(1) AFIA separă din punct de vedere funcțional și ierarhic funcțiile de administrare a riscurilor de unitățile operaționale, inclusiv de funcțiile de administrare a portofoliului. Separarea funcțională și ierarhică a funcțiilor de administrare a riscurilor este verificată de A.S.F. conform principiului proporționalității, înțelegându-se că AFIA poate demonstra, în orice caz, că măsurile specifice de protecție împotriva conflictelor de interese permit desfășurarea independentă a activităților de administrare a riscurilor și că procesul de administrare a riscurilor satisface cerințele impuse de prezenta lege și asigură o eficacitate continuă.
(2) AFIA implementează sisteme adecvate de administrare a riscurilor pentru a identifica, evalua, administra și monitoriza în mod corespunzător toate riscurile relevante pentru strategia de investiții a fiecărui FIA și la care este sau poate fi expus fiecare FIA, în conformitate cu prevederile art. 30-37 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 231/2013. În acest sens, AFIA nu trebuie să se bazeze în mod exclusiv sau mecanic pe ratinguri de credit emise de agențiile de rating de credit definite la art. 3 alin. (1) lit. (b) din Regulamentul (CE) nr. 1.060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agențiile de rating de credit, pentru a evalua bonitatea activelor FIA. AFIA evaluează sistemele de administrare a riscurilor cu o frecvență adecvată, cel puțin o dată pe an, și le adaptează atunci când este necesar, în conformitate cu prevederile Regulamentului Uniunii Europene nr. 231/2013.
(3) Fiecare AFIA trebuie cel puțin:
a) să implementeze o procedură documentată și actualizată periodic de verificare prealabilă când investesc în numele FIA, conform strategiei de investiții, obiectivelor și profilului de risc ale FIA;
b) să se asigure că riscurile asociate fiecărei poziții de investiții a FIA și efectul general al acestora asupra portofoliului FIA pot fi permanent identificate, evaluate, administrate și monitorizate în mod corespunzător, inclusiv prin utilizarea unor proceduri adecvate de simulări de criză;
c) să se asigure că profilul de risc al FIA corespunde dimensiunii, structurii portofoliului și strategiilor și obiectivelor de investiții ale FIA stabilite în regulile sau actul constitutiv al acestuia, în prospect și în documentele de ofertă.
d) pentru activitățile de acordare de împrumuturi, să pună în aplicare politici, proceduri și procese eficiente pentru acordarea de împrumuturi.
(3¹) În aplicarea alin. (3) lit. d) , în cazul în care AFIA administrează FIA care se angajează în acordarea de împrumuturi, inclusiv atunci când respectivii FIA obțin expunere la împrumuturi prin intermediul unor terți, AFIA trebuie, de asemenea, să pună în aplicare politici, proceduri și procese eficiente pentru evaluarea riscului de credit și pentru administrarea și monitorizarea portofoliului lor de credite, să mențină politicile, procedurile și procesele respective actualizate și eficiente, precum și să le revizuiască cu o frecvență cel puțin anuală.
(3²) Fără a aduce atingere art. 12 alin. (1) lit. b) , cerințele prevăzute la alin. (3) lit. d) și alin. (3¹) nu se aplică acordării de împrumuturi din partea acționarilor în cazul în care valoarea noțională a acestor împrumuturi nu depășește în total 150% din capitalul FIA.
(4) A.S.F. monitorizează caracterul adecvat al proceselor AFIA de evaluare a ratingurilor de credit, evaluează utilizarea referirilor la ratingurile de credit, astfel cum sunt menționate la alin. (2) . În cadrul politicilor de investiții ale AFIA cu privire la FIA și, atunci când este cazul, încurajează atenuarea impactului acestor referiri, în vederea reducerii dependenței exclusive pe astfel de ratinguri de credit.
(5) AFIA stabilesc nivelul maxim al efectului de levier pe care îl pot utiliza pentru fiecare FIA pe care îl administrează, precum și drepturile de reutilizare a garanțiilor colaterale sau de orice alt tip acordate în cadrul acordului privind utilizarea efectului de levier, ținând cont, printre altele, de:
b) strategia de investiții a FIA;
c) sursele care generează un efect de levier pentru FIA;
d) orice altă interconexiune sau relație relevantă cu alte instituții prestatoare de servicii financiare care ar putea genera riscuri sistemice;
e) necesitatea de a limita expunerea față de o singură contrapartidă;
f) măsura în care efectul de levier este garantat;
g) raportul dintre active și pasive;
h) volumul, natura și importanța activităților AFIA pe piețele în cauză.
(6) AFIA se asigură că, în cazul în care un FIA pe care îl administrează acordă împrumuturi, valoarea noțională a împrumuturilor acordate unui singur debitor de către FIA respectiv nu depășește în total 20% din capitalul FIA, în cazul în care debitorul este unul dintre următoarele:
a) o societate financiară, astfel cum este definită la art. 1 alin. (2) pct. 59 din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, cu modificările și completările ulterioare;
(7) Restricția prevăzută la alin. (6) nu aduce atingere pragurilor, restricțiilor și condițiilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 345/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene cu capital de risc, cu modificările și completările ulterioare, denumit în continuare Regulamentul (UE) nr. 345/2013, în Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social, cu modificările și completările ulterioare, denumit în continuare Regulamentul (UE) nr. 346/2013, și în Regulamentul (UE) 2015/760 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind fondurile europene de investiții pe termen lung, cu modificările și completările ulterioare, denumit în continuare Regulamentul (UE) 2015/760.
(8) AFIA se asigură că efectul de levier al unui FIA care acordă împrumuturi pe care îl administrează reprezintă cel mult:
a) 175%, în cazul în care FIA respectiv este de tip deschis;
b) 300%, în cazul în care FIA respectiv este de tip închis.
(9) Efectul de levier al unui FIA care acordă împrumuturi se exprimă ca raportul dintre expunerea respectivului FIA, calculată în conformitate cu metoda angajamentului, astfel cum este definită la art. 8 din Regulamentul (UE) nr. 231/2013, și valoarea activului său net.
(10) Acordurile de împrumut care sunt acoperite integral de angajamentele contractuale de capital ale investitorilor în FIA care acordă împrumuturi nu sunt considerate expuneri în scopul calculării raportului menționat la alin. (9) .
(11) În cazul în care un FIA care acordă împrumuturi încalcă cerințele prevăzute la alin. (8)-(10) , iar încălcarea este în afara controlului AFIA care îl administrează, AFIA ia într-un termen adecvat măsurile necesare pentru a rectifica poziția, ținând seama în mod corespunzător de interesele investitorilor în acel FIA care acordă împrumuturi.
(12) Fără a aduce atingere competențelor A.S.F. prevăzute la art. 24 alin. (3) , cerințele prevăzute la alin. (8) nu se aplică unui FIA care acordă împrumuturi ale cărui activități de creditare constau exclusiv în acordarea de împrumuturi acordate de acționar, cu condiția ca valoarea noțională a împrumuturilor respective să nu depășească în total 150% din capitalul FIA.
(13) Limita de investiții de 20% prevăzută la alin. (6):
a) se aplică până la data specificată în regulile, actul constitutiv sau prospectul FIA, care nu poate depăși 24 de luni de la data primei subscrieri de unități sau acțiuni ale FIA;
b) încetează să se mai aplice din momentul în care AFIA începe să vândă active ale FIA în scopul răscumpărării unităților sau acțiunilor ca parte a lichidării FIA; și
c) este suspendată temporar în cazul în care capitalul FIA este majorat sau redus.
(14) Suspendarea menționată la alin. (13) lit. c) este limitată în timp la perioada strict necesară, ținând seama în mod corespunzător de interesele investitorilor în FIA și nu poate dura mai mult de 12 luni.
(15) Data de aplicare menționată la alin. (13) lit. a) ține seama de particularitățile și caracteristicile specifice ale activelor în care urmează să investească FIA. În circumstanțe excepționale, A.S.F. în calitate de autoritate competentă pentru AFIA poate aproba o prelungire a termenului respectiv cu cel mult încă 12 luni, cu condiția prezentării unui plan de investiții fundamentat în mod corespunzător.
(16) AFIA se asigură că FIA pe care îl administrează nu acordă împrumuturi următoarelor entități:
a) AFIA sau personalului respectivului AFIA;
b) depozitarului FIA sau entităților cărora depozitarul le-a delegat funcții cu privire la FIA în conformitate cu dispozițiile art. 20 ;
c) unei entități căreia AFIA i-a delegat funcții în conformitate cu dispozițiile art. 19 sau personalului respectivei entități;
d) unei entități din cadrul aceluiași grup, astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) pct. 12 din Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 24/2017 , din care face parte AFIA, cu excepția cazului în care entitatea respectivă este o societate financiară care finanțează exclusiv debitori care nu sunt menționați la lit. a)-c) .
(17) În cazul în care un FIA acordă împrumuturi, veniturile obținute din împrumuturi, din care se scad toate taxele admisibile pentru administrarea acestora, se atribuie respectivului FIA în întregime. Toate costurile și cheltuielile asociate cu administrarea împrumuturilor sunt dezvăluite în conformitate cu dispozițiile art. 22 .
(18) Unui AFIA îi este interzis să administreze FIA care se angajează în acordarea de împrumuturi, în cazul în care întreaga strategie de investiții a FIA respectiv sau o parte a respectivei strategii este de a acorda împrumuturi cu unicul scop de a transfera împrumuturile sau expunerile respective unor terți.
(19) AFIA se asigură că FIA pe care îl administrează reține 5% din valoarea noțională a fiecărui împrumut pe care respectivul FIA l-a acordat și pe care apoi l-a transferat către terți. Procentul respectiv din fiecare împrumut se reține:
a) până la scadență, pentru împrumuturile a căror scadență este o perioadă de până la opt ani sau pentru împrumuturile acordate consumatorilor, indiferent de scadența acestora; și
b) pentru o perioadă de cel puțin opt ani pentru alte împrumuturi.
(20) Prin excepție de la prevederile alin. (19) , cerința prevăzută la alin. (19) nu se aplică în cazul în care:
a) AFIA începe să vândă active ale FIA în scopul răscumpărării unităților sau acțiunilor ca parte a lichidării FIA;
b) vânzarea împrumutului este necesară în scopul respectării măsurilor restrictive adoptate în temeiul art. 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) sau a cerințelor referitoare la produse;
c) vânzarea împrumutului este necesară pentru a permite AFIA să pună în aplicare strategia de investiții a FIA pe care îl administrează în interesul investitorilor FIA; sau
d) vânzarea împrumutului se datorează unei deteriorări a riscului asociat împrumutului, constatată de AFIA în cadrul procesului său de diligență și de administrare a riscurilor menționat la alin. (3) , (3¹) și (3²) , iar cumpărătorul este informat despre această deteriorare atunci când cumpără împrumutul.
(21) La cererea A.S.F., AFIA demonstrează că îndeplinește condițiile pentru aplicarea excepției relevante prevăzute la alin. (20) .