuieli către proprietari și inchirietori. Dacă vasul a fost declarat în imposibilitate de a mai naviga, capitanul e dator a îngriji, cu tot dinadinsul, să-și procure alt vas cu care să poată transporta lucrurile încărcate la locul de destinație.

Articolul 525

Capitanul, care călătorește având parte din profit asupra încărcării, nu poate face, pe contul sau particular, nici un fel de comerț, dacă în scris nu s-a convenit într-altfel. În caz de contravenție lucrurile încărcate de căpitan în contul sau particular rămân în profitul celorlalți interesați.

Articolul 526

La sosire în portul de destinațiune, atât la ducere cît și la întoarcere, sau la locul unde cu voie sau silit se adaposteste, precum și în caz de naufragiu, capitanul va cere sa i se vizeze registrul vasului de către funcționarul public competent. Dacă s-a intimplat evenimente extraordinare care interesează vasul, lucrurile încărcate sau persoanele, capitanul, afară de îndatoririle la care este supus de cod și regulamentele marinei comerciale, e ținut să-și facă raportul sau. Raportul va cuprinde locul și timpul plecării, calea urmată, pericolele peste care a dat, dezordinele intimplate pe vas și în general, toate evenimentele importante ale călătoriei.

Articolul 527

Raportul va fi făcut cît de neîntîrziat, și cel mult în douăzeci și patru de ore după sosire sau adăpostire, către prezidentul tribunalului, către judecătorul de ocol, dacă sosirea sau adăpostirea este într-un port al tarii; și către autoritatea consulară a tarii și în lipsa către autoritățile străine locale, dacă vasul se afla sosit sau adapostit în port străin. Raportul făcut în țara se va depune la grefa tribunalului respectiv. Judecătorul de ocol îl va trimite asemenea, fără intirzierea prezidentului tribunalului.

Articolul 528

Prezidentul, judecătorul de ocol sau autoritatea consulară care a primit raportul, va verifica faptele cuprinse într-însul, interogind, în neprezenta căpitanului și separat, persoanele echipajului și dacă e cu putința și călătorii. Răspunsurile trebuie a fi scrise. Orice alte informațiuni folositoare în descoperirea adevărului trebuiesc culese prin toate mijloacele permise de lege. Verificațiunea va fi făcuta în cel mai scurt timp, și ziua fixată pentru acest sfârșit se va face cunoscută printr-un anunț lipit pe poarta localului autorității către care raportul a fost făcut, prin afișe la bursa cea mai apropiată, în vecinătățile jocului unde vasul este ancorat și oriunde se va găsi de cuviință. Persoanele interesate și cei ce vor să le reprezinte, chiar fără mandat, sunt admise a asista la verificare. Procesele-verbale încheiate asupra operațiunilor de mai sus se vor alătură la raport. Constatările cuprinse în raport pot fi combătute prin proba contrarie.

Articolul 529

Rapoartele ce nu sunt verificate, nu pot fi primite în descărcarea căpitanului și nu fac proba în judecata, afară de cazul când capitanul singur a scăpat din naufragiu în locul unde și-a făcut raportul.

Articolul 530

Capitanul nu poate descarca nici un lucru din vas, până ce nu și-a făcut și nu i s-a verificat raportul, exceptându-se cazurile urgente.

Titlul III — DESPRE ÎNROLAREA ȘI SALARIILE PERSOANELOR ECHIPAJULUI

Articolul 531

Persoanele ce compun echipajul sunt: capitanul sau patronul, ofițerii marinarii și lucrătorii indicați în rolul echipajului, format în modul prevăzut de regulamente, precum și mașiniștii, fochiștii și toate celelalte persoane funcționând sub orice numire în serviciul mașinilor la vasele cu abur. Rolul va arata salariile sau partea de beneficiu datorite persoanelor echipajului. Celelalte condițiuni ale inrolarei trebuiesc cuprinse în contractul de inrolare.

Articolul 532

Contractul de inrolare va fi făcut prin act scris, legalizat de autoritatea maritima în țara, de cea consulară în străinătate, trecut în registrele oficiului maritim și transcris în registrul vasului. Dacă cineva este inrolat în țara străină, unde nu se afla autoritate consulară română, contractul va fi transcris numai în registrul vasului. În orice caz, contractul de inrolare va fi subscris de căpitan și de inrolat, și, dacă acesta nu poate sau nu știe subscrie de doi martori. Convențiunile care nu sunt investite cu aceste formalități nu au nici o tărie. Dispozițiunile precedente nu sunt obligatorii pentru contractele de inrolare în cazurile prevăzute de art. 511.

Articolul 533

Contractul de inrolare enunta, în mod lămurit și precis, durata lui și navigatiunea în vederea căreia se încheie. În vederea speculațiunilor comerciale, destinațiunea și navigatiunea pot fi ținute secrete; în asemenea caz, însă, echipajul trebuie să fie încunoștiințat și sa consimtă a fi inrolat în astfel de condițiuni. Consimțământul trebuie exprimat prin act în scris în forma stabilită prin articolul precedent.

Articolul 534

Inrolatul e dator a-și continua serviciul și după expirarea termenului inrolarei până la întoarcerea vasului în țara la locul destinatiunii sale, cu condițiunea ca întoarcerea să se facă direct, fără alte intirzieri decît cele neaparate. În acest caz, acela căruia s-a prelungit înrolarea, are dreptul la o retributiune proportionata salariului. Înrolarea se înțelege întotdeauna terminată, deși termenul prevăzut în contract nu a expirat, când vasul s-a întors în țara la locul destinației sale, după ce și-a făcut prima călătorie și după ce a fost descărcat.

Articolul 535

Dacă durata inrolarei nu este fixată, marinarul poate cere părăsirea serviciului după doi ani de la inrolare, afară de dispozițiunea prevăzută în articolul precedent. Dacă vasul se afla în țara străină și nici s-a dispus, nici s-a început călătoria de întoarcere în țara, marinarul, afară de plată salariului ce i se cuvine, mai are dreptul la cheltuielile de întoarcere în patrie, dacă capitanul nu i-ar înlesni alta îmbarcare. Marinarul nu poate cere sa iasa din serviciu într-un port, care nu este cel de destinație. Înrolarea pe timp nedeterminat și pentru toate călătoriile ce s-ar întreprinde, nu împiedica pe marinar de a cere după doi ani ieșirea din serviciu, fără numai dacă nu s-a convenit în mod expres ca serviciul sa continue și peste doi ani.

Articolul 536

După expirarea termenului inrolarei, capitanul va da act scris fiecărei persoane a echipajului, pentru ieșirea din serviciu. Acest act va arata numele și felul vasului, numele și prenumele căpitanului, timpul cît a ținut înrolarea, și va fi înscris în registrul vasului. Când, dintr-o cauza oarecare, capitanul se va afla în neputință de a scrie însuși actul, el va fi scris, în prezenta sa, de ajutorul sau locțiitorul sau, și subscris de doi martori.

Articolul 537

Capitanul și persoanele echipajului nu pot, sub nici un cuvint, incarca în contul lor, pe vas, nici un fel de marfa, fără învoirea proprietarilor și fără sa plătească navlul, dacă nu sunt autorizați a face aceasta prin condițiunile inrolarei lor.

Articolul 538

Persoanele echipajului înrolate cu luna au dreptul la salariu din ziua în care sunt înscrise pe rol, dacă nu s-a convenit într-alt fel.

Articolul 539

Când călătoria a fost împiedicată prin faptul proprietarilor, căpitanului sau inchirietorilor, înainte de plecarea vasului, marinarii inrolati pentru călătoria întreaga sau cu luna, au dreptul la plata zilelor servite, și ca despăgubire a retine ceea ce au primit înainte. Dacă nu li s-a plătit nimic înainte, marinarii inrolati cu luna primesc ca despăgubire salariul cuvenit pe o luna; cei ce au fost inrolati pentru călătoria întreaga, primesc o sumă corespunzătoare salariului pe o luna, facindu-se calculul după durata probabila a călătoriei, și dacă durata probabila nu trece peste o luna, primesc întreg salariul cu cît s-au învoit. Când călătoria este împiedicată după plecarea vasului; 1. Marinarii inrolati pentru întreaga călătorie au dreptul la tot salariul conform învoielii; 2. Marinarii inrolati cu luna au dreptul la salariul cuvenit pentru timpul cît au servit și afară de aceasta încă la o dreapta despăgubire, în proportiune cu salariul cuvenit pentru restul duratei probabile a călătoriei pentru care se inrolase; 3. Marinarii inrolati pentru călătoria întreaga sau cu luna au încă dreptul la cheltuielile pentru întoarcere la locul de unde a plecat vasul, dacă capitanul sau altul interesat, sau autoritatea competentă, nu le procura imbarcarea pe alt vas cu destinațiune pentru acel loc.

Articolul 540

Dacă comerțul cu locul de destinație al vasului este interzis, sau dacă vasul este oprit printr-un ordin al guvernului înainte de începerea călătoriei, marinarii nu au dreptul decît la plata zilelor servite până atunci.

Articolul 541

Dacă interzicerea comerțului sau oprirea vasului se întâmplă în cursul călătoriei: 1. În caz de interzicere, marinarii au dreptul la plata salariului pentru timpul cît au servit; 2. În caz de oprire, marinarii inrolati cu luna au dreptul la jumătatea salariului pentru timpul cît tine oprirea, și marinarii inrolati pentru întreaga călătorie au dreptul la salariul cuvenit prin inrolare. Dacă se acordă vreo despăgubire pentru interzicere sau pentru oprire, marinarii inrolati cu luna primesc restul salariului; iar cei inrolati pentru întreaga călătorie primesc o adaogire de salariu în proportiune cu timpul cît a ținut oprirea; în orice caz, indemnitatea datorită tuturor marinarilor nu va putea trece peste a treia parte din indemnitatea acordată vasului.

Articolul 542

Dacă se prelungește călătoria, suma salariului marinarilor inrolati pentru întreaga călătorie se mărește în proporție cu timpul prelungirii.

Articolul 543

Dacă descărcarea vasului se face de buna voie într-un loc mai apropiat decît cel arătat în contractul de închiriere, salariile nu sunt supuse la scădere.

Articolul 544

Marinarii inrolati cu parte la cistig sau navlu nu au dreptul la plata zilelor servite, nici la despăgubire pentru călătoria împiedicată, intirziata sau prelungită din caz fortuit sau forta majoră. Când călătoria este împiedicată, intirziata sau prelungită prin faptul încărcătorilor, persoanele echipajului iau parte la despăgubirile ce s-ar acorda vasului. Aceste despăgubiri sunt împărțite între proprietarii vasului și persoanele echipajului în aceeași proportiune în care s-ar fi împărțit între ei navlul. Dacă împiedicarea provine din faptul căpitanului sau al proprietarilor, ei sunt datori despăgubirile cuvenite persoanelor echipajului.

Articolul 545

În caz de pradare, de sfarimare sau de naufragiu cu pierderea întreaga a vasului și a poverii, marinarii nu pot pretinde nici un salariu. Nu sunt însă obligați a restitui ceea ce li s-a dat prin anticipatiune.

Articolul 546

Dacă se scapa vreo parte a vasului, marinarii inrolati pentru întreaga călătorie sau cu luna sunt plătiți pentru timpul servit din rămășițele vasului sau din ceea ce s-a putut scapa de prada. Dacă lucrurile scapate sau redobândite nu ajung sau dacă nu s-a scăpat sau redobândit decît povara, ei sunt plătiți subsidiar din navlu. Marinarii inrolati cu participarea la navlu, sunt plătiți în proportiune cu ceea ce s-a câștigat din navlu. Marinarii, în orice condițiune inrolati, au dreptul la plata zilelor servite de ei pentru scăparea rămășițelor vasului și lucrurilor inecate.

Articolul 547

Marinarul care se imbolnaveste în timpul călătoriei, sau care e rănit în serviciul vasului, primește salariul; el este căutat și îngrijit cu cheltuielile vasului. Dacă este rănit în îndeplinirea unui serviciu comandat în interesul vasului și povarei, e căutat și îngrijit cu cheltuielile vasului și poverei. Când căutarea sănătății cere ca marinarul să fie debarcat, capitanul va depune la autoritatea consulară a tarii, sau la autoritatea competentă a locului, suma ce se găsește necesară pentru însănătoșire și întoarcere în patrie. În orice caz, marinarul debarcat nu are dreptul la cheltuieli de căutare a sănătății și la salariu pentru mai mult de patru luni din ziua debarcarei.

Articolul 548

Dacă marinarul e rănit sau se imbolnaveste din greseala sa proprie, sau pe când se găsește pe uscat fără autorizare, cheltuielile pentru căutarea sănătatei sunt în sarcina sa; însă capitanul este dator sa i le înainteze. Dacă marinarul trebuie să fie debarcat, capitanul îngrijește pentru căutarea sănătății lui și pentru întoarcerea în patrie, în modul arătat prin articolul precedent, afară de dreptul la restituire a cheltuielilor înaintate, și salariul nu i se plătește decît pe timpul servit

Articolul 549

În caz de moarte a marinarului în timpul călătoriei: 1. Dacă era inrolat cu luna, salariul ce i se cuvine se datorește moștenitorilor până la ziua mortei sale; 2. Dacă era inrolat cu călătoria și moare în timpul ducerei sau în portul de destinațiune, salariul se datorește pe jumătate; iar când moare în timpul intoarcerei, salariul se datorește întreg: 3. Dacă marinarul era inrolat cu parte la cistig sau la navlu, i se datorește partea întreaga, când moare după începerea călătoriei. Marinarului mort în apărarea vasului, se datorește întreg salariul pentru toată călătoria, dacă vasul a scăpat.

Articolul 550

Marinarul prins și făcut prizonier pe vas are dreptul la salariu până în ziua când a fost prins. Dacă a fost prins și făcut prizonier pe când era trimis pe mare sau pe uscat pentru serviciul vasului, are dreptul la întregul salariu până în ziua în care și-ar fi îndeplinit serviciul. La plata ia parte și marfa încărcată pe vas, dacă trimiterea s-a făcut și în interesul ei.

Articolul 551

Dacă în timpul inrolarei vasul este vîndut, persoanele echipajului au dreptul la întoarcerea în patrie cu cheltuielile vasului și la plata salariilor.

Articolul 552

Capitanul poate concedia pe marinar înaintea termenului inrolarei și fără să fie obligat de a dovedi ca și-a călcat datoriile; dar este dator ca odată cu concediul, să-i înlesnească și mijloacele necesare pentru întoarcerea în patrie. Marinarul concediat fără cauza binecuvântată, afară de plată pentru serviciul îndeplinit, are dreptul și la o indemnitate. Dacă concediul este dat în portul în care s-a făcut înrolarea și înaintea plecării, indemnitatea este egala cu salariul pe o luna. Dacă concediul este dat după plecare sau într-un port al tarii altul decît acela în care s-a făcut înrolarea, indemnitatea este egala cu salariul pentru patruzeci de zile. Dacă concediul este dat afară din apele tarii, indemnitatea este egala cu salariul pentru o luna pe coastele Marei Negre din Europa; pentru doua luni pe coastele Marei Mediterane și celelalte coaste ale Marei Negre; pentru patru luni pe orice alte coaste. În nici unul din cazurile de mai sus capitanul nu poate să pretindă de la proprietarii vasului restituirea indemnizațiilor plătite, dacă concediul nu a fost dat cu consimțământul lor. Nici o indemnitate nu se datorește marinarului concediat înainte de închiderea rolului echipajului.

Articolul 553

Persoanele echipajului au dreptul să fie întreținute pe vas, până când li se va plati salariile sau partea din profit ce li se cuvine.

Articolul 554

În lipsa de convențiune contrarie, persoanele echipajului după terminarea inrolarii, sunt datoare a-și continua serviciul până la ajungerea la destinațiune și descărcarea vasului. În schimb au dreptul la plata și întreținere pentru tot timpul cît servesc după expirarea termenului inrolarii. Dacă în timpul carantinei vasul trebuie să plece pentru o noua călătorie, persoana ce nu voiește a se inrola, are dreptul să fie debarcată în lazaret și plătită până când vasul va capata libera practica. Cheltuielile pentru întreținere, carantina și lazaret, sunt în sarcina vasului.

Articolul 555

Salariile și câștigurile marinarilor nu pot fi cedate nici sechestrate decît pentru alimente datorite după lege și pentru datorii către vas, născute cu ocaziunea serviciului pe vas. În primul din aceste cazuri reținerea prin sechestru asupra salariului sau câștigului nu poate trece peste a treia parte.

Articolul 556

Dispozițiunile privitoare la salarii și îngrijirea marinarilor se aplică și la căpitan sau patron, precum și la ofițeri sau orice altă persoană a echipajului.

Titlul IV — DESPRE CONTRACTUL DE ÎNCHIRIERE
Capitolul 1 — DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 557

Contractul de închiriere trebuie făcut prin act scris. Actul trebuie să cuprindă: 1. Numele, naționalitatea și capacitatea vasului; 2. Numele și prenumele inchirietorului și chiriașului; 3. Numele și prenumele căpitanului sau patronului; 4. Locul și timpul ce s-a stabilit pentru încărcare și descărcare; 5. Navlul (chiria); 6. Dacă închirierea se raporta la întregul vas sau numai la o parte a lui; 7. Indemnitatea ce s-ar cuveni în caz de întârziere. Proba prin scris nu este necesară dacă închirierea are de obiect vasele și călătoriile arătate la art. 511.

Articolul 558

Schimbarea căpitanului sau a patronului arătat în act, chiar după concediul dat de proprietarul vasului nu face sa înceteze efectele contractului de închiriere, dacă nu s-a convenit într-altfel.

Articolul 559

Timpul încărcării sau al descarcarei vasului se stabilește prin convenția părților; în lipsa de asemenea convențiuni, el se determina de oficiul maritim local.

Articolul 560

Dacă închirierea este cu luna sau pe un timp oarecare și nu este hotarita când începe, ea curge din ziua când începe descărcarea lucrurilor ce sunt de transportat, până în ziua când sunt descărcate la locul de destinație.

Articolul 561

Dacă înainte de plecarea vasului, călătoria pentru locul de destinație este împiedicată prin faptul vreunui guvern străin, contractul este desființat și nici una dintre părți nu datorează celeilalte vreo despăgubire. Cheltuielile pentru încărcare și descărcare privesc pe încărcător.

Articolul 562

Dacă plecarea vasului sau continuarea călătoriei este împiedicată pentru câtva timp, din caz fortuit sau forta majoră, contractul subzistă și nu e loc de adaogire de navlu (chirie) sau la despăgubire din cauza intirzierii. Pe cît timp tine împiedicarea, încărcătorul poate descarca cu cheltuiala sa lucrurile sale, cu obligațiune însă de a le reincarca sau de a despăgubi pe căpitan; pentru îndeplinirea acestei obligațiuni el va da cauțiune.

Articolul 563

În caz de blocus al portului de destinație sau alt caz fortuit ori de forta majoră, care ar împiedica intrarea vasului în acel port, capitanul, dacă nu are ordine sau dacă ordinele primite nu se pot executa, este dator sa lucreze în cel mai bun mod pentru apărarea intereselor încărcătorului, ori intrînd în alt port vecin, ori intorcindu-se la portul de unde a plecat.

Articolul 564

Dispozițiunile art. 440 se aplică și la contractul de închiriere prevăzut în acest capitol.

Capitolul 2 — DESPRE POLITA DE ÎNCĂRCARE

Articolul 565

Polița de încărcare trebuie să cuprindă: natura, specia, calitatea și cantitatea lucrurilor încărcate. Ea va fi datată și va arata: 1. Persoana încărcătorului și reședința sa; 2. Persoana căreia este îndreptată expedițiunea și reședința sa; 3. Numele și prenumele căpitanului sau patronului; 4. Numele, naționalitatea și capacitatea vasului; 5. Locul plecării și acel al destinației; 6. Navlul (chiria). Vor fi însemnate, pe marginea poliței, mărcile și numerele lucrurilor încărcate. Polița poate fi la ordin sau la purtător; în primul caz, formele și efectele girului sunt regulate prin dispozițiunile titlului IX al primei cărți. Polița nu poate fi subscrisă de căpitan înainte de încărcare.

Articolul 566

Polița de încărcare va fi făcuta în 4 originale, destinate căpitanului, proprietarului sau armatorului vasului, încărcătorului și persoanei căreia lucrurile încărcate trebuiesc predate. Pe fiecare original se va arata persoana căreia este destinată. Dacă încărcătorul are unul sau mai multe duplicate ale originalului destinat persoanei căreia sunt a se preda lucrurile încărcate, se vor aplica dispozițiunile art. 299 și 300. Originalele destinate căpitanului și proprietarului sau armatorului vasului sunt subscrise de către încărcător, celelalte de către căpitan. Subscrierea și predarea respectiva a originalelor vor avea loc în douăzeci și patru de ore după terminarea încărcării. Încărcătorul va preda în același termen căpitanului, facturile lucrurilor încărcate și chitanțele de plată sau certificatele de cauțiune ale vamei.

Articolul 567

Capitanul va preda la locul de destinație mărfurile celui care-i va prezenta polița de încărcare, oricare ar fi numărul ei dacă nu i s-a notificat vreo opozițiune. În caz de opozițiune, sau dacă se prezintă mai mulți purtători ai poliței de încercare, capitanul, cu autorizația justiției, va depune mărfurile în locurile ce i se va desemna, el va putea să obțină autorizațiunea de a vinde o parte dintr-însele pentru plata navlului.

Articolul 568

Polița de încărcare formată în modul stabilit mai sus, face proba fața cu toate părțile interesate în încărcare, precum și între ele și asiguratori.

Articolul 569

În caz de deosebire între polițele aceleiași încărcări, face proba aceea ce se afla la căpitan, dacă este scrisă în întreg de către încărcător sau de către comisionarul sau; aceea ce este prezentată de către încărcător sau de către persoana căreia este adresată expedițiunea face proba, dacă este scrisă în întreg de căpitan.

Articolul 570

Comisionarul sau destinatarul care a primit lucrurile arătate în polița de încărcare sau în contractul de închiriere, este dator, la cerere, a da căpitanului chitanța de primire; altfel este răspunzător de cheltuielile făcute și de pagubele ocazionate chiar prin întârziere.

Capitolul 3 — DESPRE NAVLU (CHIRIE)

Articolul 571

Navlul se reglementează prin convenția părților și se probează prin contractul de închiriere sau prin polița de încărcare. Navlul poate avea de obiect:

a) Întregul vas sau o parte a lui, pentru una sau mai multe călătorii, sau pentru un timp determinat;

b) Transportul unor lucruri determinate după număr, greutate sau volum.

Articolul 572

Capitanul care a făcut declarația ca vasul este de o capacitate mai mare sau mai mica decît cea adevărata, este răspunzător de orice daune către chiriașul vasului. Nu se socotește ca eroare în declarație, dacă diferența nu trece peste a doua-zecea parte, sau dacă declarația este conformă actului de naționalitate.

Articolul 573

Dacă vasul este închiriat în întregul său și dacă chiriașul nu da toată povara, capitanul nu poate, fără învoirea acestuia, sa încarce alte lucruri. Chiriașul se folosește de navlul lucrurilor ce completează povara.

Articolul 574

Chiriașul care, înainte de plecarea vasului, declara că nu mai face călătoria fără sa fi încărcat ceva, e dator a plati jumătatea navlului. Dacă nu a declarat că nu mai voiește să facă călătoria sau dacă incarca o cantitate mai mica decît cea învoită, e dator a plati navlul întreg. Dacă incarca o cantitate mai mare, e dator sa plătească pentru excedent, în raport cu navlul convenit.

Articolul 575

Dacă contractul de închiriere are de obiect transportul unor lucruri determinate, încărcătorul poate, înainte de plecarea vasului, să-și retragă lucrurile încărcate, plătind însă jumătatea navlului. În asemenea caz, cheltuielile de încărcare, de descărcare și de reîncărcare a lucrurilor ce trebuiesc transportate, precum și cheltuielile pentru întârziere privesc pe încărcător.

Articolul 576

Capitanul poate da afară din vas la locul încărcării lucrurile ce găsește că nu i-au fost declarate, sau sa ceara pentru navlul lor cel mai mare preț care se plătește în același loc pentru lucrurile de același fel.

Articolul 577

Încărcătorul care, în timpul călătoriei, retrage lucrurile încărcate, e dator a plati navlul întreg și toate cheltuielile cauzate de descărcare. Dacă lucrurile sunt retrase prin faptul și din culpa căpitanului, acesta este responsabil de daune și cheltuieli.

Articolul 578

Dacă vasul intirziaza la plecare, în cursul călătoriei sau la locul de descărcare, prin faptul chiriașului, acesta este răspunzător de cheltuelile întârzierii. Dacă vasul închiriat pentru ducere și întoarcere se înapoiază neincarcat sau încărcat în parte, se datorește navlul întreg, afară de despăgubirea ce s-ar cuveni pentru întârziere.

Articolul 579

Capitanul e dator chiriașului despăgubire, dacă prin faptul sau vasul a intirziat la plecare, în timpul călătoriei sau la locul descărcării.

Articolul 580

Dacă, din caz fortuit sau forta majoră, capitanul este silit să-și repare vasul în cursul călătoriei, chiriașul este dator sa aștepte sau sa plătească navlul întreg. Dacă vasul nu se poate repara, navlul se datorește în proportiune cu călătoria făcuta. Dacă pentru transportul lucrurilor încărcate la locul de destinațiune capitanul închiriază un alt vas, noua închiriere se socotește făcuta în contul încărcătorului.

Articolul 581

Capitanul pierde navlul și e ținut la despăgubire către chiriași, dacă acesta probează ca vasul nu era în stare a naviga când a plecat. Proba este admisă chiar contra actelor de vizita.

Articolul 582

Când s-ar interzice comerțul cu țara către care călătorește vasul, capitanul are dreptul la navlul întreg, cu toate ca vasul ar fi constrîns să se întoarcă încărcat la locul de plecare; dar dacă vasul e închiriat pentru ducere și întoarcere, se datorește jumătatea navlului întreg sau a celor două navluri socotite la un loc.

Articolul 583

Dacă vasul e închiriat pentru a merge într-un port spre a lua o povara și a o duce în alt port, și interdictiunea de comerț supravine pe când vasul călătorește spre a lua acea povara, capitanul are dreptul la cheltuielile făcute în executarea contractului și la o indemnitate ce se va hotărî după împrejurări.

Articolul 584

Dacă vasul în cursul călătoriei este oprit din ordinul unui stat străin, sau constrîns a se adăposti într-un port pentru a-și repara stricăciunile, chiar cu voința suferite pentru scăparea comuna, nu se datorește vreun navlu în timpul opririi sau șederii în port, când vasul a fost închiriat cu luna; nici adăugire de navlu, când a fost închiriat cu călătoria.

Articolul 585

Navlul este datorat pentru lucrurile încărcate pe care capitanul a fost silit a le vinde, a le pune în gaj sau a le întrebuința pentru necesitățile urgente ale vasului. Cu toate acestea, capitanul este dator a restitui proprietarilor valoarea ce aceste lucruri ar avea la locul descărcării, dacă vasul a ajuns bine în port. Când vasul s-a pierdut, capitanul va restitui proprietarilor lucrurile vândute sau întrebuințate, prețul ce a luat pentru dânsele și pentru cele date în gaj suma luată în împrumut, retinind în același timp navlul arătat în polițele de încărcare. În ambele cazuri, proprietarii au dreptul să facă abandonul. Dacă din aceasta cauza rezultă vreo pierdere pentru proprietarii lucrurilor întrebuințate, vîndute sau date în gaj, pierderea este împărțită prin contribuții asupra valorilor acestora tuturor lucrurilor ajunse la destinație, sau a celor ce au fost scapate de naufraj, în urma evenimentelor maritime care au necesitat întrebuințarea, vânzarea sau gajul.

Articolul 586

Capitanul are dreptul la navlu asupra lucrurilor aruncate în mare pentru scăparea comuna, intrînd la contribuție după regulile arătate în titlul VII, cap. II al acestei cărți.

Articolul 587

Nu se datorește navlu pentru lucrurile pierdute prin naufragiu, rapite de pirati sau luate de inamici, și capitanul e dator sa restituie navlul ce i se va fi plătit înainte, dacă nu exista convențiune contrară.

Articolul 588

Dacă vasul și lucrurile încărcate sunt răscumpărate sau sunt scapate de naufragiu, capitanul are dreptul la navlu până la locul unde vasul a fost pradat sau a naufragiat; iar dacă duce lucrurile încărcate la locul destinației lor, el are drept la navlul întreg, contribuind cu partea sa la răscumpărare. Contribuțiunea pentru răscumpărare se face după prețul curent al lucrurilor încărcate la locul descărcării, scăzându-se cheltuelile, și asupra jumătății vasului și navlului. Salariile marinarilor sunt scutite de contribuție.

Articolul 589

Dacă destinatarul lucrurilor încărcate refuza a le primi, capitanul poate, cu autorizația justiției, a face să se vinda cantitatea necesară pentru plata navlului și a pune în depozit ceea ce rămâne. Dacă prețul rezultat din vânzarea lucrurilor nu ajunge pentru plata navlului, capitanul conserva dreptul sau pentru rest contra încărcătorului.

Articolul 590

Capitanul nu poate retine lucrurile încărcate în caz de neplata a navlului. Are dreptul însă, în timpul descărcării, sa ceara ca ele să se depună în o a treia mina până la plata navlului.

Articolul 591

În nici un caz încărcătorul nu poate cere scăderea navlului. Încărcătorul nu poate lasă, drept prețul navlului, lucrurile încărcate scăzute în valoare, sau stricate prin viciul lor propriu, din caz fortuit sau forta majoră. Cu toate acestea, dacă vinul, uleiul sau alte lichide s-au scurs, butiile ce le contineau, rămase goale sau aproape goale, pot fi lăsate pentru navlul ce urma a se plati pentru dinsele.

Capitolul 4 — DESPRE CĂLĂTORI

Articolul 592

Contractul de închiriere pentru transport de călători, în lipsa de convenție specială, se reglementează după următoarele dispozițiuni:

Articolul 593

Când călătoria nu mai are loc, înainte de plecarea vasului: 1. Dacă călătorul nu vine pe vas la timpul oportun, se datorește navlul întreg căpitanului; 2. Dacă călătoria nu se mai face după declarația călătorului sau din cauza de moarte, boala, ori alt caz fortuit sau de forta majoră, privind persoana sa, navlul se datorează pe jumătate, scăzându-se cheltuelile de hrana pentru cît trebuia sa țină călătoria, dacă acestea au fost cuprinse în navlu; 3. Dacă călătoria se împiedica prin faptul căpitanului, călătorul are dreptul la despăgubire; 4. Dacă nu mai are loc din caz fortuit sau forta majoră privind vasul, contractul este desființat și navlul plătit înainte se restituie, dar fără drept de despăgubire, nici pentru o parte nici pentru cealaltă.

Articolul 594

Când călătoria încetează după plecarea vasului: 1. Dacă capitanul debarca în vreun port de buna voie, plătește navlul întreg; 2. Dacă capitanul nu vrea sa continue călătoria sau, prin culpa sa, face pe călător sa debarce în alt port, e dator despăgubire; 3. Dacă călătoria încetează din caz fortuit sau forta majoră, privind vasul sau persoana călătorului, navlul se datorește în proporție cu calea făcuta. Nu se plătește nici un navlu de către moștenitorii călătorului mort în naufragiu dar nici navlul plătit nu se restituie.

Articolul 595

În caz de întârziere a plecării vasului, călătorul are dreptul la locuința și chiar hrana pe bord în timpul intirzierii, dacă hrana e cuprinsă în navlu, afară de dreptul la despăgubire când intirzierea nu provine din caz fortuit sau forta majoră. Dacă intirzierea trece peste zece zile, călătorul poate rezilia contractul; în acest caz trebuie să i se restitue navlul întreg. Dacă intirzierea este cauzată de timp rau, călătorul nu poate desființa contractul decît pierzând a treia parte din navlu. Faptul ca timpul este rau, se recunoaște și se declara de către capitanul portului respectiv.

Articolul 596

Vasul închiriat exclusiv pentru transport de călători, trebuie să-i ducă direct, ori în ce număr ar fi, la portul de destinație, oprindu-se în stațiunile anunțate înaintea contractului de închiriere sau la cele obișnuite. Dacă vasul se abate din cale sau se oprește din voința sau faptul căpitanului, călătorii continua a primi locuința și hrana în socoteala vasului și au drept la despăgubire, pe lângă facultatea de a rezilia contractul. Dacă vasul, afară de călători, are încărcate mărfuri sau alte obiecte, capitanul are facultatea de a se opri, în timpul călătoriei pentru descărcare.

Articolul 597

Dacă vasul, în timpul călătoriei, intimpina vreo întârziere în urma unei opriri ordonată de un Stat străin, sau pentru trebuințe de reparațiuni: 1. Călătorul, când nu voiește sa aștepte ca sa înceteze oprirea sau ca să se facă și să se termine reparațiile, poate rezilia contractul, plătind navlul în proporție cu călătoria făcuta; 2. Dacă prefera a aștepta sa continue călătoria, nu datorește nici o adaogire de navlu, dar urmează a se hrani cu cheltuiala sa, în timpul opririi sau a reparațiunilor.

Articolul 598

Hrana călătorului în timpul călătoriei se presupune ca se cuprinde în navlu; dacă s-a convenit într-altfel, capitanul este dator, în timpul călătoriei și la caz de trebuința, sa i-o procure pe adevăratul preț.

Articolul 599

Dacă vasul este în totul sau în parte închiriat pentru a transporta călători, deși numărul lor nu e indicat, drepturile chiriașului și ale inchirietorului sunt reglementate după dispozițiunile capitolului III din acest titlu, dacă nu ar fi incompatibile cu obiectul contractului.

Articolul 600

Se aplica, în privința lucrurilor ce călătorul aduce cu sine pe vas, dispozițiunile contractului de navlu, dar nu se datorește, dacă nu s-a stipulat altfel, plata deosebită.

Titlul V — DESPRE ÎMPRUMUTUL MARITIM

Articolul 601

Contractul de împrumut maritim, în sensul codului comercial, este un împrumut făcut de către capitanul unui vas în virtutea puterilor ce-i da legea și prin care el da garanție vasul, navlul, totalitatea sau o parte din mărfurile încărcate, cu condiția ca suma împrumutată sa o piardă împrumutătorul, dacă lucrurile date în garanție ar pieri; iar dacă ele vor ajunge bine în port, împrumutătorul să-și primească banii împreună și cu prima convenită între părți. Prima convenită se numește folos maritim.

Articolul 602

Contractul de împrumut maritim trebuie făcut prin act scris, altfel rămâne simplu împrumut și nu produce de cît interese legale. Înscrisul va cuprinde: 1. Capitalul împrumutat și suma cuvenită ca interes sau folos maritim; 2. Lucrurile asupra cărora împrumutul e asigurat; 3. Numele vasului; 4. Numele și prenumele căpitanului sau patronului; 5. Persoana care da banii și aceea care primește împrumutul; 6. Pentru ce călătorie și pentru cît timp e făcut împrumutul; 7. Timpul și locul plății.

Articolul 603

Împrumutul maritim asupra vasului sau asupra unei porțiuni din el, făcut în țara, se va transcrie în registrele oficiului maritim al circumscripției unde s-a făcut, adnotându-se și pe actul de naționalitate al vasului. Dacă împrumutul este făcut în țara străină, va fi transcris în registrele consulatului român al locului unde este stipulat, adnotându-se și pe actul de naționalitate al vasului. Autoritatea maritima și cea consulară a tarii în străinătate, vor trimite copie după actul de împrumut la oficiul maritim unde este înscris vasul. Actul nu va putea fi transcris în registre, dacă nu se va prezenta în același timp și actul de naționalitate al vasului. Împrumutul maritim făcut într-o țara străină unde nu este autoritate consulară română, nici altcineva care să-i țină locul, se va adnota, prin îngrijirea căpitanului vasului, pe actul de naționalitate, de către autoritatea locală competența a da autorizațiunea, sau de un alt funcționar public din acea localitate. Capitanul care nu dovedește îndeplinirea acestei formalități, e obligat personal la plata împrumutului maritim. Originalul sau o copie autentică a contractului se va expedia împreună cu copia autentică a actului de autorizație autorității consulare române cea mai apropiată, care le va transcrie în registre și le va trimite oficiului maritim competent din țara. Contractul nu se poate opune celor de al treilea, decît de a data adnotarii pe actul de naționalitate. În cazurile prevăzute de art. 499 și 519 se aplică și dispozițiunile acelor articole.

Articolul 604

Actul de împrumut maritim, dacă este la ordin, poate fi transmis prin gir. Formele și efectele girului sunt regulate după dispozițiunile titlului IX al cărții întâi. Garanția de plată se întinde și la folosul maritim, dacă nu este convenție contrară.

Articolul 605

Împrumutul maritim poate fi constituit: 1. Asupra întregului vas sau a unei părți din el; 2. Asupra uneltelor, instrumentelor și armamentului; 3. Asupra navlului; 4. Asupra poverei sau asupra unei părți din ea; 5. Asupra vasului, navlului și poverei împreună. Împrumutul maritim nu se poate face asupra salariilor sau asupra participării la câștig a marinarilor și a oamenilor de mare; dacă, cu toate acestea, împrumutul are loc, împrumutătorul are drept numai la plata capitalului fără interese.

Articolul 606

Împrumutul maritim, care întrece valoarea lucrurilor asupra cărora a fost constituit, are tărie pentru acea valoare după prețuirea făcuta sau convertită, iar restul sumei împrumutate se răspunde cu procente după cursul pieței. Dacă însă a fost frauda din partea împrumutatului, împrumutătorul are dreptul a cere anularea contractului și restituirea sumei împrumutate cu procentele de mai sus. Profitul ce se separa asupra lucrurilor încărcate nu se socotește ca exces de valoare, dacă aceasta s-a declarat în mod expres.

Articolul 607

Împrumutul maritim nu poate fi contractat decît de proprietarii lucrurilor date în garanție sau de către împuterniciții lor speciali, afară de drepturile acordate căpitanului prin art. 517 și 519.

Articolul 608

Din ziua în care capitalul împrumutat și folosul maritim au devenit exigibile, nu se datoresc decît procentele legale la întreaga suma.

Articolul 609

Dacă călătoria s-a întrerupt înainte de începerea riscurilor, împrumutatul e dator sa restituie banii cu procente legale din ziua împrumutului. Dacă însă întreruperea călătoriei a avut loc chiar prin faptul sau, el este dator procente după cursul pieței, când acesta ar fi superior procentelor legale, și deosebit de aceasta sa plătească despăgubirea cuvenită asiguratorului, dacă împrumutul a fost asigurat.

Articolul 610

Împrumutătorul nu risca nimic în caz de schimbare a itinerariului, a călătoriei sau a vasului, declarate în contract, afară numai dacă schimbarea a avut loc din caz fortuit sau forta majoră. Asemenea nu risca nimic împrumutătorul când împrumutatul se abține sau face o declarația falsa, care ar putea sa micșoreze teama de pericole sau sa schimbe obiectul. Schimbarea căpitanului sau a patronului, chiar prin concediul dat de proprietarul vasului, nu face sa înceteze efectele contractului, dacă nu este convenție contraria.

Articolul 611

Dacă lucrurile asupra cărora s-a constituit împrumutul maritim sunt cu totul pierdute din caz fortuit sau forta majoră, în timpul și locul pentru care împrumutătorul și-a luat răspunderea de riscuri, împrumutatul este liberat de plată. Dacă pierderea e parțială, plata sumelor împrumutate e redusă la valoarea lucrurilor afectate împrumutului, și care au fost scapate, afară de plată cheltuielilor pentru scăpare și a creanțelor privilegiate cărora s-ar cuveni preferința. Când împrumutul e făcut asupra navlului, plata, în caz de sinistru e redusă la ceea ce se datorește de către chiriași, scăzându-se mai întâi salariile personale ale echipajului pentru cea din urma călătorie și contribuția cheltuielilor pentru scăparea vasului. Dacă lucrul asupra căruia s-a constituit împrumutul maritim este și asigurat, valoarea părții ce s-a scăpat se împarte între împrumutător, numai pentru capital, și asigurator numai pentru sumele asigurate, în proporție cu interesul fiecăruia.

Articolul 612

Împrumutătorul nu suferă pierderile și daunele cauzate prin vicii inerente lucrului afectat la asigurarea plății, sau pe acelea care sunt cauzate prin faptul debitorului.

Articolul 613

Timpul riscurilor, dacă nu este determinat prin contract, începe: 1. În privința vasului, accesoriilor lui și navlului, din momentul în care vasul părăsește portul, până în ziua când arunca ancora în portul de destinație; 2. În privința poverii din momentul în care lucrurile se incarca în vas sau în barci pentru a fi transportate pe vas până în ziua când s-a descărcat pe uscat, la locul de destinațiune.

Articolul 614

Cel ce se împrumuta pe mărfuri transportate, nu este liberat de plată prin pierderea vasului și a poverei dacă nu dovedește ca se găseau pe vas lucruri încărcate pe contul sau până la concurenta sumei luată cu împrumut.

Articolul 615

Împrumutătorii contribuie și ei la avariile comune spre ușurarea celor împrumutați; orice convenție contrară este nulă. Avariile particulare nu sunt în sarcina imprumutatorilor, dacă nu s-a convenit astfel; dar dacă prin faptul unor asemenea avarii lucrurile afectate împrumutului nu ajung sa satisfacă pe creditor, suferă și acesta paguba ce rezultă.

Titlul VI — DESPRE ASIGURAREA IN CONTRA RISCURILOR NAVIGATIUNEI
Capitolul 1 — DESPRE CONTRACTUL DE ASIGURARE ȘI DESPRE OBLIGAȚIUNILE ASIGURATORULUI ȘI ASIGURATULUI

Articolul 616

Regulile stabilite în titlul XIII al cărții I, se aplică și la asigurările contra riscurilor navigației, întrucît ele nu vor fi incompatibile cu asigurările maritime și nu vor fi modificate prin dispozițiile următoare. Societățile de asigurare mutuala, maritima, sunt supuse și dispozițiilor titlului VIII din aceeași carte.

Articolul 617

Polița de asigurare, afară de regulile stabilite prin art. 445, va cuprinde: 1. Numele, specia, naționalitatea și capacitatea vasului; 2. Numele și prenumele căpitanului sau patronului; 3. Locul unde obiectele asigurate au fost sau trebuie să fie încărcate; 4. Portul din care vasul a plecat sau trebuie să plece; 5. Porturile în care vasul trebuie să încarce și sa descarce și în care are să între. Dacă indicațiile de mai sus nu se pot face sau pentru ca asiguratul nu este în stare să le procure, sau din cauza naturii speciale a contractului, vor fi suplinite prin altele în stare de a determina obiectul asigurării.

Articolul 618

Asigurarea poate avea drept obiect: 1. Vasul, cu aburi sau pânze, gol sau încărcat, armat sau nearmat, singur sau acompaniat; 2. Mașinile, uneltele, instrumentele, armamentul, dotațiunea și proviziunile; 3. Navlul călătorilor și al lucrurilor încărcate, pe lângă care se poate prevedea și salariile oamenilor din echipaj; 4. Lucrurile încărcate; 5. Sumele date cu împrumut maritim; 6. Sumele plătite sau datorate pentru avarii comune și cheltuielile făcute sau datorate pentru avarii particulare, când nu ar fi acoperite prin un împrumut; 7. Și în general, orice lucruri care se pot prețul în bani și sunt supuse la riscurile navigatiunei. Asemenea poate fi făcuta asupra totalității sau a unei părți din sus-zisele lucruri împreună sau deosebit.

Articolul 619

Asigurarea e nulă dacă are de obiect: Sumele luate cu împrumut maritim. Lucrurile care servesc drept garanție împrumutului maritim nu pot fi asigurate decît pentru partea valorii ce trece peste suma împrumutată.

Articolul 620

Dacă, fără frauda, s-au făcut mai multe asigurări asupra acelor lucruri de către deosebiți interesați sau de către mai mulți reprezentanți ai aceleiași persoane ce au lucrat fără însărcinare specială, toate asigurările sunt valabile până la concurenta valorii lucrurilor. Cei interesați au acțiune contra oricăruia dintre asiguratori după alegere, afară de recursul asiguratorului care a plătit contra celorlalți, în proportiune cu interesul fiecăruia.

Articolul 621

Asigurarea poate fi făcuta în timp de pace sau în timp de război, înainte sau în cursul călătoriei vasului. Poate fi făcuta pentru o călătorie, sau pentru un timp determinat. Asigurarea pentru o călătorie poate fi făcuta numai pentru ducere sau numai pentru întoarcere, sau pentru ducere și întoarcere. Asigurarea pe un timp determinat se socotește făcuta pentru orice navigațiune sau stațiune a vasului în timpul convenit, afară de o convenție specială.

Articolul 622

Adaogirea de prima convenită în timp de pace pentru timpul de război ce ar putea supraveni, și a carei suma nu ar fi determinata prin contract, va fi stabilită de judecată, avîndu-se în vedere riscurile, împrejurările și convențiunile fiecărei polițe de asigurare.

Articolul 623

Dacă contractul de asigurare nu determina timpul riscurilor, se vor observa regulile următoare: În asigurările pentru un timp determinat, riscurile încep de la data poliței și iau sfârșit în timpul convenit. În asigurările pentru o călătorie, riscurile încep și se sfârșesc la timpul arătat în art. 613. Dacă însă asigurarea e făcuta după începerea călătoriei, riscurile se socotesc de la data poliței. Dacă descărcarea lucrurilor asigurate este intirziata prin culpa destinatarului, riscurile încetează pentru asigurator după o luna de la ajungerea vasului la locul de destinație.

Articolul 624

Lucrurile încărcate pot fi asigurate: Sau pentru prețul cu care s-au cumpărat, adaogindu-se cheltuelile de încărcare și navlul; Sau pentru prețul curent la locul de destinație, după ajungerea lor, fără avarii. Prețuirea făcuta prin contract lucrurilor încărcate fără o alta explicație, se poate referi la amândouă aceste cazuri, și nu vor fi aplicabile dispozițiunile art. 453, dacă ea nu trece peste cel mai mare din prețurile menționate. O asemenea prețuire se socotește în totdeauna ca s-a făcut după declarația asiguratului, dacă nu a fost precedată de o estimatie primită de asigurator, și pentru acest cuvint ea este supusă regulei stabilită în secundul aliniat al art. 460.

Articolul 625

Dacă se stipulează prin contract ca prețul lucrurilor asigurate să fie plătit în moneda străină, lucrurile vor fi prețuite în moneda tarii după cursul ce va avea în timpul subscrierei poliței, afară de convenție contrarie.

Articolul 626

Când chiar prin faptul asiguratului, călătoria, înainte de începerea riscurilor, nu are loc, asigurarea n-are nici un efect și asiguratorul primește, în acest caz, ca indemnitate jumătate de prima stipulată și nu mai mult de o jumătate la suta din suma asigurata.

Articolul 627

Sunt în riscul asiguratorului pierderile și pagubele ce se întâmplă lucrurilor asigurate, din furtuna, naufragiu, asvarlire pe terenuri sau pe stanci, lovire intimplatoare a vaselor, schimbări silite de cale, de călătorie sau de vas, din cauza de aruncare în mare, exploziune, foc, prindere, piraterie și, în general, din cauza oricărui alt accident de mare. Asiguratorul nu este responsabil de pierderile și pagubele provenind numai din vicii inerente al lucrului asigurat.

Articolul 628

Riscurile de război nu sunt în sarcina asiguratorului, dacă nu este convenție expresă. Dacă asiguratorul și-a luat asupra-și riscurile de război, fără a le determina precis, el răspunde de pierderile și pagubele intimplate lucrurilor asigurate din cauza ostilităților, represaliilor, opririlor, prinderilor sau vexațiunilor de orice natura din partea vreunui Stat amic sau inamic, de drept sau de fapt, recunoscut sau nerecunoscut, și în general pentru toate faptele și accidentele de război.

Articolul 629

Orice schimbare de cale, de călătorie sau de vas, provenind din faptul asiguratului, nu sunt în sarcina asiguratorului, acesta are drept la prima dacă au început riscurile. Schimbarea căpitanului sau patronului chiar prin concediul dat de către proprietarul vasului, nu face sa înceteze efectele asigurării, afară însă de dispozițiunile articolului următor.

Articolul 630

Asiguratorul nu este responsabil de culpa sau prevaricatiunile căpitanului sau oamenilor echipajului, dacă nu s-a convenit într-altfel. O asemenea convenție însă este nulă, dacă se raporta la un căpitan anume arătat prin contract, când asiguratul îl concediază și-l înlocuiește printr-altul fără consimțământul asiguratorului.

Articolul 631

Asiguratul nu participa la cheltuielile de navigațiune, de calauzie, de ernatic, de carantina, nici la taxele de orice fel, și nici la drepturile impuse asupra vasului sau poverei.

Articolul 632

Dacă contractul are de obiect asigurarea mărfurilor pentru ducere și întoarcere, și ajungând vasul la prima destinație se întoarce gol ori neincarcat deplin, asiguratorul are dreptul la două treimi din prima de asigurare convenită, dacă nu exista convenția contrară.

Articolul 633

Dacă asigurarea s-a făcut separat pentru lucruri ce trebuie încărcate pe mai multe vase cu arătare de câtă anume suma s-a asigurat în fiecare, și povara întreaga este pusă pe un singur vas sau pe un număr de vase mai mic decît cel arătat în contract, asiguratorul nu răspunde mai mult decît suma asigurata din vasul care a primit povara, deși s-ar pierde toate celelalte vase arătate; cu toate acestea, asiguratorul are dreptul la indemnitatea stabilită prin art. 626 pentru sumele în privința cărora asigurarea rămâne fără efect.

Articolul 634

Dacă capitanul are facultatea de a intră în mai multe porturi spre a completa sau schimba povara, asiguratorul răspunde de riscurile la care sunt supuse lucrurile asigurate, numai cît timp ele sunt pe vas, afară dacă nu s-a stipulat într-alt fel.

Articolul 635

Asiguratorul nu mai răspunde de riscuri și are dreptul la prima, dacă asiguratul expediază vasul într-un loc mai departat decît cel arătat în contract, deși aflat pe aceeași cale. Asigurarea își produce efectele, dacă călătoria se scurteaza, oprindu-se vasul într-un loc mai apropiat, în care putea sa staționeze.

Articolul 636

Obligațiunea asiguratorului este marginita la suma asigurata. Dacă în timpul cît tine asigurarea, lucrurile asigurate suferă mai multe sinistre succesiv, asiguratul trebuie în totdeauna sa tie socoteala, chiar în caz de abandon, de sumele ce i s-a plătit sau i se datorește pentru sinistrele precedente.

Articolul 637

Clauza "fără de avarie" liberează pe asigurator de orice avarie comuna sau particulară, exceptându-se cazurile de abandon. În aceste cazuri, asiguratul poate alege între abandon și exercițiul acțiunii pentru avarie.

Articolul 638

Pentru verificarea pagubelor de care este răspunzător asiguratorul, asiguratul este dator a-i notifica toate incunostiintarile ce a primit. Notificarea trebuie făcuta în trei zile de la primirea încunoștiințării, sub pedeapsa de despăgubire. Aceeași obligație are asiguratul pentru povara, când vasul a fost declarat ca nefiind în stare a naviga, cu toate ca povara nu va fi suferit alta stricăciune din cauza sinistrului intimplat.

Articolul 639

Asiguratul este dator sa notifice asiguratorului, în trei zile de la primire, actele doveditoare ca lucrurile asigurate au fost expuse riscurilor și ca s-au pierdut. Asiguratorul poate face proba contrarie celor ce rezultă din actele prezentate de asigurat. Admiterea probei contrarie nu suspenda însă condamnarea asiguratorului la plata sumei asigurate, dacă asiguratul da cauțiune. Dacă în timp de patru ani nu a fost făcuta cererea în judecata, cauțiunea este liberată.

Articolul 640

În caz de pierdere de mărfuri încărcate pe vas în contul căpitanului, acesta e dator să justifice proprietatea lor cu probe admise de legea comercială, și povara cu o polița de încărcare, subscrisă de doi dintre fruntasii echipajului. Orice om al echipajului sau călătorul care aduce din străinătate mărfuri asigurate în țara, trebuie să consemneze polița de încărcare la consulul român din locul unde se face încărcarea, sau, în lipsa, la autoritatea locală.

Articolul 641

În orice caz de sinistru, capitanul și asiguratul sau insarcinatul sau sunt datori sa dea ajutor pentru scăparea și conservarea lucrurilor asigurate, fără prejudiciu drepturilor lor fața cu asiguratorul. Cheltuelile făcute trebuiesc plătite până la concurenta valorii lucrurilor scapate. Asiguratorii și agenții sau insarcinatii lor pot, în înțelegere cu capitanul, cu asigurații și cu insarcinatii lor, sau cu fiecare din ei, sa ia măsuri pentru scăparea lucrurilor asigurate și pentru conservarea lor, fără prejudiciul vreunui drept.

Articolul 642

Asiguratul, notificând asiguratorului incunostiintarile primite, își poate rezerva dreptul de a cere prin act separat plata ce i se datorează prin asigurare.

Articolul 643

Asiguratorul este dator sa plătească sumele datorate: În caz de simpla avarie, în termen de treizeci zile de când i s-a notificat lichidarea relativă; În caz de abandon, în termen de doua luni de la abandon. Asiguratul este dator însă sa probeze, în aceste termene, sinistrul ce da loc acțiunii de avarie sau dreptului de abandon. Dacă este opunere, fiecare dintre oponenți și asiguratul chiar pot cere ca suma să se consemneze la Casa de depuneri și consemnațiuni.

Capitolul 2 — DESPRE ABANDON

Articolul 644

Abandonul lucrurilor asigurate poate fi făcut în cazurile: 1. De naufragiu; 2. De prada; 3. De oprire prin ordinul unui Stat străin; 4. De oprire prin ordinul guvernului, după începerea călătoriei; 5. De imposibilitate de a continua navigatiunea, dacă vasul nu poate fi reparat, sau dacă cheltuielile necesare pentru a-l repara și pune în stare sa reia călătoria se suie la trei pătrimi cel puțin din valoarea sa asigurata; 6. De pierderea sau deteriorarea lucrurilor asigurate, când pierderea sau deteriorarea se urca la cel puțin trei pătrimi din valoarea lucrurilor. În orice caz, asiguratul nu poate cere decît despăgubire pentru avariile suferite.

Articolul 645

Asiguratul poate face abandonul chiar fără să fie ținut a proba pierderea vasului, dacă în călătoriile cu lung curs a trecut un an, și în celelalte călătorii au trecut șase luni, din ziua plecării vasului sau din ziua la care se referă ultimele știri primite. În caz de asigurare pe timp mărginit și după trecerea termenilor de mai sus, pierderea vasului se presupune ca a avut loc în timpul asigurării. Dacă sunt mai multe asigurări succesive, pierderea se presupune ca a avut loc a doua zi după primirea ultimelor științe.

Articolul 646

Dacă vasul s-a declarat a nu fi în stare de navigațiune, abandonul lucrurilor încărcate într-însul se poate face, dacă în termenul de trei luni de la declarația imposibilității de navigație nu s-ar fi putut găsi un alt vas pentru a reincarca lucrurile și a le transporta la locul destinației lor.

Articolul 647

În cazul prevăzut de articolul precedent și de art. 524, dacă lucrurile sunt încărcate pe alt vas, asiguratorul este obligat sa plătească stricăciunile ce ele au suferit, cheltuielile de descărcare și de reîncărcare, de depozit și de paza în magazii, excedentul navlului și toate celelalte cheltuieli făcute pentru scăparea lucrurilor până la concurenta sumei asigurate, și dacă aceasta nu s-a cheltuit întreaga, asiguratorul continua a răspunde de riscuri pentru cît mai rămâne.

Articolul 648

În caz de oprire din partea vreunui Stat străin sau de prada, abandonul lucrurilor oprite sau prădate nu poate fi făcut decît după trei luni de la notificarea sinistrului, dacă aceasta s-a intimplat în apele sau marile Europei, în canalul Suez sau Marea Roșie, și după șase luni de la notificatie dacă a avut loc în alte mari. Pentru lucrurile supuse stricăciunii, termenele de mai sus se reduc la jumătate.

Articolul 649

Abandonul trebuie făcut asigurătorilor în termenul: De trei luni din ziua în care s-a primit stirea despre sinistru dacă acesta a avut loc în apele sau în marile Europei, în canalul Suez sau Marea Roșie; De șase luni, dacă sinistrul a avut loc în alte mari ale Africei, în marile occidentale și meridionale ale Asiei și în marile orientale ale Americii; În termen de un an, dacă sinistrul s-a intimplat în celelalte mari. În caz de oprire din partea vreunui Stat străin, sau în caz de prada, aceste termene curg de la împlinirea termenelor arătate în articolul precedent. Odată ce aceste termene au trecut, asiguratul nu mai poate face abandonul rămânându-i numai acțiunea pentru avarii.

Articolul 650

Asiguratul, notificând știrile ce a primit, poate face abandonul, somând pe asigurator să-i plătească suma asigurata în termenul stabilit prin contract sau prin lege, ori poate a-și rezerva dreptul de a-l face în termenele legale. Odată cu facerea abandonului, asiguratul este dator a declara asigurările efectuate sau ordonate și împrumuturile maritime făcute. În lipsa, termenul pentru plata nu începe decît din ziua în care aceasta declarație a fost notificată; termenul însă pentru urmărirea dreptului de abandon nu se poate prelungi. În caz de declarație falsa, asiguratul pierde toate drepturile rezultând din contractul de asigurare.

Articolul 651

Abandonul lucrurilor asigurate nu se poate face nici pentru parte din lucruri, nici sub condițiune. El cuprinde numai lucrurile ce fac obiectul asigurării și al riscurilor.

Articolul 652

Odată ce abandonul s-a notificat și primit sau declarat valabil, lucrurile asigurate devin ale asiguratorului din ziua în care a fost făcut. Asiguratul e dator a-i da toate actele privitoare la lucrurile asigurate. Asiguratorul nu poate, sub cuvint de întoarcere a vasului, să se sustragă de la plata sumei asigurate.

Articolul 653

În caz de predare, dacă asiguratul nu a putut înștiința despre aceasta pe asigurator, poate rascumpara lucrurile predate fără a mai aștepta ordinul sau. Asiguratul însă e dator a notifica asiguratorului învoirea ce va fi făcut pentru răscumpărare, îndată ce-i va fi cu putința. Asiguratorul are alegerea sau de a primi asupra-și răscumpărarea sau de a renunța la dânsa; el e dator însă a notifica asiguratului alegerea ce va fi făcut în termen de douăzeci și patru de ore de la comunicarea învoirii de răscumpărare. Dacă declara ca primește pe contul sau răscumpărarea, asiguratorul e dator să contribuie, fără întârziere, la plata ei, conform convenției și în proporție cu partea asigurata de dinsul, neîncetând de a fi răspunzător pentru riscurile călătoriei în conformitate cu contractul de asigurare. Dacă declara ca renunța la răscumpărare, asiguratorul va plati suma asigurata fără a putea pretinde ceva din lucrurile asigurate. Când asiguratorul nu a notificat alegerea sa în termenul de mai sus, se presupune ca el a renunțat la beneficiul răscumpărării.

Titlul VII — DESPRE AVARII ȘI DESPRE CONTRIBUȚII
Capitolul 1 — DESPRE AVARII

Articolul 654

Se socotesc avarii toate cheltuielile extraordinare făcute pentru vas și pentru povara, pentru amândouă împreună sau pentru fiecare în parte, și toate pagubele ce se întâmplă vasului și lucrurilor încărcate, după încărcare și plecare până la întoarcere și descărcare. Avariile sunt de doua feluri: avarii mari sau comune, și avarii simple sau particulare. Nu sunt avarii, ci numai cheltuieli în sarcina vasului: cheltuielile ce de ordinar se fac pentru intrarea în golfuri, rîuri sau canaluri, sau pentru a ieși dintr-însele, și cheltuielile pentru drepturi sau taxe de navigație. În lipsa de convenție specială între părți, avariile sunt reglementate după următoarele dispoziții.

Articolul 655

Sunt avarii comune sau mari, cheltuielile extraordinare făcute și pagubele suferite de buna voie pentru binele și pentru scăparea comuna a vasului și a poverei. Astfel sunt: 1. Lucrurile date prin învoiala și sub titlul de răscumpărare a vasului și a poverei; 2. Lucrurile aruncate în mare, pentru scăparea comuna; 3. Catarturile, pânzele, otgoanele și alte unelte tăiate sau sfărâmate, pentru scăparea comuna; 4. Ancorele, lanțurile și alte obiecte părăsite sau aruncate în mare, pentru scăparea comuna; 5. Pagubele ce prin aruncare în mare s-a cauzat lucrurilor rămase pe vas; 6. Pagubele cauzate vasului prin operațiunea aruncarii în mare, de bunăvoie sau de necesitate, precum și pagubele aduse vasului pentru înlesnirea scaparii lucrurilor încărcate sau pentru a înlesni scurgerea și secarea apelor, și pagubele ce s-ar cauza, din aceasta, lucrurilor încărcate; 7. Daunele cauzate vasului și poverii cu ocazia stingerii incendiului de pe bord; 8. Cheltuielile făcute cu căutarea și hrana persoanelor ranite în apărarea vasului și cheltuielile funerarii, în caz de moarte a acelor persoane; 9. Salariile și hrana persoanelor echipajului în timpul opririi sau împiedicării, când vasul este oprit în călătorie prin faptul unui Stat străin sau este constrîns a sta într-un port din cauza unui rebel ce ar supraveni sau din o alta asemenea cauza ce împiedica călătoria la portul de destinație, până când vasul și povara sunt libere de obligațiile ce le privesc; 10. Cheltuielile de intrare sau ieșire și taxele de navigație plătite într-un port unde vasul a fost silit a se opri din cauza furtunei, goanei, inamicului sau piratilor, ori a intrării de apa, provenită din caz fortuit sau forta majoră; 11. Salariile și hrana persoanelor echipajului într-un port de oprire silită în timpul reparațiunilor necesare pentru continuarea călătoriei, când reparațiile constituie avaria comuna; 12. Cheltuielile de descărcare și reîncărcare a obiectelor puse pe uscat pentru înlesnirea sau facerea sus ziselor reparații ale vasului într-un port de oprire silită; cheltuielile pentru paza și chirie a magazinelor unde acele obiecte au stat în depozit; 13. Cheltuielile făcute pentru a se obține liberarea sau restituirea vasului oprit, când oprirea nu provine dintr-o cauza ce ar privi exclusiv pe vas, persoana căpitanului sau aceea a armatorului, precum și salariile și hrana persoanelor echipajului în timpul necesar pentru obținerea unei asemenea liberari sau restituiri, dacă ea a fost obținută; 14. Cheltuielile de descărcare pentru ușurarea vasului, când a trebuit să se facă în timp furtuna sau din alta cauza privitoare la scăparea comuna a vasului sau a poverei și daunele ce vasul sau povara au suferit cu ocazia descărcării și reîncărcării; 15. Pagubele pe care vasul sau povara le-au încercat în cufundarea la mal de buna voie pentru scăparea vasului de furtuna, de prada sau de alt pericol iminent; 16. Cheltuielile făcute pentru scoaterea deasupra apei vasului cufundat în cazul mai sus, și recompensele datorite pentru lucrările și serviciile aduse în asemenea ocaziuni; 17. Pierderea și stricăciunile suferite de lucrurile puse în luntre sau barci pentru ușurarea vasului în cazurile arătate la numărul 14, cuprinzindu-se partea de contribuție ce s-ar datora chiar luntrelor sau barcilor; de asemenea și pagubele suferite de obiectele rămase pe vas, întrucît asemenea pagube pot fi considerate ca avarii comune; 18. Primele și interesele împrumuturilor maritime contractate pentru a face fața cheltuielilor considerate între avariile comune, și primele de asigurare ale acelorași cheltuieli, precum și pierderea ce trebuie să se plătească proprietarului mărfurilor vîndute, în timpul călătoriei într-un port de oprire silită, pentru acoperirea acelorași cheltuieli; 19. Cheltuielile regularei avariilor comune. Nu sunt considerate ca avarii comune, cu toate ca sunt făcute de bunăvoie, pentru binele și scăparea comuna: pagubele încărcate de vas sau cheltuielile făcute pentru dinsul, când provin din viciu, sau vechime a vasului, sau din culpa ori neglijența căpitanului sau a echipajului. Obiectele de armament ale vasului aruncate în mare, ancorele, lanțurile sau alte obiecte părăsite chiar de bunăvoie, pentru binele și scăparea comuna, nu pot fi trecute între avarii, dacă nu sunt descrise în inventariul bordului ținut conform dispozițiunilor art. 510. Aruncarea în mare a proviziunilor vasului nu poate fi, nici într-un caz, considerată ca avarie comuna.

Articolul 656

Se considera ca avarii comune: 1. Prețul sau indemnitatea pentru răscumpărarea oamenilor echipajului trimiși pe uscat în serviciul vasului și făcuți prizonieri sau ținuți ca ostatici; 2. Cheltuielile unei carantine neprevăzute la facerea contractului de închiriere, dacă ea privește și vasul și povara, precum și cheltuielile cu salariul și hrana persoanelor echipajului în timpul carantinei.

Articolul 657

Dacă este necesitate de a se arunca în mare lucruri, trebuie a se începe cu cele mai puțin necesare, mai grele și de mai puțin preț, pe cît va fi cu putința, și apoi lucrurile după intiia podeala a vasului și succesiv celelalte.

Articolul 658

Sunt avarii particulare toate pagubele încercate și toate cheltuielile făcute numai pentru vas, sau numai pentru povara. Astfel sunt: 1. Orice pierdere sau paguba suferită de lucrurile încărcate, prin furtuna, incendiu, prada, naufragiu, cufundare, sau prin orice alt caz fortuit sau de forta majoră; 2. Pierderea catartelor, pânzelor, franghiilor, ancorelor, sau orice alta paguba suferită de vas din cauzele menționate mai sus; 3. Orice paguba suferită din viciul însuși al vasului sau al mărfurilor; 4. Cheltuielile pentru orice oprire cauzată din viciul vasului, din intrare de apa provenind din vechimea lui, din lipsa de provizii pe bord, sau din orice alta cauza imputabilă proprietarului, ermatorului sau căpitanului; 5. Salariul și hrana marinarilor în timpul carantinei ordinare, sau în timpul reparațiilor provenite din viciul sau vechimea vasului, sau din o alta cauza imputabilă proprietarului, armatorului sau căpitanului, sau în timpul opririi ori șederii într-un port ce ar privi numai vasul sau numai povara, și cheltuielile pentru a obține în acest caz liberarea unuia sau alteia; 6. Cheltuielile pentru conservarea mărfurilor încărcate sau pentru repararea butoaielor, lăzilor sau sacilor în care sunt puse, când aceste cheltuieli nu provin din pagube considerate ca avarii comune; 7. Excedentul navlului în cazul prevăzut de art. 580. Pagubele intimplate mărfurilor prin accidente provenind din neglijența căpitanului sau celorlalte persoane ale echipajului sunt avarii particulare în sarcina proprietarului acelor mărfuri, având acesta dreptul de acțiune pentru despăgubire contra căpitanului, sau asupra vasului și asupra navlului. Capitanul răspunde de pagubele cauzate proprietarilor vasului, prin lungă sau arbitrară ședere în porturi.

Capitolul 2 — DESPRE CONTRIBUTIUNE

Articolul 659

Avariile particulare se suporta și se plătesc de către proprietarul lucrului care a încercat paguba, sau a dat ocazie la o cheltuiala. Avariile comune sunt proporțional împărțite între povara și jumătate a vasului și a navlului. Valoarea lucrurilor aruncate este cuprinsă în formarea mesei ce urmează să contribuie.

Articolul 660

Bagajele persoanelor echipajului și ale călătoriilor nu contribuie la avaria comuna, dacă sunt scapate; dau însă dreptul la contribuție, dacă sunt aruncate în mare, sau suferă vreo stricăciune.

Articolul 661

Lucrurile ce nu se cuprind în polița de încărcare, sau pentru care nu exista declarația căpitanului, de se vor fi aruncat în mare, nu se plătesc; iar de au scăpat, contribuie.

Articolul 662

Lucrurile încărcate pe podeala de sus a vasului, contribuie întotdeauna la avariile comune, dacă nu sunt scapate. Dacă lucrurile sunt aruncate în mare sau stricate prin aruncare, afară de cazul călătoriilor prevăzute de ultimul aliniat al art. 508, proprietarul nu este primit a cere despăgubire pentru pierderea sau stricarea lor, decît de la capitanul care le-a încărcat pe podeala vasului fără învoirea scrisă a încărcătorului. În caz contrariu, o specială contributiune are loc între vas, navlu și celelalte lucruri încărcate pe podeala, deosebit de contributiunea generală pentru avariile comune la toată povara.

Articolul 663

Dacă aruncarea în mare nu scapa vasul, nu e loc la contribuție. Lucrurile scapate nu sunt supuse la plata și nici la despăgubirea celor aruncate în mare sau stricate. Dacă aruncarea în mare scapa vasul, și acesta, urmindu-și călătoria, se pierde, lucrurile scapate contribuie la aruncarea după valoarea lor în starea în care se afla, scăzându-se cheltuielile făcute pentru scăpare. Lucrurile aruncate în mare nu contribuie în nici un caz la plata pagubelor ce se vor fi intimplat în urma aruncarii lucrurilor scapate. Povara nu contribuie la plata vasului pierdut sau ajuns în stare de a nu mai putea naviga.

Articolul 664

În caz de pierdere a lucrurilor puse în luntre sau în barci pentru ușurarea vasului, repartitiunea pierderii se face asupra vasului și asupra întregii poveri. Dacă vasul se pierde cu restul de poverei, nu e loc la contributiune pentru lucrurile puse în barci sau luntre, deși acestea ar ajunge bine în port.

Articolul 665

Dacă, după repartitiune, lucrurile aruncate în mare sunt redobândite de proprietarii lor, aceștia vor restitui căpitanului și persoanelor interesate ceea ce au primit din contribuție, scăzându-se pagubele cauzate prin aruncare și cheltuielile făcute pentru redobindire.

Articolul 666

Vasul contribuie pentru valoarea ce are la locul descarcarei, sau pentru prețul cu care ar putea fi vîndut, scapindu-se avariile particulare chiar posterioare avariei comune. Navlul ce, prin faptul convenției arătate la art. 587, e câștigat chiar în caz de pierdere a lucrurilor încărcate, nu este supus la contributiune.

Articolul 667

Lucrurile scapate și cele aruncate în mare sau în orice alt chip sacrificate, contribuie în proporție cu valoarea ce au locul descărcări. Dacă a avut loc convenția arătată în articolul precedent, navlul nu se scade din valoare.

Articolul 668

Natura, specia și calitatea lucrurilor ce urmează să contribuie și a celor aruncate sau sacrificate, se stabilește prin polițele de încărcare, facturi și, în lipsa, prin orice mijloace de proba admise de lege. Când în polița de încărcare calitatea sau valoarea lucrurilor încărcate nu este cea adevărata și în realitatea lucrurilor sunt de o valoare mai mare, ele contribuie după valoare mai mare, ele contribuiesc după valoarea lor reală, dacă sunt scapate, și se plătesc după calitatea și valoarea indicată, dacă sunt aruncate în mare sau stricate. Dacă însă lucrurile sunt de o calitate sau o valoare mai mica celei declarate prin polița de încărcare, ele contribuie după calitatea și valoarea indicată, dacă sunt scapate, și se plătesc după valoarea lor reală, dacă sunt aruncate în mare sau stricate.

Articolul 669

Capitanul va încheia proces-verbal despre orice hotărâre va lua și despre operațiunile urmate pentru scăparea comuna, îndată cu aceasta îi va fi cu putința. Procesul-verbal va cuprinde motivele hotărârii și va arata în mod sumar lucrurile aruncate sau stricate; va fi subscris de fruntasii echipajului sau va arata motivele nevoinței lor de a subscrie și va fi transcris în registrul vasului. O copie de pe acest proces-verbal, subscrisă de căpitan, va fi alăturată la raportul prevăzut de art. 526.

Articolul 670

Descrierea, prețuirea și repartiția pierderilor și pagubelor va fi făcuta, în locul de descărcare al vasului, prin îngrijirea căpitanului, de către experți, numiți, în țara, de președintele tribunalului respectiv și, în lipsa de tribunal, de către judecătorul de ocol; iar în țara străină, de autoritatea consulară română și, în lipsa, de autoritatea locală. Repartiția propusă de experți va fi supusă, în țara, cercetării tribunalului respectiv sau judecătorului de ocol și, în țara străină, autorității locale competente.

Articolul 671

Acțiunea pentru avarie contra chiriașului vasului și contra destinatorului nu poate avea loc dacă capitanul a primit navlul și a predat lucrurile încărcate fără a protesta, chiar când plata navlului ar fi fost făcuta înainte.

Titlul VIII — DESPRE PAGUBELE CAUZATE PRIN LOVIREA VASELOR (ABORDAJ)

Articolul 672

Dacă lovirea vaselor a avut loc din caz fortuit sau forta majoră, pagubele și pierderile provenite din aceasta cauza sunt în sarcina lucrurilor ce le-au suferit, fără drept de despăgubire.

Articolul 673

Dacă lovirea s-a intimplat din culpa unuia din vase, pagubele și pierderile sunt în sarcina vasului în culpa. Despăgubirile datorate persoanelor moarte sau ranite sunt privilegiate în caz de neajungere a sumei de împărțit.

Articolul 674

Dacă nu se dovedește cărui dintre vase se poate imputa culpa, sau dacă culpa se dovedește a fi comuna, fiecare suferă pagubele și pierderile încercate fără drept la vreo despăgubire; cu toate acestea, fiecare vas este obligat în mod solitar la plata pagubelor și pierderilor cauzate lucrurilor încărcate și a leziunilor cauzate persoanelor, conform dispozițiunilor celor două articole precedente.

Articolul 675

Responsabilitatea vaselor stabilită prin articolele precedente, nu apara de răspundere pe autorii culpei către persoanele vătămate și către proprietarii vaselor.

Articolul 676

Când un vas a lovit, nu din culpa sa, pe un altul, ci pentru ca el însuși a fost lovit din culpa unui al treilea, toată răspunderea este în sarcina acestuia.

Articolul 677

Acțiunea de despăgubire, pentru daunele provenite din lovirea vaselor, nu poate fi admisă dacă nu s-a făcut, în termen de trei zile, către autoritatea locului unde s-a intimplat faptul, sau a primului port în care vasul s-a oprit. Pentru pagubele cauzate persoanelor sau mărfurilor, lipsa de protestare sau reclamație nu vătăma drepturile persoanelor care nu se găseau pe vas, sau nu erau în pozitiune a-și manifesta voința.

Titlul IX — DESPRE CREANȚELE PRIVILEGIATE
Capitolul 1 — Dispozițiuni generale

Articolul 678

Privilegiile stabilite prin acest titlu trec înaintea oricărui alt privilegiu general sau special asupra mobilelor, stabilit prin codul civil.

Articolul 679

În orice caz de deteriorare sau micșorare a lucrului asupra căruia exista privilegiul, acesta se exercită pe ceea ce rămâne, sau se redobândește ori se scapa.

Articolul 680

Dacă creditorul ce are un privilegiu asupra unuia sau mai multor obiecte, este primat asupra altor obiecte, cel dintâi este subrogat în privilegiul aparținând ultimului creditor. Același drept îl au asemenea și ceilalți creditori privilegiați care suferă o pierdere în urma sus aratatei subrogatiuni.

Articolul 681

Creanțele privilegiate în același grad concura între dinsele în caz de nesuficienta a lucrului în proporție cu cît au sa ia, dacă sunt contractate în același port. Dar dacă asemenea creanțe iau naștere în urma, după reluarea călătoriei, creanțele posterioare sunt preferate celor anterioare.

Articolul 682

Dacă titlul creanței privilegiate este la ordin, girul transmite și privilegiul.

Capitolul 2 — DESPRE CREANȚELE PRIVILEGIATE ASUPRA LUCRURILOR ÎNCĂRCATE

Articolul 683

Sunt privilegiate asupra lucrurilor încărcate și plătite în ordinea prevăzută prin prezentul articol, creanțele următoare: 1. Cheltuielile de judecată făcute în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservatiune și de urmărire a lucrurilor; 2. Cheltuielile, indemnizațiile și primele de scăpare datorate pentru ultima călătorie; 3. Drepturile vamale datorate pentru lucruri la locul de descărcare; 4. Cheltuielile de transport și descărcare; 5. Chiria magaziilor în care lucrurile descărcate au fost depuse; 6. Sumele datorate ca contribuție pentru avariile comune; 7. Primele de asigurare; 8. Capitalul și procentele datorate pentru obligațiile contractate de căpitan asupra poverii, în cazurile prevăzute de art. 519 și cu îndeplinirea formalităților prescrise; 9. Orice alt împrumut maritim când acela ce a dat banii poseda polița de încărcare.

Articolul 684

Privilegiile arătate în articolul precedent nu se conserva, dacă acțiunea nu este exercitată în termen de cincisprezece zile de la descărcare și înainte de trecerea lucrurilor încărcate în mina celor de al treilea. Pentru sechestrarea, darea în gaj și vânzarea silită a lucrurilor supuse privilegiului, se aplică regulile generale stabilite prin codicele de procedura civilă, afară de cazurile în care codicele de comerț nu ar dispune într-alt fel.

Capitolul 3 — DESPRE CREANȚELE PRIVILEGIATE ASUPRA NAVLULUI

Articolul 685

Sunt privilegiate asupra navlului și admise la plata, în ordinea aici arătată, următoarele creanțe: 1. Cheltuielile de judecată făcute în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservare și urmărire; 2. Cheltuielile, indemnizațiile și primele de scăpare, datorite pentru ultima călătorie; 3. Salariile, retribuțiunile și indemnizațiile datorate persoanelor echipajului pentru călătoria în care s-a câștigat navlul; 4. Sumele datorate ca contributiune la avarii comune; 5. Primele de asigurare; 6. Capitalul și procentele datorate pentru obligațiunile contractate de căpitan asupra navlului, în cazurile prevăzute de art. 519 și cu îndeplinirea formalităților prescrise; 7. Pentru despăgubirile datorate chiriașilor vasului pentru nepredarea lucrurilor încărcate sau pentru avarii suferite de dânsele din culpa căpitanului sau persoanelor echipajului în ultima călătorie; 8. Orice alta datorie cu împrumut maritim sau cu gaj asupra navlului, transcrisă și adnotata pe actul de naționalitate.

Capitolul 4 — DESPRE CREANȚELE PRIVILEGIATE ASUPRA VASULUI

Articolul 686

Vasele sau părțile lor, chiar când s-ar afla în posesiunea unei a treia persoane, sunt supuse la plata creanțelor ce legea declara privilegiate, în modul și marginile mai jos stabilite.

Articolul 687

Sunt privilegiate asupra vasului și admise la plata asupra prețului sau și în ordinea arătată în prezentul articol, creanțele următoare: 1. Cheltuielile de judecată făcute în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservatiune și urmărire a vasului; 2. Cheltuielile, indemnizațiile și primele pentru scăpare, datorate pentru ultima călătorie; 3. Taxele de navigațiune stabilite prin lege; 4. Salariile piloților, salariul custodelui și cheltuielile de paza a vasului, după intrarea lui în port; 5. Chiria magaziilor pentru păstrarea uneltelor și instrumentelor vasului; 6. Cheltuielile de întreținere a vasului și a uneltelor și instrumentelor sale după ultima sa călătorie și intrare în port; 7. Salariile, retribuțiunile și indemnizațiile datorate, conform dispozițiunilor titlului III al acestei cărți, căpitanului și celorlalte persoane ale echipajului pentru cea din urma călătorie; 8. Sumele datorate ca contribuție la avariile comune; 9. Capitalul și procentele datorate pentru obligațiunile contractate de căpitan la trebuințele vasului în cazurile prevăzute de art. 519 și cu îndeplinirea formalităților prescrise; 10. Primele de asigurarea vasului și accesoriilor sale pentru cea din urma călătorie, dacă asigurarea a fost făcuta pentru un timp determinat sau cu călătoria, și pentru vasele cu abur ce fac călătorii periodice asigurate pentru un timp determinat, primele corespunzătoare cu cele din urma șase luni, și deosebit de acestea, în asociațiunile de asigurare mutuala, reparațiunile și contribuțiunile pentru ultimele șase luni; 11. Indemnitatile datorate chiriașilor pentru nepredarea lucrurilor încărcate sau pentru avariile suferite de dânsele din culpa căpitanului sau a echipajului, în ultima călătorie; 12. Prețul vasului datorat încă vânzătorului; 13. Creanțele arătate la numărul 9 de mai sus, ce au fost transcrise și adnotate târziu, orice alta creanța de împrumut maritim asupra vasului și creanțele pentru care vasul a fost dat în gaj. În caz când mai multe creanțe din cele prevăzute de numărul 13 se afla în concurenta, preferința se determina după data transcripțiunei titlului și adnotatiunii lui pe actul de naționalitate.

Articolul 688

Girantul, cesionarul, subrogatul sau creditorul care a primit în gaj o creanța asupra unui vas, transcrisă și adnotata, vor putea cere să se menționeze pe registrul căpităniei portului și pe actul de naționalitate al vasului girul, cesiunea, subrogatiunea sau constituirea gajului ce a avut loc.

Articolul 689

Privilegiile arătate în articolele precedente nu se pot exercita, dacă creanțele nu sunt probate și privilegiile nu sunt conservate în modul următor: 1. Cheltuielile de judecată cu conturile lichidate de judecătorul competent, după formele stabilite prin legile de procedura; 2. Cheltuielile, indemnizațiile și primele pentru scăpare și salariile piloților, cu sentințe, cu atestate ale autorității maritime și cu celelalte probe ce autoritatea judecătorească va crede de cuviință a admite, după împrejurări; 3. Taxele de navigațiune cu recipisele autorităților competente; 4. Salariul custodelui, cheltuielile de paza arătate în numărul 4 al art. 687 și creanțele arătate în numărul 5 al art. 683 și în alineatele 5 și 6 ale art. 687 prin state aprobate de prezidentul tribunalului respectiv; 5. Salariile și retribuțiunile căpitanului și celorlalte persoane ale echipajului, cu rolurile de armament și dezarmament extrase din oficiurile autorității maritime, celelalte indemnități cu raportul căpitanului și cu celelalte probe ale intimplarilor ce le-au dat naștere; 6. Creanțele pentru contribuțiuni la avariile comune, cu actele relative la reparațiunea lor; 7. Creanțele arătate la numărul 8 de sub art. 683, la alineatul 6 de sub art. 685 și la aliniatul 9 de sub art. 687 prin procesele-verbale subscrise de fruntasii echipajului, ordinele de autorizațiune, statele subscrise de căpitan și confirmate de experți, prin actele de vînzare și procesele verbale subscrise de el, sau prin mijlocul altor acte, dovedind necesitatea cheltuielilor; 8. Primele de asigurare, cu polițele de asigurare sau cu alte titluri subscrise de asigurat și cu extractele de pe registrele mijlocitorilor de asigurare, reparațiunile sau contribuțiunile în societățile de asigurare mutuala, cu extractele de pe registrele de admitere a navelor în societate; 9. Indemnitatile datorate chiriașilor unui vas cu sentințele ce le-au lichidat; și dacă la timpul distribuirii prețului, sentinta de condamnare la despăgubire e pronunțată, iar daunele-interese nu sunt încă lichidate, creditorii pot, după împrejurări, să fie admiși la plata despăgubirii pentru o sumă aproximativă, dând cauțiune ca vor restitui ceea ce va constata ca au primit mai mult; tot astfel vor fi admiși la plata și creditorii posteriori celor dinții, dacă vor da cauțiune de restituire; 10. Vinderea vasului cu actul de vînzare, transcris și adnotat în modul stabilit prin art. 493; 11. Creanțele arătate la numărul 9 de sub art. 683, la numărul 8 de sub art. 685 și la numărul 13 de sub art. 687, cu actele respective transcrise și adnotate în modul prescris.

Articolul 690

Afară de regulile generale pentru stingerea obligațiunilor, privilegiile creditorilor asupra vasului se sting: 1. Prin vânzarea silită, făcuta sau după cererea creditorilor, sau pentru alta cauza, după formele stabilite de procedura comercială și după plata prețului asupra căruia privilegiul a trecut; 2. Prin expirarea termenului de trei luni, în caz de înstrăinare de bunăvoie a vasului. Acest termen începe de la data transcrierii actului de înstrăinare, dacă vasul se găsește în timpul transcripțiunei în circumscripția unde e înscris; și de la data întoarcerii sale în zisa circumscriptiune, dacă transcriptiunea înstrăinării s-a făcut după plecarea vasului, cu condițiunea ca, în termen de o luna de la data transcripțiunii, vânzarea să fie notificată creditorilor privilegiați ale căror titluri se afla transcrise și adnotate pe actul de naționalitate. Stingerea privilegiului nu poate avea loc fața cu creditorul privilegiat, care înainte de expirarea termenului a chemat în judecata pe cumpărătorul vasului, pentru a obține recunoașterea privilegiului sau.

Articolul 691

Achizitorul unui vas sau unei părți din vas, pentru a-l purga de creditele creanțelor privilegiate la care nu este obligat personal, e dator sa notifice creditorilor înainte de punerea în gaj sau urmărirea vasului, un act conținând: 1. Data și felul titlului sau, datele transcripțiunii titlului și adnotarii de actul de naționalitate; 2. Numele și prenumele autorului sau; 3. Numele, felul și capacitatea vasului; 4. Prețul convenit și orice alta sarcina impusa achizitorului sau valoarea ce el oferă sa plătească; 5. Lista creditorilor cu arătarea numelui și prenumelui lor, a sumelor ce li se datorează; data titlurilor lor, a transcriptiei și adnotatiunei pe actul de naționalitate; 6. Oferta de depunere a prețului convenit sau a valorii declarate pentru a fi împărțită între creditori; 7. Alegerea domiciliului la reședința tribunalului care ar fi competințe sa proceadă la vânzarea cu licitațiune, dacă aceasta ar trebui să aibă loc. Un extract sumar de pe acest act se va publică în foaia anunțurilor judiciare a locului unde se afla oficiul maritim la care vasul este înscris; aceasta va tine loc de notificatiune pentru creanțele nesupuse publicității.

Articolul 692

Orice creditor privilegiat sau fidejusorul unor asemenea creanțe, poate în termen de 15 zile de la notificarea sau publicațiunea sus arătată, sa ceara vânzarea prin licitațiune publică a vasului, oferind suirea prețului cu a zecea parte și dând cauțiune pentru plata prețului și pentru îndeplinirea oricărei alte sarcini. Aceasta cerere subscrisă de cel ce o face sau de un procurator special al său, va fi notificată achizitorului cu citațiune de înfățișare dinaintea locului unde vasul este înscris, pentru ca judecata să se pronunțe atât asupra cauțiunii, cît și asupra cererii de vînzare.

Articolul 693

Dacă vânzarea n-a fost cerută în termenul și modul stabilit prin articolul precedent sau dacă cererea este respinsă, prețul rămâne fixat definitiv și, prin depunerea lui, achizitorul obține proprietatea vasului sau unei părți din el, libera de orice privilegiu. în acest caz privilegiile trec asupra prețului depus, care urmează a fi distribuit ca în cazurile de vînzare silită. Dacă cererea este admisă, tribunalul, prin aceeași sentinta va autoriza vânzarea vasului, care se va face conform dispozițiilor cuprinse în procedura codicelui comercial.

Articolul 694

Radierea transcripțiunilor sau a adnotarii privilegiilor nu se va putea face decît după consimțământul părților interesante sau în virtutea unei sentințe rămase definitive. Oricine poate obține un act dovedind existenta uneia sau mai multor transcripțiuni asupra unui vas sau unei părți din el, sau un certificat că nu exista nici o sarcina.

Cartea IV — DESPRE EXERCIȚIUL ACȚIUNILOR COMERCIALE ȘI DESPRE DURATA LOR
Titlul I — DESPRE EXERCIȚIUL ACȚIUNILOR COMERCIALE
Capitolul 1 — DISPOZIȚIUNI GENERALE

Articolul 889

Abrogat cel târziu la 14 august 2003

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Exercițiul acțiunilor comerciale se reglementează de codul de procedura civilă, afară de dispozițiile codul de fața.

Articolul 890

Abrogat cel târziu la 14 august 2003

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Aparține jurisdictiunei comerciale a judeca:

I. Toate contestațiunile relative la fapte de comerț între orice persoane;

II. Acțiunile de revocare sau de confirmare a sechestrului unei nave, chiar când ar fi înființat în temeiul unei creanțe civile;

III. Acțiunile contra capitanilor de nave, contra prepușilor sau reprezentanților, contra comisilor - călători de comerț și contra comisilor de negot, derivate din faptele de comerț cu care sunt însărcinați; precum de asemenea și în aceleași limite acțiunile acestor persoane contra patronilor lor;

IV. Contestațiunile dintre calfe sau ucenici, băieți și servitori de magazine, comisionari de strade și lucrători cu ziua, luna sau anul, cu comerciantul sau șeful unei întreprinderi comerciale pentru îndeplinirea serviciului la care ei s-au obligat, sau pentru plata de salariu ori alta lucrare;

V. Acțiunile pasagerului contra căpitanului sau armatorului unei nave, precum și acțiunile acestora contra pasagerilor;

VI. Acțiunile întreprinzătorului de spectacole publice contra artiștilor teatrali, precum și acțiunile acestora contra întreprinzătorului;

VII. Contestațiunile relative la vânzarea cu licitațiune a mărfurilor sau productelor depuse în magazine generale, dockuri ori antrepozite;

VIII. Tot ce privește la falimente după dispozițiunile cărții III în acest cod;

IX. Contestațiunile privitoare la calitatea de comerciant sau la existenta unei societăți comerciale.

Articolul 891

Abrogat cel târziu la 14 august 2003

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Acțiunile aparținând jurisdictiunei comerciale se vor judeca de judecătoriile comunale în ultima instanța până la valoarea de 5 lei inclusiv și cu drept de apel la judecătoria de col. respectiva până la suma de 50 lei inclusiv, capete și dobânzi; iar de către judecătoriile de ocoale în ultima instanța de la 50 de lei până la valoarea de 200 de lei inclusiv, capete și dobânzi, și cu drept de apel la tribunalul comercial, în cuprinsul căruia se afla, până la valoarea de 1500 lei inclusiv, capete și dobânzi.

Articolul 892

Abrogat cel târziu la 14 august 2003

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dacă înaintea unui tribunal comercial se ridica un incident civil, același tribunal este competent a statua și asupra incidentului, afară de cazul când contestatiunea incidența ar purta asupra filiatiunei, asupra calitatei de erede, sau asupra unui drept de proprietate sau servitute imobiliară. În aceste cazuri, tribunalul comercial va trimite pe părți, pentru judecarea incidentului, înaintea tribunalului civil competent, sau îl va judeca el însuși, dacă e de competența tribunalului civil local. În toate cazurile în care incidentul se rezolva de același tribunal, apelul și recursul în casatiune nu se pot face, contra hotărârei intervenite asupra incidentului, decît odată și în aceleași termene cu apelul sau recursul contra hotărârii asupra fondului. Încheierea prin care tribunalul comercial trimite la un alt tribunal sau retine judecarea incidentului, nu este de asemenea supusă apelului sau recursului decît odată cu hotărârea asupra fondului.

Articolul 893

Abrogat cel târziu la 14 august 2003

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Chiar când actul este comercial numai pentru una din părți, acțiunile ce deriva dintr-însul sunt de competința jurisdictiunei comerciale.

Articolul 894

Abrogat cel târziu la 14 august 2003

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Când o contestatiune de natura comercială se ivește într-un loc unde se tine un tirg sau bilciu, sau într-un port sau schela, și ea reclama o grabnica solutiune, judecătorul de pace poate să constate orice fapt și sa ordone provizoriu măsurile de asigurare, prevăzute de art. 71 și 72 din acest cod și 455 și următoarele din procedura civilă, până când se va judeca cauza de autoritate competința.

Articolul 895

Abrogat cel târziu la 14 august 2003

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Excepțiunea de incompetinta a jurisdictiunei comerciale pentru cauzele civile, și a jurisdictiunei civile pentru clauzele comerciale, poate să fie propusă în orice stare a cauzei, și autoritatea judecătorească o poate pronunța chiar din oficiu. Cu toate acestea, când autoritatea judiciară ce se invoca exercita amândouă jurisdictiunile: comercială și civilă, omisiunea sau eroarea în indicatiunea uneia sau alteia nu poate da loc la o declarațiune de incompetinta. La tribunalele cu o secțiune specială, acțiunile și apelurile asupra cărților de judecată date în materie comercială se vor adresa președintelui secțiunei respective.

Articolul 896

Abrogat cel târziu la 14 august 2003

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dacă, cu ocaziunea judecarei unei afaceri comerciale, părțile sunt trimise înaintea tribunalului civil în urmarea unui incident oarecare, judecătoria comercială e în drept ca, mai înainte de hotărârea asupra incidentului, sa ordone provizoriu orice măsuri folositoare în cauza.

Articolul 897

Abrogat cel târziu la 14 august 2003

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

În materie comercială, acțiunile personale și mobiliare se vor putea intenta, după alegerea reclamantului:

1. La tribunalul unde cel ce s-a obligat își are stabilimentul sau comercial sau cel puțin domiciliu ori reședința;

2. La tribunalul locului unde obligațiunea a luat naștere sau unde va trebui executată;

3. La tribunalul locului unde s-a stipulat a se face plata;

4. Dacă s-a ales un domiciliu pentru executarea unui act, acțiunea se va putea intenta la tribunalul acestui domiciliu.

Articolul 898

Abrogat cel târziu la 14 august 2003

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Acțiunile personale și acțiunile reale mobiliare rezultând din operațiunile întreprinse, pe contul unei societăți pamantene sau străine, de către prepusul sau reprezentantul acestora, în afară de sediul social, se vor putea intenta de către cei de al treilea înaintea autorității judecătorești a locului unde prepusul ori reprezentantul societății exercita comerțul, sau își are reședința.

Articolul 899

Abrogat cel târziu la 14 august 2003

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Acțiunile ce nasc din contractul de transport se pot intenta înaintea autorității judecătorești a locului unde se afla stațiunea de plecare sau aceea de sosire. Sunt aplicabile șefului de stațiune dispozițiunile art. 400.

Articolul 900

Abrogat cel târziu la 14 august 2003

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Acțiunile rezultând din lovirea unui vas (abordaj) se pot intenta înaintea autorității judecătorești a locului unde faptul s-a intimplat, sau înaintea aceleea a primului port unde vasul a ajuns ori a locului de destinatiune. Competința capitanilor de porturi de a cunoaște de contestațiunile ce le sunt deferite prin regulamentul de la 30 Martie 1879 se menține.

Articolul 901

Abrogat cel târziu la 14 august 2003

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

În toate cazurile comerciale termenul obicinuit de înfățișare fixat prin art. 78 din procedura civilă, se reduce la jumătate. Prezidentul tribunalului va putea însă după împrejurări, să permită ca citațiunea să se facă pentru un termen și mai scurt, fără a fi obligat pentru aceasta sa declare urgenta cauzei. Pentru cei domiciliați afară din România, termenul de înfățișare va fi cel puțin de 40 zile de la ieșirea citațiunii. Asupra infatisarei de se va cere termen de pregătire, acel termen se va fixa de tribunal după împrejurări, ordonandu-se provizoriu orice măsuri de asigurare se vor crede necesare până la judecarea afacerii.

Articolul 902

Abrogat cel târziu la 14 august 2003

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Partea condamnata în lipsa poate face opozițiune, fără a fi ținuta a justifica cauzele absentei sale.

Articolul 903

Abrogat cel târziu la 14 august 2003

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

În materie comercială, termenul de peremptiune este pe jumătate de cel fixat prin art. 257 din codul de procedura civilă.

Articolul 904

Abrogat cel târziu la 14 august 2003

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

În materie comercială termenul de apel contra hotărârilor pronunțate în prima instanța este de 30 zile. Acest termen începe: pentru sentințele date contradictoriu, din ziua pronunțării lor; pentru cele date în lipsa, din ziua primirei copiei de pe sentinta, conform art. 74 și 173 din codul de procedura civilă. Dacă hotărârea s-a dat asupra unei opozițiuni, termenul de apel curge din ziua respingerii opozitiunii, fie ca sentinta s-a pronunțat în lipsa sau contradictoriu cu oponentul. În contra hotărârilor pronunțate în materie de faliment, termenul de apel va fi de 15 zile.

Articolul 905

Abrogat cel târziu la 14 august 2003

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Recursul în casatiune contra sentințelor sau deciziunilor pronunțate în ultima instanța va fi de 40 zile. Acest termen va curge, pentru deciziunile sau sentințele date contradictoriu, din ziua pronunțării lor; pentru cele date în lipsa, din ziua comunicării deciziunii sau sentinței. În contra deciziunilor sau sentințelor pronunțate în materie de faliment, recursul este de 20 zile.

Articolul 906

Abrogat cel târziu la 14 august 2003

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dispozițiunile art. 321 și 734 din procedura civilă se aplică în materie comercială și pentru cazul când înăuntrul termenului de apel sau recurs se va forma contra partei condamnate cerere de interdictiune sau de punere sub consiliu judiciar.

Articolul 907

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Partea interesată în o cauza comercială va putea, deodată cu intentarea acțiunii, sa ceara se pune sechestru asigurator asupra averei mobile a debitorului sau, conform art. 614 și următoarele din procedura civilă, după deosebirile mai jos enunțate. Va putea de asemenea sa urmărească și sa poprească pentru sumele cuprinse în titlul sau sumele sau efectele datorite debitorului sau de către un al treilea, conformându-se dispozițiunilor art. 456 și următoarele din codicele de procedura civilă.

Articolul 908

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Sechestrul sau poprirea nu se va putea înființa de cît numai cu dare de cauțiune, afară de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător, protestat de neplata. Judecătoria se va pronunța asupra sechestrului în camera de consiliu fără prealabilă chemare a părților. Sechestrul asigurator nu poate fi ridicat decît dacă debitorul va consemna suma, capital, interese și cheltuieli, pentru care s-a înființat acel sechestru.

Articolul 909

Abrogat cel târziu la 14 august 2003

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Când va fi loc a se cerceta socoteli, înscrisuri și registre de comerț, tribunalul va putea numi în acest scop unul sau mai mulți experți socotitori, care, sub direcțiunea unui judecător delegat sa asculte pe părți, sa examineze socotelile, înscrisurile și registrele, sa consemneze prin proces-verbal declarațiunile și recunoașterile părților, și sa cerce a le împacă de va fi cu putinta; iar dacă nu, să raporteze în scris tribunalului despre rezultat. Experții vor fi numiți de părți prin comun acord, și, în caz de neînțelegere între ele, se vor numi din oficiu de tribunal în termen scurt.

Capitolul 2 — DESPRE SECHESTRAREA, URMĂRIREA ȘI VÂNZAREA SILITĂ A VASELOR

Articolul 910

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Orice creditor are dreptul ca, prin paza formelor mai jos arătate, să poată proceda la sechestrarea, urmărirea și vânzarea silită a unui vas sau a unei părți în diviza dintr-însul, care ar fi proprietatea debitorului sau. Creditorii privilegiați pot exercita acest drept chiar dacă vasul, care în total sau în parte este afectat, ar fi trecut în mâinile unei a treia persoane.

Articolul 911

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Vasul poate fi sechestrat în cazurile și după formalitățile stabilite în art. 907 și 908 din acest cod. Sechestrarea fiind declarata valabilă de către tribunalul de comerț competent, vânzarea, colocatiunea creditorilor și repartitiunea prețului se fac în conformitate cu regulile fixate în prezentul capitol.

Articolul 912

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Vasul gata de plecare nu poate fi pus sub sechestru și nici urmărit. Vasul se considera ca este gata de plecare, când capitanul are asupra-și hârtiile de navigațiune necesare pentru călătorie.

Articolul 913

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

În orice stare a procedurei, după cererea unui creditor care are un privilegiu asupra unui vas sau a unui coproprietar al vasului și chiar a însuș debitorului, tribunalul înaintea căruia sa afla cauza pendinte, poate ordona ca vasul sa întreprindă una sau mai multe călătorii, prescriind în același timp precauțiunile ce după împrejurări, s-ar crede necesare. Călătoria nu se poate începe până ce mai întâi sentinta tribunalului care ar încuviința-o, nu va fi transcrisă în registrele autorității maritime respective și adnotata pe actul de naționalitate. Cheltuielile necesare pentru întreprinderea călătoriei, se vor înainta de reclamant. Navlul, după ce mai întâi se vor scădea cheltuielile, se va adauga la prețul vânzării.

Articolul 914

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Urmărirea vasului sau a unei părți dintr-însul va fi precedată de un comandament făcut debitorului, cu invitare de a plati suma datorită în termen de 24 de ore și cu încunoștiințare ca în caz contrariu se va procede la urmărire. Dacă este pericol de sustractiune, se poate ordona sechestrarea imediata în formele stabilite de Codul de procedură civilă.

Articolul 915

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Prin comandament, creditorul își va face alegere de domiciliu în comuna de reședința a autorității judecătorești înaintea căreia are să se facă urmărirea, arătându-se persoana la care domiciliul a fost ales. Comandamentul va fi notificat proprietarului vasului, dacă este vorba de o acțiune generală de exercitat contra lui, el va putea fi însă notificat și căpitanului, dacă urmărirea se face și în virtutea unui drept de privilegiu ce exista asupra vasului. Dacă, în termen de 30 zile de la notificarea comandamentului, creditorul nu procede la acte de execuțiune, urmărirea nu se va putea începe decît în urma unui nou comandament. În caz de opozițiune sau contestație contra urmăritei, termenul de mai sus va curge de la notificarea sentinței definitive care a respins contestatiunea sau opozițiunea, sau ziua când contestatiunea sau opozițiunea s-a perimat.

Articolul 916

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Procesul verbal al agentului judecătoresc însărcinat cu urmărirea, afară de cele prescrise prin art. 416 din codul de Procedura Civilă, va trebui sa mai cuprindă: 1. Alegerea sau declarațiunea de domiciliu ori reședința a creditorului urmăritor în localitatea unde se afla autoritatea judecătorească însărcinata cu vânzarea și în localitatea unde vasul urmărit se găsește ancorat; 2. Numele, pronumele și domiciliul sau reședința proprietarului vasului și acela al căpitanului; 3. Numele, felul și capacitatea vasului; 4. Descrierea barcilor, a salupelor, uneltelor, echipamentelor, armelor, munițiilor și proviziunilor sale. Agentul judecătoresc va numi un custode asupra vasului urmărit, care va urma sa subscrie procesul-verbal.

Articolul 917

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dacă proprietarul vasului urmărit are domiciliul sau reședința în comuna unde se face urmărirea, creditorul urmăritor este dator să-i notifice, în termen de trei zile, copie după procesul-verbal de urmărire sa-l citeze înaintea tribunalului urmăritor, pentru ca acesta sa ordone vânzarea lucrurilor urmărite. Dacă proprietarul nu are nici domiciliul, nici reședința sa în localitatea unde se face urmărirea, comunicarea procesului-verbal și citațiunea se vor face căpitanului vasului urmărit, și lipsa-i, reprezentantului proprietarului sau al căpitanului. Dacă proprietarul este străin, fără domiciliu sau reședința în România, comunicarea și citațiunea mai sus vorbita se vor face în modul stabilit prin art. 75, numerele 6 și 7 din procedura civilă. O alta copie după procesul-verbal de urmărire se va depune de agentul judecătoresc la oficiul maritim unde vasul se găsește înscris.

Articolul 918

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Tribunalul, autorizând vânzarea, stabilește condițiunile ei și trimite pe părți înaintea unui judecător delegat, pentru ca sa fixeze ziua în care are să se facă vânzarea, și sa proceadă la celelalte operațiuni necesare. Tribunalul trebuie de asemenea sa ordone portărelului de a face afiptele și publicațiunile de vînzare.

Articolul 919

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Urmărirea se perima de drept și creditorul urmăritor răspunde de cheltuieli, dacă vânzarea nu se face în cele 40 zile următoare. Nu se socotește în acest termen timpul trecut pentru opozițiunile sau contestațiunile prevăzute de art. 915.

Articolul 920

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Afiptele și publicațiile vor cuprinde: 1. Numele, pronumele, profesiunea, domiciliul sau reședința creditorului urmăritor; 2. Titlul în puterea căruia se face urmărirea; 3. Suma datorită; 4. Alegerea de domiciliu făcuta de creditorul urmăritor, atât în localitatea unde resade Tribunalul înaintea căruia se face urmărirea, cît și în aceea unde vasul este ancorat; 5. Numele, pronumele, domiciliul sau reședința proprietarului vasului urmărit; 6. Numele, felul și capacitatea vasului, dacă este armat sau în armare, precum și numele și pronumele căpitanului; 7. Locul unde vasul se găsește, adică dacă este ancorat în port sau în altă parte; 8. Barcile, salupele, echipamentele, uneltele, armele, munitiunile, și proviziunile ce se cuprind în vînzare; 9. Numele și prenumele procuratorului creditorului urmăritor; 10. Condițiunile vinzarei; 11. Ziua fixată pentru ținerea licitațiunei.

Articolul 921

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Afiptele se vor lipi: 1. Pe catartul principal al vasului urmărit; 2. La usa tribunalului unde are a se tine licitațiunea; 3. În piața principala a orașului, pe digul sau la debarcaderul portului unde vasul este ancorat și la reședința oficiului vamal din localitate; 4. În sălile bursei și Camerei de comerț, dacă vor fi. Un extract după afipt se va publică în foaia anunțurilor judiciare a locului, cu cel puțin trei zile înainte de ziua fixată pentru ținerea licitațiunei. Un exemplar dupe afipte se va comunică: 1. Debitorului sau căpitanului în cazurile prevăzute de art. 520; 2. Custodelui numit de către agentul judecătoresc; 3. Creditorilor privilegiați indicați în actul de naționalitate sau în registrele oficiului maritim unde este înscris vasul, și oricărui alt creditor, chiar neprivilegiat, care, printr-un act notificat creditorului urmăritor, a declarat ca voiește sa intervină la procedura urmăririi.

Articolul 922

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dacă urmărirea are de obiect un vas care ar avea o capacitate mai mare de 30 tone, se vor face trei publicațiuni consecutive din opt în opt zile, prin afipte afișate, cum mai sus se arata și publicate în foaia anunțurilor judiciare. După a treia publicațiune a afiptelor, licitațiunea se va tine la ziua fixată de către judecătorul-delegat și vânzarea se va face către cel ce va oferi un preț mai avantajos.

Articolul 923

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Tribunalul, după raportul judecătorului-delegat, pentru motive grave, poate acorda și chiar ordona din oficiu ca vânzarea sa nu aibă loc și sa încuviințeze una sau doua amânări de cîte opt zile fiecare. Amînarea va fi incunostiintata prin afipte afișate și publicate precum mai sus se arata.

Articolul 924

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Oricine poate să concureze la licitațiune. Cel ce concurează pentru contul altei persoane, trebuie să prezinte procura specială care se va atașa la dosarul cauzei. Orice concurent este dator să depună în bani sau în efecte publice de ale Statului la purtător și după cursul zilei, a zecea parte din prețul de la care are să se înceapă licitațiunea, afară numai dacă judecătorul-delegat, ascultând și pe creditorii prezenți, nu-l va dispensa de aceasta. Vînzarea se va face prin strigări. Strigările se vor începe de la prețul fixat de creditor, sau de la acela pe care îl va însemna judecătorul delegat, de la sine și se vor repeta de trei ori; între fiecare strigare va fi un termen de 5 minute cel puțin sau de 15 minute cel mult. Lucrul se va adjudeca asupra aceluia care a oferit cel mai mare preț.

Articolul 925

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Judecătorul-delegat va încheia proces-verbal de cele urmate. Adjudecatarul va subscrie de prețul cu care lucrul s-a adjudecat asupra-i și în același timp va face alegere de domiciliu în localitatea unde s-a urmat vânzarea. În caz contrariu, toate notificările ce i se vor adresa vor fi valabil făcute la grefa tribunalului.

Articolul 926

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Procuratorul care va fi rămas adjudecatar pentru o persoană care ar avea a o numi mai în urma, trebuie, în cele trei zile după licitație, să depună la grefa mandatul special anterior vinzarei, dacă acela în contul căruia a concurat la licitație nu prefera de a face în persoana accepțiunea prin o declarațiune depusa la grefa; în lipsa, procuratorul va fi considerat ca adjudecatar în numele sau propriu.

Articolul 927

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Adjudecatarul este dator ca, în termen de cinci zile de la adjudecare, să depună prețul cu care s-a adjudecat asupra-i vasul. Dacă acest termen expira fără ca cumpărătorul sa fi depus întregul preț, tribunalul, de la sine sau după cererea părții interesate, va pune lucrul din nou în vînzare. Aceasta noua licitațiune se va incunostiinta prin afipte, conform art. 921, iar afiptul se va publică cu trei zile cel puțin înainte de vînzare. Noile afipte vor cuprinde, pe lângă enuntarile prevăzute de art. 920, numele adjudecatarului ce nu a depus prețul și suma cu cît lucrul a fost adjudecat asupra-i. Licitațiunea se va urma conform art. 924. Dacă prețul ieșit la aceasta noua licitațiune este mai mic, primul adjudecatar răspunde de diferența și, în ori ce caz, de toate cheltuielile ocazionate cu aceasta noua vînzare. Dacă primul cumpărător, înainte de începerea acestei noi licitațiuni, depune prețul cu cît lucrul s-a adjudecat asupra-i, dimpreună cu dobânzi și cheltuieli făcute cu aceasta a doua vînzare, el va fi menținut în calitatea sa de adjudecat

Articolul 928

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dacă sunt urmărite barci, șalupe sau alte vase de o capacitate nu mai mare de 30 tone, vânzarea se va face înaintea judecătorului-delegat, după publicațiuni făcute în trei zile consecutive printr-un singur afipt lipit pe catarg sau, în lipsa, într-alt loc aparent al vasului, la usa tribunalului și pe zidul sau scara portului, fără nici o alta formalitate. Vînzarea nu se poate face decît după trecere de opt zile de la notificarea procesului-verbal de urmărire.

Articolul 929

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Urmărirea și vânzarea batelurilor destinate transportului persoanelor sau pescaritului în porturi, limanuri, canaluri, lacuri și rîuri, precum și altor asemenea plutitoare ce se afla în aceste localități și care nu ar avea o capacitate mai mare de 10 tone, se va face conform dispozițiunilor articolelor precedente cu următoarele modificatiuni: 1. Vînzarea se va face de judecătorul de ocol; 2. Afiptele nu vor mai fi publicate și în foaia anunciunilor judiciare; 3. Prețul va fi răspuns îndată după terminarea licitațiunii; iar în caz contrariu, se va procede imediat la o noua licitațiune pe comptul adjudecatarului. Dispozițiunile acestui articol nu se aplică în caz de vânzarea batelurilor și a celorlalte plutitoare având masina cu vapori.

Articolul 930

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Vînzarea vasului face sa înceteze funcțiunile căpitanului, cu rezerva dreptului sau la despăgubire contra celui obligat.

Articolul 931

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Adjudecatarul va primi un extract după procesul-verbal al licitațiunii în care se va indica: 1. Numele, pronumele, domiciliul sau reședința creditorului urmăritor și al debitorului; 2. Numele, felul și capacitatea vasului vândut; 3. Numele, pronumele și reședința adjudecatarului, precum și prețul cu care vasul s-a adjudecat asupra-i. Acest extract va fi semnat de judecătorul delegat sau de judecătorul de ocol și va trebui să fie transcris în registrele autorității unde va fi înscris vasul și vânzarea va trebui notată și pe actul de naționalitate.

Articolul 932

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Cererile în distractiune (separatiune) asupra vasului urmărit se vor notifica creditorului urmăritor înainte de vînzare. Dacă cererile în distractiune nu s-au format decît după adjudecatiune, ele se vor converti de drept în opozițiuni asupra liberării prețului. Cererea în distractiune va conține citațiunea creditorului urmăritor de a compare pentru a audienta fixa înaintea tribunalului competent, și alegerea sau declarațiunea de domiciliu sau de reședința a reclamantului în comuna de reședința a tribunalului sau judecătoriei prin care se face urmărirea. Dacă cererea se va respinge, reclamantul, deosebit de cheltuieli și daune, poate fi osandit și la o pedeapsă pecuniară până la suma de 500 lei.

Articolul 933

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Opozițiunile la distribuirea prețului rezultat din vânarea unui vas, vor fi făcute sub pedeapsa de pierderea dreptului, în termen de trei zile socotit de la vînzare. Creditorii oponenți sunt datori de a prezintă la grefa titlurile lor de creanțe cel mult în termen de opt zile din ziua opozitiunii, sub pedeapsa, în caz contrariu, de a se procede la distribuirea prețului, fără a se tine seama de opozițiunea ce au făcut.

Articolul 934

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Colocatiunea creditorilor și distribuțiunea prețului între creditorii privilegiați se va face în ordinea prescrisă prin art. 687 și între ceilalți creditori, în proportiune cu creanțele lor.

Articolul 935

Abrogat la 15 februarie 2013 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Pentru tot ce nu este regulat prin prezentul titlu, se aplică dispozițiunile codului de procedura civilă, relative la urmărirea silită a bunurilor mobile. Regulile stabilite în prezentul capitol se vor observa, pe cît nu vor fi incompatibile, în orice alt caz de vînzare judiciară a unui vas sau a unei porțiuni dintr-un vas.

Capitolul 3 — DISPOZIȚIUNI SPECIALE DE PROCEDURA IN MATERIE DE FALIMENT

Articolul 936-944

Abrogat · de M. Of. nr. 126/1887

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Titlul II — DESPRE PRESCRIPȚIUNE

Articolul 945

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Acțiunile derivând din acte care sunt comerciale numai pentru una din părți, se prescriu pentru toate părțile contractante în conformitate cu dispozițiunile legii comerciale.

Articolul 946

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Prescripțiunea comercială curge chiar contra militarilor în serviciul activ în timp de razbel în contra femeei măritate, în contra minorilor chiar neemancipați și a interzișilor, cu rezerva dreptului lor contra tutorului. Întreruperea prescripțiunii se regulează după dispozițiunile codului civil. Cu toate acestea, în obligațiunile cambiale, actele intreruptive de prescripțiune făcute în persoana unuia din coobligati nu produc nici un efect față de ceilalți coobligati.

Articolul 947

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Prescripțiunea ordinară în materie comercială este de 10 ani în toate cazurile în care prin acest cod sau prin legi nu s-a stabilit o prescripțiune mai scurta.

Articolul 948

Acțiunea pentru revendicarea proprietății unui vas se prescrie prin trecere de 10 ani. Nu se poate opune lipsa de titlu sau a bunei credințe. Posesorul unui vas, în virtutea unui titlu stipulat cu buna credința, titlul fiind transcris conform legii și care să nu fie nul pentru lipsa de forma, prescrie prin trecere de cinci ani, socotiți de la data transcripțiunii titlului și a adnotatiunii lui pe actul de naționalitate. Capitanul nu poate dobândi prin prescripțiune proprietatea unui vas.

Articolul 949

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Se prescriu prin trecere de 5 ani: 1) Acțiunile ce deriva din contractul de societate sau din alte operațiuni sociale, dacă publicațiunile prescrise în titlul VIII, cartea I, au fost regulat făcute; 2) Acțiunile ce deriva din cambii și din cecuri. Termenul curge: Pentru acțiunile prevăzute la Nr. 1 al acestui articol, din ziua când obligațiunea a ajuns la termen sau din ziua publicațiunii actului de dizolvare a societății, sau a declarațiunii de lichidare, dacă obligațiunea n-a devenit exigibilă. În cazul prevăzut de art. 103, termenul curge din ziua în care actul de dizolvare poate fi opus celor de al treilea. Pentru obligațiunile derivând din lichidarea societății, termenul începe a curge de la data aprobarei ultimului bilanț al lichidatorilor. Pentru acțiunile prevăzute la Nr. 2, termenul curge din ziua scadentei obligatiunei sau din ultima zi a termenului prevăzut de art. 282.

Articolul 950

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Acțiunile rezultând din contractele de împrumut maritim sau de gaj asupra vaselor, se prescriu prin trecere de trei ani socotiți din ziua când obligațiunea a ajuns la termen.

Articolul 951

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Grefierii și judecătorul-sindic sunt liberați de îndatorirea de a da compt de registrele de comerț și de hârtiile ce le sunt încredințate în procedura asupra falimentului, după trecerea de trei ani de la închiderea sau încetarea operațiunilor falimentului.

Articolul 952

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Se prescriu prin doi ani, socotiți din ziua terminării afacerii, acțiunile mijlocitorilor pentru plata dreptului lor de mijlocire. Prin același termen se prescriu acțiunile de anulare sau de reziliare a concordatului în materie de faliment. Termenul curge pentru acțiunile în anulare din ziua când dolul a fost descoperit, iar pentru acțiunile în reziliare de la expirarea termenului scadentei ultimei plati ce falitul urma a face conform concordatului.

Articolul 953

Se prescriu printr-un an, din ziua protestului sau a reclamațiunei de care se vorbește în art. 677, acțiunile pentru plata daunelor cauzate prin lovirea unui vas, și din ziua când vasul a fost complet descărcat, acțiunile pentru contributiune la avariile comune.

Articolul 954

Acțiunile rezultând din contractul de închiriere al unui vas se prescriu prin trecere de la un an de la împlinirea călătoriilor, și acelea derivând din contractul de inrolare prin trecere de un an de la expirarea termenului convenit între părți, sau de la împlinirea celei din urma călătorii, dacă contractul a fost prelungit. Acțiunile ce decurg din contractul de asigurare se prescriu prin trecere de un an. În asigurările maritime termenul începe a curge după terminarea călătoriei ce a fost asigurata, și pentru asigurările cu termen din ziua în care se sfârșește asigurarea; în caz de prezumpțiune de pierdere a vasului pentru lipsa de nuvele, anul începe de la finele termenului fixat pentru prezumpțiunea de pierdere. Se exceptează termenele fixate pentru dreptul de abandon, prevăzute de titlul VI, cartea II. În celelalte asigurări contra daunelor și asupra vietei, termenul curge din momentul când s-a intimplat faptul care a dat naștere acțiunii.

Articolul 955

Se prescriu asemenea prin trecere de un an: I. Acțiunile pentru furniturile de proviziuni, lemnărie, combustibile și alte lucruri necesare pentru reparațiunea sau prepararea unui vas de călătorie și pentru lucrările făcute pentru aceste obiecte; II. Acțiunile pentru plata de alimente date marinarilor și celorlalți oameni ai echipajului , din ordinul căpitanului. Prescripțiunea începe a curge de la data furniturilor și dela facerea lucrărilor, dacă părțile nu au stipulat un termen de plată. În acest caz prescripțiunea rămâne suspendată pe timpul convenit. Dacă furniturile sau lucrarea s-a urmat mai multe zile succesive, termenul de un an începe a curge din ultima zi.

Articolul 956

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Acțiunile contra cărăușilor derivând din contractul de transport se prescriu: I. Prin trecere de șase luni, dacă transportul a fost făcut în Europa, afară de Islanda și insulele Feroe, într-o piața maritima a Asiei sau Africei de pe Mediterana, Marea-Neagra, canalul de Suez sau Marea Roșie, ori într-o piața de pe uscat legată prin calea ferată, cu o piața maritima din localitățile sus-arătate; II. Prin trecere de un an dacă transportul s-a făcut în alt loc. În caz de pierdere totală, termenul începe a curge din ziua în care lucrurile transportate trebuiau sa ajungă la destinațiunea lor; iar în caz de pierdere parțială, avarie sau întârziere, din ziua predarei mărfurilor în primirea destinatarului.

Titlul III — DISPOZIȚIUNI TRANZITORII

Articolul 957

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dispozițiunile legilor și regulamentelor în vigoare asupra burselor de comerț, asupra mijlocitorilor de schimb și mijlocitorilor de mărfuri, și asupra magazinelor generale, dokuri și intrepazite, vor continua a avea forta obligatorie chiar după punerea în aplicație a acestui cod, întrucât nu vor fi contrarii dispozițiunilor lui sau nu vor fi modificate prin legi ulterioare.

Articolul 958

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Societățile și asociațiunile comerciale existente la epoca punerii în aplicatiune a acestui cod, vor fi regulate de legile anterioare, afară de următoarele dispozițiuni: 1) Societățile în comandită prin acțiuni și anonime sunt scutite de orice alta autorizațiune și supraveghere din partea guvernului și de sarcinile relative, însă sunt supuse dispozițiunilor din art. 104, 142, 144, 149, 153, 155, 165 aliniatul ultim, 169, 174, 175, 176, 177, 179, 181, 182, 185, 186 187, 264, 265, 266 și 268 ale acestui cod, și acelora care se raporta la reducerea capitalului, la fuziunea și lichidarea societăților. Ele mai sunt încă supuse dispozițiunilor art. 124 privitoare la administratorii realeși sau numiți în urma punerii în lucrare a acestui cod; 2) Asociațiunile mutuale care nu au de obiect exclusiv asigurările maritime, sunt supuse art. 260 al acestui cod, cu rezerva dispozițiunii din numărul următor; 3) Societățile și asociațiunile de asigurare asupra vietei și administratoare de tontine sunt supuse dispozițiunilor art. 147 al acestui cod pentru toate primele ce le vor percepe în urma aplicatiunei sale, cu rezerva reducerii proporționale a cauțiunilor date pentru operațiunile anterioare, în modurile și în termenele ce se vor stabili prin osebit regulament; 4) Societățile și asociațiunile care voesc sa introducă modificări în actele lor constitutive și sa prelungească termenul fixat pentru durata lor, trebuiesc să se conformeze dispozițiunilor noului cod.

Articolul 959

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Pentru executarea dispozițiunilor articolului de mai sus, numirea cenzorilor trebuie să fie făcuta în cea dintâi adunare generală care va avea loc în cursul celor șase luni după punerea în aplicație a acestui cod, sau într-o adunare specială, care se va convoca spre acest sfârșit, în același termen, sub responsabilitatea administratorilor. Adunarea generală, dacă cel puțin jumătate din capitalul social se afla reprezentat într-însă, va putea, cu votul afirmativ a două treimi din capitalul reprezentat în adunare sa decidă ca administratorii actuali să fie, în caz de realegere, dispensați de obligațiunea de a da cauțiunea prescrisă de acest cod.

Articolul 960

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Cambiile și biletele la ordin emise înaintea acestui cod, girurile și acceptatiunile și avalurile făcute în orice epoca se vor regula după legile anterioare. Cu toate acestea, din ziua punerei în lucrare a noului cod, se vor aplica acestor titluri dispozițiunile noii legi, privitoare la forma și la termenele protestului și la măsurile de luat în cazul de pierdere a acelor titluri. Pentru cambiile și biletele la ordin, a căror scadenta va fi chiar în ziua punerii în vigoare a acestui cod, protestul se va face asemenea în forma și termenele prescrise de dinsul.

Articolul 961

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Mandatul prepusului care, în ziua punerii în aplicare a noului cod, începuse deja sa exercite comerțul la care a fost prepus, trebuie să fie depus conform dispozițiunilor art. 394 din acest cod, în cele trei luni de la aplicarea lui, pentru îndeplinirea formalităților prescrise de acel articol.

Articolul 962

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

În cele dintâi trei luni după punerea în aplicare a acestui cod, administrațiunile de cai ferate, aplicînd tarifele speciale în vigoare, nu vor fi supuse la responsabilitatea stabilită de acest cod, dacă ea ar fi mai mare decît cea existenta după reglementele lor.

Articolul 963

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

În cele șase luni de la punerea în aplicație a noului cod, toate vasele supuse dispozițiunilor art. 510, trebuie să se conformeze lor. Pentru vasele în curs de călătorie, în momentul punerei în lucrare a acestui codice, termenul sus zis începe a curge din ziua sosirei lor într-un port al Regatului.

Articolul 964

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Privilegiile asupra vaselor dobândite mai înainte de punerea în aplicare a noului codice, după formele legii anterioare, își păstrează rangul lor chiar în privința privilegiilor dobândite sub imperiul acestui codice. Dispozițiunile art. 690 și următoarele ale cartei II din noul cod se aplică de asemenea la privilegiile dobândite înainte de punere lui în aplicare.

Articolul 965

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Termenele pentru neadmisibilitatea acțiunii se vor regula după legea în vigoare la epoca evenimentului care da loc acțiunii.

Articolul 966

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Prescripțiunile începute înainte de aplicațiunea acestui cod se regulează după legile anterioare. Cu toate acestea, prescripțiunile începute înainte de acea punere în aplicatiune și pentru care, după legile anterioare s-ar cere încă un timp mai lung decît cel fixat prin acest cod, se vor împlini cu trecerea acestui termen mai scurt, calculandu-l din ziua punerei în aplicatiune a noului codice.

Articolul 967

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Prezentul cod va intră în vigoare cu începere, de la 1 Septembrie 1887; iar dacă promulgarea lui nu se va putea face înainte de această dată, el se va pune în lucrare la o luna după data promulgării lui.

Articolul 968

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Judecătorii-sindici ai tribunalelor primesc retribuțiunea judecătorilor de ședința. Pe lângă acest onorariu, judecătorii-sindici ai tribunalului de Ilfov mai primesc o diurna de 150 lei pe luna, iar judecătorii-sindici ai tribunalelor Iași, Dolj, Covurlui și Brăila o diurna de 75 lei. Secretarii-arhivari ai judecătorilor-sindici primesc retribuțiunea grefierilor de tribunal.

Articolul 969

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Pentru acoperirea retributiunii judecătorilor-sindici și secretarilor-arhivari și pentru cheltuelile de de cancelarie, Statul va percepe până la maximum 4 la suta din activul brut al falimentului, fără ca suma percepută de la un faliment să poată întrece cifra de 20 000 lei. Cota perceperii, până la maximum 4 la suta se va fixa în fiecare an prin legea bugetară. Pentru anul bugetar curent, cota se fixează la 3 la suta; ea se va face venit la tezaur, sub o rubrica specială a veniturilor ministerului de justiție. În raport cu încasările și intrările se va deschide, prin consiliul de miniștri, ministerului de justiție creditele necesare pentru retribuțiunea personalului.

Articolul 970

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Un regulament special va determina modul de percepere al contribuțiunii.

Articolul 971

Abrogat la 1 octombrie 2011 · de Legea nr. 71

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Falimentele deja deschise la aplicațiunea legii celei noi vor continua a fi administrate și lichidate conform legii celei vechi.