OUG 64/2011

Azi

Text integral · 39 articole

Capitolul I — Dispoziții generale

Articolul 1

Obiectul prezentei ordonanțe de urgență îl constituie stabilirea cadrului juridic pentru stocarea geologică a dioxidului de carbon, în condiții de siguranță din punctul de vedere al mediului, pentru a contribui la combaterea schimbărilor climatice.

Articolul 2

Scopul stocării geologice a dioxidului de carbon, în condiții de siguranță din punctul de vedere al mediului, este reținerea definitivă a dioxidului de carbon, în așa fel încât să se prevină și, atunci când acest lucru nu este posibil, să se elimine pe cât posibil efectele negative și orice riscuri pentru mediu și sănătatea umană.

Articolul 3

(1) Prezenta ordonanță de urgență se aplică stocării geologice a dioxidului de carbon pe teritoriul României, în zona economică exclusivă a României în Marea Neagră și pe platoul continental al Mării Negre aferent României, potrivit prevederilor Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982 și ratificată de România prin Legea nr. 110/1996 privind ratificarea Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, și aderarea la Acordul referitor la aplicarea părții a XI-a a Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiat la New York la 28 iulie 1994.

(2) Prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică stocării geologice a dioxidului de carbon într-o cantitate totală prevăzută de stocare mai mică de 100 kilotone și care are drept scop cercetarea, dezvoltarea sau testarea de noi produse și procese.

(3) Stocarea dioxidului de carbon într-un sit de stocare al cărui complex de stocare se extinde dincolo de zona prevăzută la alin. (1) este interzisă.

(4) Stocarea dioxidului de carbon în coloana de apă este interzisă.

(5) Pentru explorare, captare, stocarea geologică a dioxidului de carbon, inclusiv pentru situl de stocare, pentru transportul fluxului de dioxid de carbon și pentru închiderea sitului de stocare se emit acte de reglementare în conformitate cu prevederile legislației din domeniul protecției mediului și gospodăririi apelor.

Articolul 4

Pentru aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:

a) stocarea geologică a dioxidului de carbon - injectarea fluxurilor de dioxid de carbon în vederea stocării în formațiuni geologice subterane;

b) coloană de apă - masa continuă de apă cuprinsă pe verticală între suprafața apei și sedimentele de pe suprafața inferioară a unui corp de apă;

c) sit de stocare - o zonă cu volum definit în cadrul unei formațiuni geologice utilizate pentru stocarea geologică a dioxidului de carbon împreună cu instalațiile asociate de la suprafață și cele de injectare;

d) formațiune geologică - o subdiviziune litostratigrafică în cadrul căreia se pot găsi și cartografia straturi distincte de rocă;

e) scurgere - orice scăpare de dioxid de carbon din complexul de stocare;

f) complex de stocare - situl de stocare și cadrul geologic înconjurător care pot influența integritatea și securitatea stocării în ansamblu, respectiv, formațiuni de reținere secundare;

f¹) perimetrul complexului de stocare - arie corespunzătoare proiecției în plan orizontal a conturului suprafeței din scoarța terestră, în interiorul căreia, pe un interval de adâncime determinat, se află formațiunile geologice utilizate pentru stocarea dioxidului de carbon și cadrul geologic înconjurător care pot influența integritatea și securitatea stocării în ansamblu;

g) unitate hidraulică - un spațiu poros, conectat hidraulic, în care transmiterea presiunii poate fi măsurată prin mijloace tehnice și care este delimitat prin bariere ale curgerii, precum falii etanșate, domuri de sare, limite litologice sau prin efilarea ori aflorarea altor formațiuni;

h) explorare - evaluarea complexurilor de stocare potențiale în scopul stocării geologice a dioxidului de carbon prin intermediul unor activități de penetrare subterană, precum forarea, în vederea obținerii de informații geologice cu privire la straturile din complexul potențial de stocare, și, după caz, realizarea unor teste de injectare pentru a caracteriza situl de stocare; aceste activități se întemeiază pe studii și operațiuni pentru cunoașterea condițiilor geologice în vederea identificării complexelor de stocare;

i) autorizație de explorare - decizie scrisă și motivată emisă de autoritatea competentă potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, prin care se autorizează explorarea și se precizează condițiile în care aceasta se poate desfășura;

j) operator - orice persoană fizică sau juridică, publică ori privată, titular al autorizației de explorare și/sau stocare ori care deține controlul sitului de stocare, respectiv persoana fizică sau juridică, publică ori privată, căreia i s-a delegat, potrivit legii, puterea economică de decizie în legătură cu funcționarea tehnică a sitului de stocare;

k) autorizație de stocare - decizie scrisă și motivată emisă de autoritatea competentă potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, prin care se autorizează stocarea geologică a dioxidului de carbon de către operator într-un sit de stocare și se precizează condițiile în care aceasta se poate desfășura;

l) modificare substanțială - orice modificare neprevăzută la emiterea autorizației de stocare ce ar putea avea efecte semnificative asupra mediului sau a sănătății umane;

m) flux de dioxid de carbon - debit de substanțe care rezultă din procesele de captare a dioxidului de carbon;

n) deșeuri - substanțele sau obiectele definite la pct. 9 din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, cu modificările ulterioare;

o) pană de dioxid de carbon - volumul din formațiunea geologică din jurul sondei de injecție în care se dispersează dioxidul de carbon;

p) migrare - deplasarea dioxidului de carbon în interiorul complexului de stocare;

q) neregulă semnificativă - orice neregulă intervenită în operațiunile de injectare sau de stocare ori în ceea ce privește starea complexului de stocare în sine, care implică riscul unei scurgeri sau risc pentru mediu ori pentru sănătatea umană;

r) risc semnificativ - combinația dintre probabilitatea producerii unei daune și gravitatea acesteia, care nu poate fi ignorată pentru situl de stocare în cauză, fără a pune sub semnul întrebării obiectivul prezentei ordonanțe de urgență;

s) măsuri corective - orice măsuri luate pentru corectarea unor nereguli semnificative sau pentru stoparea scurgerilor, în scopul prevenirii ori stopării emisiei dioxidului de carbon din complexul de stocare;

ș) închiderea unui sit de stocare - încetarea definitivă a injectării dioxidului de carbon în situl de stocare respectiv;

t) postînchidere - perioada ulterioară închiderii unui sit de stocare, inclusiv perioada ulterioară transferului de responsabilitate către autoritatea competentă;

ț) rețea de transport - rețeaua de conducte, inclusiv stațiile auxiliare de ridicare a presiunii conexe, pentru transportarea dioxidului de carbon către situl de stocare.

u) garanție financiară - garanția constituită conform prevederilor art. 20 ;

v) utilizare conflictuală - orice situație în care operațiunile petroliere, operațiunile miniere, de înmagazinare subterană a gazelor naturale sau alte activități similare afectează în mod semnificativ activitatea de explorare ori de stocare geologică a dioxidului de carbon, respectiv complexul de stocare;

w) autorizație pentru proiectarea, execuția și exploatarea rețelei de transport al dioxidului de carbon - autorizația emisă conform reglementărilor ANRE pentru rețeaua de transport al dioxidului de carbon;

x) autorizație de înființare - autorizația emisă conform reglementărilor ANRE în vederea înființării rețelei de transport al dioxidului de carbon;

y) licența de operare - licența pentru desfășurarea activității de operare a rețelei de transport al dioxidului de carbon, emisă conform reglementărilor ANRE;

z) acord petrolier în vigoare - acord petrolier cu privire la un perimetru petrolier offshore sau onshore, încheiat conform Legii petrolului nr. 134/1995 , cu modificările și completările ulterioare, sau conform Legii petrolului nr. 238/2004 , cu modificările și completările ulterioare, după caz, care își produce efectele la data solicitării autorizației de stocare.

Capitolul II — Selectarea siturilor de stocare și autorizațiile de explorare

Articolul 5

(1) Agenția Națională pentru Resurse Minerale, denumită în continuare ANRM, stabilește zonele de pe teritoriul României în care pot fi selectate situri de stocare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, și le publică pe propriul site.

(2) ANRM este autoritatea responsabilă pentru evaluarea capacității de stocare disponibile în zonele prevăzute la alin. (1) , inclusiv prin permiterea explorării în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

(3) Capacitatea unei formațiuni geologice de a fi utilizată ca sit de stocare se determină prin caracterizarea și evaluarea potențialelor complexuri de stocare și a zonei înconjurătoare a acestora, potrivit criteriilor prevăzute în anexa nr. 1 .

(4) O formațiune geologică este selectată drept sit de stocare numai dacă, în condițiile de utilizare propuse, nu există riscuri semnificative de scurgere a dioxidului de carbon și nu există riscuri semnificative pentru mediu sau pentru sănătate.

(5) Dobândirea dreptului de folosință a terenurilor necesare desfășurării explorării complexurilor de stocare, transportului și stocării dioxidului de carbon sau altor activități conexe acestora este în sarcina operatorului, așa cum este definit la art. 4 lit. j) .

(6) Datele și informațiile geologice obținute ca urmare a explorării complexurilor de stocare aparțin statului român și sunt gestionate de ANRM, potrivit prevederilor legale aplicabile Fondului geologic național.

(7) Datele și informațiile care fac parte din Fondul geologic național pot fi utilizate în vederea realizării de studii și proiecte în scopul selectării siturilor de stocare și a evaluării capacității de stocare disponibile. În cazul în care datele și informațiile din Fondul geologic național au caracter clasificat, accesul se face în baza unei solicitări scrise, aprobată de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (ANRMPSG), cu respectarea condițiilor impuse de Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, cu modificările și completările ulterioare.

(8) ANRMPSG elaborează procedura de acces la datele și informațiile geologice din Fondul geologic național și de utilizare a acestora, care se aprobă prin ordin al președintelui ANRMPSG.

Articolul 6

(1) Pentru a obține informațiile necesare selectării siturilor de stocare și a capacității de stocare disponibile potrivit prevederilor art. 5 , ANRM stabilește dacă este necesară explorarea.

(2) Explorarea se realizează numai în baza autorizației de explorare emise de ANRM.

(3) ANRMPSG elaborează procedura pentru emiterea autorizației de explorare, care va fi aprobată prin ordin al președintelui ANRMPSG și va fi avizată de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului.

(4) Acolo unde este cazul, autorizația de explorare poate include prevederi referitoare la monitorizarea testelor de injectare.

(5) ANRM derulează procedura de emitere a autorizațiilor de explorare prin care este permisă participarea tuturor persoanelor fizice sau juridice care dețin capacitățile necesare.

(6) Autorizațiile de explorare se emit sau se resping, în mod justificat, pe baza unor criterii obiective, disponibile publicului și nediscriminatorii.

(7) Durata de valabilitate a unei autorizații de explorare nu poate depăși perioada necesară realizării explorării pentru care a fost acordată autorizația de explorare.

(8) Valabilitatea autorizației de explorare se poate prelungi cu maximum 2 ani în situația în care explorarea realizată conform autorizației de explorare nu este suficientă pentru realizarea completă a explorării în perioada de valabilitate prevăzută, cu condiția notificării autorității competente pentru protecția mediului.

(9) Autorizațiile de explorare se acordă pentru un perimetru corespunzător unei zone de volum delimitat.

(10) Titularul unei autorizații de explorare deține dreptul exclusiv de a explora complexul de stocare potențial a dioxidului de carbon.

(11) Pe parcursul perioadei de valabilitate a autorizației de explorare nu sunt permise niciun fel de utilizări conflictuale ale complexului de stocare.

(12) Utilizarea conflictuală a complexului de stocare se apreciază de către ANRM.

(13) ANRM modifică și/sau completează autorizația de explorare existentă în cazul modificării justificate a termenelor și lucrărilor din programul de explorare propus prin autorizația de explorare.

(14) Cazurile de retragere a autorizației de explorare se stabilesc prin ordin al președintelui ANRMPSG.

(15) Titularul autorizației de explorare elaborează și transmite ANRM rapoarte anuale privind lucrările de explorare executate și rezultatele acestora, precum și un raport final cuprinzând rezultatele obținute în urma explorării și datele și informațiile geologice ce caracterizează complexul de stocare.

Capitolul III — Autorizațiile de stocare

Articolul 7

(1) Autoritatea competentă pentru emiterea autorizației de stocare este ANRM.

(2) Este interzisă operarea unui sit de stocare în absența unei autorizații de stocare.

(3) Autorizația de stocare se emite în conformitate cu procedurile specifice elaborate de ANRMPSG, conform alin. (4) și (8²) .

(4) ANRMPSG elaborează procedura pentru emiterea autorizației de stocare, care va fi aprobată prin ordin al președintelui ANRMPSG și va fi avizată de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului.

(5) Pentru fiecare sit de stocare se emite o autorizație de stocare pentru un singur operator, nefiind permise niciun fel de utilizări conflictuale ale sitului care pot afecta activitatea de stocare.

(6) Procedura de emitere a autorizațiilor de stocare permite participarea tuturor persoanelor fizice sau juridice care dețin capacitățile necesare.

(7) Autorizațiile de stocare se emit de către ANRMPSG pe baza unor criterii obiective și transparente.

(8) Fără a se aduce atingere cerințelor impuse de prezenta ordonanță de urgență, se acordă prioritate pentru emiterea unei autorizații de stocare pentru un anumit sit titularului autorizației de explorare pentru respectivul sit, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(8¹) Prin excepție de la procedura prevăzută la alin. (4) , precum și de la prevederile alin. (6) și (8) , în cazul siturilor de stocare aflate în cadrul perimetrelor petroliere aferente unor acorduri petroliere în vigoare, ANRMPSG emite autorizația de stocare direct titularului respectivului acord petrolier în vigoare, fără a fi necesară explorarea prealabilă, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:

a) titularul acordului petrolier solicită ANRMPSG emiterea autorizației de stocare;

b) datele existente arată că situl respectiv a fost caracterizat și evaluat potrivit criteriilor prevăzute în anexa nr. 1 ;

c) titularul de acord petrolier demonstrează că are competența tehnică și financiară necesară pentru a desfășura activitatea de stocare geologică a dioxidului de carbon.

(8²) Procedura de emitere a autorizației de stocare potrivit prevederilor alin. (8¹) se aprobă prin ordin al președintelui ANRMPSG și va fi avizată de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului; procedura astfel emisă va cuprinde inclusiv: modalitatea și termenele de abandonare de către titularul autorizației de stocare a bunurilor și infrastructurii aferente activității petroliere care nu sunt utilizate în activitatea de stocare geologică a dioxidului de carbon, precum și condițiile pentru conversia acestora în active utilizate pentru stocarea geologică a dioxidului de carbon.

(8³) Acordul petrolier încetează în privința porțiunii de perimetru petrolier care devine perimetrul complexului de stocare la data emiterii autorizației de stocare, potrivit prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea petrolului nr. 238/2004 , cu modificările și completările ulterioare.

(8⁴) Titularul acordului petrolier în vigoare rămâne răspunzător de îndeplinirea obligațiilor sale, potrivit prevederilor Legii nr. 238/2004 , cu modificările și completările ulterioare, pentru restul de perimetru ce nu face parte din autorizația de stocare emisă potrivit prevederilor alin. (8¹) .

a) explorarea sitului în cauză să fie finalizată;

b) toate condițiile prevăzute în autorizația de explorare să fie îndeplinite;

c) solicitarea pentru autorizația de stocare să fie făcută în timpul perioadei de valabilitate a autorizației de explorare.

(9) Pe durata derulării procedurii de emitere a autorizației de stocare nu sunt permise niciun fel de utilizări conflictuale ale complexului de stocare.

(10) Utilizarea conflictuală a complexului de stocare se apreciază de către autoritatea competentă.

Articolul 8

Solicitările de emitere a autorizațiilor de stocare adresate ANRM trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:

a) denumirea și adresa potențialului operator;

b) dovada competenței tehnice a potențialului operator;

c) caracterizarea sitului de stocare și a complexului de stocare, precum și o evaluare a securității preconizate a stocării, potrivit art. 5 alin. (3) și (4) ;

d) cantitatea totală a dioxidului de carbon care urmează a fi injectată și stocată, sursele și metodele de transport avute în vedere, compoziția fluxurilor de dioxid de carbon, debitele și presiunile de injectare, precum și amplasarea instalațiilor de injectare;

e) descrierea măsurilor de prevenire a neregulilor semnificative;

f) o propunere de plan de monitorizare, potrivit prevederilor art. 14 alin. (2) și (3) ;

g) o propunere de plan de măsuri corective, potrivit prevederilor art. 17 alin. (3) ;

h) o propunere a planului provizoriu propus pentru etapa de postînchidere, potrivit prevederilor art. 18 alin. (4)-(6) ;

i) actul de reglementare emis de autoritățile competente pentru protecția mediului în baza Hotărârii Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului și dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute în acesta;

j) avizul de gospodărire a apelor pentru lucrările care fac obiectul investiției;

k) dovada faptului că garanția financiară sau altă măsură echivalentă, astfel cum este prevăzută la art. 20 , este valabilă și efectivă înainte de începerea injectării.

Articolul 9

(1) În urma analizării solicitării de emitere a autorizației de stocare prezentate potrivit prevederilor art. 8 și a oricăror altor informații relevante, ANRM emite autorizația de stocare numai dacă:

a) sunt îndeplinite toate cerințele relevante din prezenta ordonanță de urgență și din legislația privind protecția mediului în vigoare;

b) operatorul are o situație financiară solidă, este competent din punct de vedere tehnic și prezintă încredere în ceea ce privește operarea și controlul sitului și au fost asigurate formarea și perfecționarea profesională și tehnică a operatorului și a întregului personal;

c) în cazul în care există mai mult de un sit de stocare în aceeași unitate hidraulică, posibilele interacțiuni dintre presiunile acestora permit respectarea simultană de către ambele situri a cerințelor prezentei ordonanțe de urgență.

(2) La emiterea autorizației de stocare, ANRM ia în considerare avizul Comisiei Europene privind proiectul de autorizație de stocare emis în urma derulării activității prevăzute la art. 11 .

Articolul 10

Autorizația de stocare conține cel puțin următoarele informații:

a) denumirea și adresa operatorului;

b) localizarea și delimitarea exactă a sitului și a complexului de stocare, precum și informațiile privind unitatea hidraulică;

c) condițiile referitoare la operația de stocare, cantitatea totală a dioxidului de carbon autorizată pentru a fi stocată geologic, limitele de presiune ale rezervorului, precum și debitele și presiunile maxime de injectare;

d) condițiile privind compoziția fluxului de dioxid de carbon și criteriile de acceptare a dioxidului de carbon, potrivit prevederilor art. 13 , și, dacă este necesar, condiții suplimentare pentru injectare și stocare în scopul prevenirii neregulilor semnificative;

e) planul de monitorizare aprobat de Agenția Națională pentru Protecția Mediului, denumită în continuare ANPM, obligația de punere în aplicare a planului și condițiile pentru actualizarea acestuia, precum și obligațiile de raportare, potrivit prevederilor art. 14 și 15 ;

f) condițiile privind obligația de notificare a ANRM în cazul unor scurgeri sau al unor nereguli semnificative, planul de măsuri corective aprobat și obligația de a pune în aplicare planul de măsuri corective în cazul unor scurgeri sau al unor nereguli semnificative, potrivit prevederilor art. 17 ;

g) condițiile pentru închidere și planul provizoriu pentru etapa postînchidere aprobat, potrivit prevederilor art. 18 ;

h) orice prevederi referitoare la modificări aduse autorizației de stocare, la revizuirea, actualizarea și anularea acesteia, potrivit prevederilor art. 12 ;

i) cerința de a constitui și de a menține garanția financiară sau orice altă măsură echivalentă, potrivit prevederilor art. 20 .

j) cerința privind obligația operatorului de a solicita emiterea autorizației privind emisiile de gaze cu efect de seră, potrivit Procedurii de emitere a autorizației privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada 2021-2030, aprobată prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1.256/2020 , cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 11

(1) ANRM pune la dispoziția Comisiei Europene, în termen de 30 de zile de la primire, cererile de emitere a autorizațiilor de stocare, precum și orice documente conexe care vor fi luate în considerare de către aceasta în luarea deciziei privind emiterea unei autorizații de stocare.

(2) ANRM informează Comisia Europeană cu privire la propunerile de autorizații de stocare și la orice alte materiale luate în considerare la luarea deciziei privind propunerea emiterii autorizației de stocare.

(3) ANRM notifică Comisiei Europene decizia finală privind emiterea autorizației de stocare, iar în cazul în care aceasta este diferită de avizul Comisiei Europene, prezintă motivele care au stat la baza acestei decizii.

Articolul 12

(1) Operatorul este obligat să informeze ANRM în legătură cu orice modificări planificate ale operării sitului de stocare, inclusiv în legătură cu modificările care îl privesc.

(2) Abrogat.

(3) Pentru orice modificare substanțială, ANRM modifică autorizația de stocare existentă sau emite o nouă autorizație de stocare cu respectarea prevederilor pct. 13 lit. a) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 445/2009 , cu modificările și completările ulterioare.

(4) ANRM analizează și, după caz, actualizează sau, în ultimă instanță, anulează autorizația de stocare:

a) în cazul în care i-a fost notificată sau i s-a adus la cunoștință existența unor scurgeri sau a unor nereguli semnificative, potrivit art. 17 alin. (1) ;

b) în cazul în care rapoartele înaintate potrivit art. 15 sau inspecțiile de mediu desfășurate potrivit art. 16 fac dovada nerespectării condițiilor din autorizația de stocare sau a existenței unor riscuri de scurgeri ori nereguli semnificative;

c) în cazul în care are cunoștință de orice altă situație de neîndeplinire de către operator a condițiilor prevăzute în autorizația de stocare;

d) în cazul în care se consideră necesar pe baza ultimelor descoperiri științifice și a progresului tehnologic; sau

e) fără a încălca prevederile cuprinse la lit. a)-d) , la 5 ani de la eliberarea autorizației de stocare și, după aceea, la fiecare 10 ani.

(5) După anularea unei autorizații de stocare potrivit alin. (4) , ANRM emite o nouă autorizație de stocare sau închide situl de stocare, cu respectarea prevederilor art. 18 alin. (1) lit. c) .

(6) Până la emiterea unei noi autorizații de stocare, ANRM își asumă temporar toate obligațiile legale referitoare la:

a) criteriile de acceptare, în situația în care ANRM decide să continue injectarea dioxidului de carbon;

b) monitorizarea și măsurile corective, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență;

c) restituirea certificatelor de emisie de gaze cu efect de seră în caz de scurgeri ale dioxidului de carbon, în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, cu modificările și completările ulterioare;

d) acțiunile preventive și de remediere, potrivit art. 10 alin. (1) și art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului, aprobată prin Legea nr. 19/2008 , cu modificările și completările ulterioare.

(7) ANRM recuperează de la fostul operator orice costuri generate de asumarea obligațiilor prevăzute la alin. (6) , inclusiv utilizând garanția financiară prevăzută la art. 20 . În cazul închiderii sitului de stocare potrivit art. 18 alin. (1) lit. c) , se aplică prevederile art. 18 alin. (2) .

Capitolul IV — Obligațiile aferente operării, închiderii și postînchiderii

Articolul 13

(1) Un flux de dioxid de carbon conține preponderent dioxid de carbon. Adăugarea de deșeuri și de alte materii în scopul eliminării lor este interzisă.

(2) Un flux de dioxid de carbon poate conține substanțe asociate accidental la sursă sau din procesul de captare ori injectare și substanțe de urmărire, adăugate în scopul înlesnirii monitorizării și verificării migrației dioxidului de carbon. Concentrațiile tuturor substanțelor accidentale și adăugate trebuie să fie inferioare nivelurilor care:

a) influențează în mod negativ integritatea sitului de stocare sau infrastructura respectivă de transport;

b) prezintă un risc semnificativ pentru mediu ori sănătatea umană; sau

c) încalcă cerințele legislației naționale în domeniu.

(3) ANRM se asigură că operatorul:

a) acceptă și injectează fluxuri de dioxid de carbon numai dacă s-au efectuat analiza compoziției fluxului, inclusiv a substanțelor corozive conținute, o evaluare a riscului și dacă din evaluarea riscului a rezultat că nivelurile de impurificare respectă condițiile prevăzute la alin. (1) și (2) ;

b) menține un registru conținând cantitățile și proprietățile fluxurilor de dioxid de carbon livrate și injectate, inclusiv compoziția respectivelor fluxuri.

Articolul 14

(1) În conformitate cu prevederile autorizației de stocare, operatorul are obligația să monitorizeze instalațiile de injectare, complexul de stocare, inclusiv, acolo unde este posibil, până de dioxid de carbon și, după caz, efectele asupra calității mediului înconjurător, în scopul:

a) comparării în situl de stocare a comportamentului real al dioxidului de carbon și al apei de formație în situl de stocare față de cel rezultat în urma modelării;

b) detectării neregulilor semnificative;

c) detectării migrării dioxidului de carbon;

d) detectării scurgerii dioxidului de carbon;

e) detectării efectelor negative semnificative asupra mediului înconjurător, inclusiv în particular asupra apei potabile, asupra populației sau a utilizatorilor biosferei înconjurătoare;

f) evaluării eficacității oricăror măsuri corective adoptate potrivit art. 17 ;

g) actualizării evaluării siguranței și a integrității complexului de stocare pe termen scurt și lung, inclusiv evaluarea măsurii în care dioxidul de carbon stocat este reținut complet și permanent.

(2) Monitorizarea se realizează conform unui plan de monitorizare elaborat de către operator potrivit prevederilor art. 8 lit. f) și anexei nr. 2 , care include criterii privind monitorizarea pusă în aplicare în conformitate cu ghidurile privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră sub schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră la nivelul Uniunii Europene, transmis către ANPM și aprobat de această instituție potrivit art. 10 lit. e) .

(3) Planul de monitorizare se actualizează potrivit prevederilor stabilite în anexa nr. 2 și cel puțin o dată la fiecare 5 ani pentru a ține cont de modificările din evaluarea riscului de scurgere, modificările din evaluarea riscurilor asupra mediului și a sănătății umane, noile cunoștințe științifice și evoluțiile celor mai bune tehnologii disponibile. Planurile actualizate sunt retransmise spre aprobare ANPM.

Articolul 15

(1) Operatorul este obligat să raporteze ANRM, cel puțin o dată pe an, următoarele:

a) toate rezultatele monitorizării desfășurate potrivit prevederilor art. 14 , în perioada de raportare, inclusiv informații privind tehnologia de monitorizare utilizată;

b) cantitățile și proprietățile fluxurilor de dioxid de carbon livrate și injectate în perioada de raportare, inclusiv compoziția respectivelor fluxuri, înregistrate potrivit art. 13 alin. (3) lit. b) ;

c) dovada constituirii și menținerii garanției financiare potrivit art. 10 lit. i) și art. 20 ;

d) orice alte informații pe care ANRM le consideră relevante pentru evaluarea respectării condițiilor prevăzute în autorizația de stocare și pentru creșterea gradului de cunoaștere a comportamentului dioxidului de carbon în situl de stocare.

(2) Operatorul este obligat să raporteze ANPM informațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) .

Articolul 16

(1) Garda Națională de Mediu, denumită în continuare GNM, asigură și organizează un sistem de inspecții planificate și neplanificate la toate complexurile de stocare cărora li se aplică prevederile prezentei ordonanțe de urgență pentru verificarea și promovarea respectării cerințelor prezentei ordonanțe de urgență și pentru monitorizarea efectelor asupra mediului și asupra sănătății umane. Colaborarea autorităților implicate se va stabili printr-un protocol încheiat în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Inspecțiile trebuie să includă activități precum vizite la instalațiile de suprafață, inclusiv la instalațiile de injectare, evaluarea operațiilor de injectare și monitorizare derulate de către operator și verificarea tuturor înregistrărilor relevante ținute de către operator.

(3) Inspecțiile planificate se desfășoară cel puțin o dată pe an în perioada operării și în primii 3 ani după închidere și, ulterior, o dată la 5 ani până la transferul de responsabilitate către ANRM.

(4) În cadrul inspecțiilor se examinează instalațiile de injectare și instalațiile de monitorizare relevante, precum și toate efectele semnificative asupra mediului și asupra sănătății umane produse de complexul de stocare.

(5) Inspecțiile neplanificate se efectuează:

a) în cazul în care ANRM este notificată sau i se aduce la cunoștință existența unor scurgeri ori a unor nereguli semnificative, potrivit art. 17 ;

b) în cazul în care din rapoartele înaintate potrivit art. 15 se constată respectarea necorespunzătoare a condițiilor prevăzute în autorizație;

c) pentru a face cercetări în legătură cu plângeri grave referitoare la probleme de mediu sau sănătate umană;

d) în alte situații în care ANRM consideră necesar acest lucru.

(6) În urma fiecărei inspecții, GNM elaborează un raport privind rezultatele inspecției. Raportul evaluează respectarea cerințelor prezentei ordonanțe de urgență și indică în ce măsură este necesar să se întreprindă sau nu acțiuni suplimentare.

(7) Raportul prevăzut la alin. (6) se transmite operatorului în cauză și este pus la dispoziția publicului de către GNM, potrivit prevederilor legislației relevante în vigoare, în termen de 60 de zile de la inspecție.

Articolul 17

(1) Potrivit prevederilor autorizației de stocare, operatorul este obligat să notifice imediat ANRM și ANPM și să ia măsurile corective necesare, inclusiv măsurile privind protecția sănătății umane, în cazul unor scurgeri sau al unor nereguli semnificative.

(2) În cazul unor scurgeri sau al unor nereguli semnificative care implică riscul unei scurgeri, operatorul notifică, de asemenea, autoritățile cu competențe în implementarea Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 , cu modificările și completările ulterioare.

(3) Măsurile corective menționate la alin. (1) se întreprind, ca un minim de acțiuni necesare identificate, pe baza unui plan de măsuri corective înaintat ANRM și ANPM și aprobat de către acestea, potrivit art. 8 lit. g) și, respectiv, art. 10 lit. f) .

(4) ANRM și ANPM impun operatorului, ori de câte ori este necesar, să ia măsurile corective necesare, precum și măsuri privind protecția sănătății umane. Acestea pot fi măsuri suplimentare sau diferite față de cele prevăzute în planul de măsuri corective aprobat.

(5) În cazul în care operatorul nu ia măsurile corective necesare, acestea sunt întreprinse de către ANRM.

(6) ANRM poate, de asemenea, să întreprindă ea însăși oricând măsuri corective.

(7) ANRM recuperează de la operator costurile implicate de măsurile prevăzute la alin. (4)-(6) , inclusiv prin utilizarea garanției financiare potrivit art. 20 .

Articolul 18

(1) Un sit de stocare se închide:

a) în cazul în care s-au îndeplinit condițiile prevăzute în autorizație;

b) la cererea fundamentată a operatorului, după autorizarea din partea ANRM; sau

c) în cazul în care, ulterior anulării unei autorizații de stocare potrivit art. 12 alin. (4) , ANRM decide acest lucru.

(2) După închiderea unui sit de stocare potrivit alin. (1) lit. a) sau b) și până când responsabilitatea pentru situl de stocare este transferată la ANRM, potrivit art. 19 alin. (1) , operatorul este responsabil pentru:

a) monitorizare, raportare și măsuri corective, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență;

b) toate obligațiile privind restituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în caz de scurgeri de dioxid de carbon, care îi revin potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 , cu modificările și completările ulterioare; și

c) măsurile preventive și reparatorii, potrivit prevederilor art. 10 - 15 , art. 16 alin. (2) , art. 17 - 19 și art. 26-30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2007 , aprobată prin Legea nr. 19/2008 , cu modificările și completările ulterioare.

(3) Operatorul este responsabil, de asemenea, de închiderea ermetică a sitului de stocare și de evacuarea instalațiilor de injectare, în condiții de siguranță.

(4) Obligațiile operatorului menționate la alin. (2) și (3) se îndeplinesc conform unui plan pentru etapa postînchidere elaborat de către acesta pe baza celor mai bune practici și potrivit prevederilor enunțate în anexa nr. 2 .

(5) Potrivit art. 8 lit. h) și art. 10 lit. g) , la solicitarea autorizației de stocare, operatorul prezintă ANRM, în vederea aprobării, un plan provizoriu pentru etapa postînchidere.

(6) Înainte de închiderea unui sit de stocare potrivit alin. (1) lit. a) sau b) , planul provizoriu pentru etapa de postînchidere:

a) se actualizează dacă este necesar, luându-se în considerare analize de risc, cele mai bune practici și îmbunătățiri tehnologice;

b) se înaintează spre aprobare ANRM și ANPM; și

c) se aprobă de către ANRM drept plan definitiv pentru etapa postînchidere.

(7) După închiderea unui sit de stocare potrivit alin. (1) lit. c) , ANRM este responsabilă pentru:

a) monitorizarea și măsurile corective, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență;

b) toate obligațiile privind restituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în caz de scurgeri de dioxid de carbon, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 , cu modificările și completările ulterioare;

c) măsurile preventive și reparatorii, potrivit art. 10 alin. (1) și art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2007 , aprobată prin Legea nr. 19/2008 , cu modificările și completările ulterioare.

(8) ANRM îndeplinește cerințele aferente etapei postînchidere potrivit prezentei ordonanțe de urgență, pe baza planului provizoriu pentru etapa postînchidere prevăzut la alin. (4)-(6) , plan care este actualizat dacă este necesar.

(9) ANRM recuperează de la operator costurile determinate de măsurile prevăzute la alin. (7) și (8) , inclusiv prin utilizarea garanției financiare potrivit art. 20 .

Articolul 19

(1) Atunci când un sit de stocare a fost închis potrivit art. 18 alin. (1) lit. a) sau b) , toate obligațiile legale sunt transferate ANRM la inițiativa acesteia sau la cererea operatorului. Obligațiile legale privesc:

a) monitorizarea și măsurile corective potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență;

b) restituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în caz de scurgeri de dioxid de carbon, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 , cu modificările și completările ulterioare;

(2) Obligațiile legale prevăzute la alin. (1) sunt transferate ANRM, dacă sunt întrunite următoarele condiții:

a) toate dovezile disponibile indică faptul că dioxidul de carbon stocat este reținut în mod complet și permanent;

b) s-a încheiat o perioadă minimă, stabilită de către ANRM; perioada minimă este de cel puțin 20 de ani, cu excepția cazului în care ANRM constată îndeplinirea condiției prevăzute la lit. a) înainte de sfârșitul perioadei respective;

c) obligațiile financiare menționate la art. 21 sunt îndeplinite;

d) situl a fost sigilat și instalațiile de injectare au fost evacuate potrivit prevederilor art. 18 alin. (3) .

(3) Operatorul întocmește un raport care să dovedească îndeplinirea condiției prevăzute la alin. (2) lit. a) , pe care îl înaintează ANRM pentru aprobarea transferului de responsabilitate. Acest raport demonstrează cel puțin următoarele:

a) conformitatea comportamentului actual al dioxidului de carbon injectat cu cel modelat;

b) absența oricărei scurgeri detectabile;

c) situl de stocare evoluează în direcția unei situații de stabilitate pe termen lung.

(4) Atunci când ANRM constată îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (2) lit. a) și b) , aceasta elaborează o propunere de decizie de aprobare a transferului de responsabilitate.

(5) Propunerea de decizie specifică modul de determinare a îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (2) lit. d) , precum și a îndeplinirii oricărei cerințe actualizate privind sigilarea sitului de stocare și evacuarea instalațiilor de injectare.

(6) În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (2) lit. a) și b) , ANRM informează operatorul cu privire la obiecțiile sale.

(7) ANRM pune la dispoziția Comisiei Europene rapoartele prevăzute la alin. (3) , în termen de 30 de zile de la primire, precum și alte materiale care trebuie luate în considerare la pregătirea propunerii de decizie privind aprobarea transferului de responsabilitate.

(8) ANRM informează Comisia Europeană cu privire la toate variantele de decizii de aprobare elaborate de către aceasta, potrivit alin. (4)-(6) , inclusiv cu privire la orice alte materiale luate în considerare pentru a-și formula concluzia.

(9) ANRM adoptă decizia finală când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (2) lit. a)-d) și notifică respectiva decizie operatorului.

(10) ANRM informează Comisia Europeană în legătură cu decizia finală, iar în situația în care aceasta diferă de opinia Comisiei Europene, îi prezintă acesteia motivele care au stat la baza acestei decizii.

(11) După transferul de responsabilitate, inspecțiile planificate prevăzute la art. 16 alin. (3) și (4) încetează, iar monitorizarea poate fi redusă până la un nivel care asigură detectarea scurgerilor sau a neregulilor semnificative.

(12) În cazul detectării oricăror scurgeri sau nereguli semnificative, monitorizarea se intensifică după cum se impune, pentru a evalua amploarea problemei și eficacitatea unor măsurilor corective.

(13) În cazurile în care se constată nereguli datorate operatorului, incluzând cazurile de date incomplete, disimularea informațiilor relevante, neglijență, inducerea deliberată în eroare sau neaplicarea acțiunilor preventive, ANRM recuperează de la operatorul anterior costurile survenite în urma transferului de responsabilitate.

(14) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (13) și art. 21 , după transferul de responsabilitate, costurile nu se recuperează.

(15) Dacă un sit de stocare a fost închis potrivit art. 18 alin. (1) lit. c) , se consideră că transferul de responsabilitate are loc în cazul în care și atunci când toate dovezile disponibile indică faptul că dioxidul de carbon stocat este reținut complet și permanent și după sigilarea sitului și evacuarea instalațiilor de injectare.

Articolul 20

(1) ANRM se asigură că operatorul potențial prezintă, în cadrul solicitării autorizației de stocare, dovada faptului că acesta poate constitui resurse financiare adecvate, sub forma unei garanții financiare sau a oricăror alte măsuri echivalente.

(2) Garanția financiară sau măsurile echivalente se stabilesc în scopul garantării îndeplinirii tuturor obligațiilor care revin în temeiul autorizației de stocare emise potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, inclusiv a cerințelor privind închiderea și etapa postînchidere, precum și a oricăror obligații care decurg din includerea siturilor de stocare sub incidența prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 , cu modificările și completările ulterioare.

(3) Garanția financiară trebuie să fie valabilă și efectivă înainte de începerea injectării.

(4) Garanția financiară se actualizează în mod periodic pentru a lua în considerare modificările privind riscul evaluat de scurgeri și costurile estimate ale obligațiilor care revin potrivit autorizației de stocare emise în baza prezentei ordonanțe de urgență, precum și ale tuturor obligațiilor care revin prin includerea sitului de stocare sub incidența prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 , cu modificările și completările ulterioare.

(5) Garanția financiară sau orice altă măsură echivalentă menționată la alin. (1)-(3) rămâne valabilă și efectivă:

a) după închiderea sitului de stocare, potrivit art. 18 alin. (1) lit. a) sau b) , până la transferul de responsabilitate pentru situl de stocare către ANRM, potrivit art. 19 alin. (1)-(11) ;

b) după anularea unei autorizații de stocare, potrivit art. 12 alin. (4) .

(6) Garanția financiară sau orice altă măsură echivalentă menționată la alin. (1)-(3) rămâne valabilă și efectivă după anularea unei autorizații de stocare potrivit art. 12 alin. (4) în următoarele situații:

a) până la emiterea unei noi autorizații de stocare;

b) atunci când situl a fost închis potrivit art. 18 alin. (1) lit. c) , până la transferul de responsabilitate potrivit art. 19 alin. (15) , cu condiția ca obligațiile financiare prevăzute la art. 21 să fie îndeplinite.

(7) Modul de constituire a garanției financiare sau a măsurilor echivalente, precum și utilizarea acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 21

(1) Operatorul este obligat să pună la dispoziția ANRM o contribuție financiară înainte ca transferul de responsabilitate potrivit art. 19 să fi avut loc, depusă într-un cont cu destinație specială.

(2) Contribuția operatorului ține seama de criteriile prevăzute în anexa nr. 1 și de elementele privind istoricul stocării de dioxid de carbon, relevante pentru a determina obligațiile aferente etapei posttransfer, și acoperă cel puțin costul anticipat al monitorizării pentru o perioadă de 30 de ani.

(3) Contribuția financiară constituită în contul cu destinație specială este folosită pentru a acoperi costurile suportate de ANRM după transferul de responsabilitate pentru a se asigura că dioxidul de carbon este stocat în mod complet și permanent în siturile geologice de stocare după transferul de responsabilitate.

(4) Pentru aplicarea prevederilor alin. (3) , ANRM înființează o activitate finanțată integral din venituri proprii, în condițiile legii.

Capitolul V — Accesul terților

Articolul 22

(1) Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, denumită în continuare ANRE, și ANRM iau măsurile necesare pentru a se asigura că utilizatorii potențiali pot obține accesul la rețelele de transport și, respectiv, la siturile de stocare ale dioxidului de carbon în scopul stocării geologice a dioxidului de carbon produs și captat potrivit prevederilor alin. (3)-(5) .

(2) Transportul dioxidului de carbon se face pe baza unei licențe de transport al dioxidului de carbon, emisă de către ANRE, pentru o perioadă de timp determinată.

(3) Accesul menționat la alin. (1) este asigurat într-un mod transparent și nediscriminatoriu, conform cerințelor stabilite de ANRE și, respectiv, de ANRM. Obiectivele accesului echitabil și deschis țin seama de:

a) capacitatea de stocare care este sau poate fi pusă la dispoziție în mod rezonabil în cadrul zonelor determinate potrivit art. 5 și, respectiv, capacitatea de transport care este sau poate fi pusă la dispoziție în mod rezonabil;

b) angajamentele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, potrivit legislației în vigoare, prevăzută a se îndeplini prin captarea și stocarea geologică a dioxidului de carbon;

c) necesitatea de a refuza accesul atunci când există o incompatibilitate privind specificațiile tehnice care nu poate fi rezolvată într-un mod acceptabil;

d) necesitatea de a respecta nevoile rezonabile și justificate, dovedite în mod corespunzător, ale proprietarului ori operatorului sitului de stocare sau, după caz, ale rețelei de transport, precum și interesele tuturor celorlalți utilizatori ai sitului ori ai rețelei sau ai principalelor instalații de prelucrare ori manipulare aferente care pot fi afectate; nevoile rezonabile și justificate ale proprietarului/operatorului rețelei de transport al dioxidului de carbon/operatorului sitului de stocare includ dreptul prioritar al acestora de a utiliza integral sau o parte din capacitatea de transport și stocare pentru transportul, respectiv stocarea dioxidului de carbon propriu sau al primilor utilizatori ai rețelei de transport ori ai sitului de stocare cu care există încheiate angajamente contractuale ferme pentru stocarea și transportul dioxidului de carbon și în temeiul cărora a fost luată decizia de investiție de către proprietar ori operator; dreptul prioritar se exercită înainte de acordarea accesului la rețeaua de transport/situl de stocare a dioxidului de carbon.

(4) La solicitarea ANRE, operatorul sistemului de transport al dioxidului de carbon elaborează un regulament privind accesul transparent și nediscriminatoriu al utilizatorilor potențiali la rețeaua de transport al dioxidului de carbon și îl supune aprobării ANRE.

(5) ANRMPSG elaborează procedura privind accesul transparent și nediscriminatoriu al operatorilor potențiali la siturile de stocare a dioxidului de carbon, care se aprobă prin ordin al președintelui acesteia.

(6) ANRM și ANRE sunt autoritățile responsabile pentru urmărirea aplicării de către operatorii siturilor de stocare și, respectiv, de către operatorii de transport a măsurilor prevăzute la alin (3) .

(7) Operatorii rețelelor de transport și operatorii siturilor de stocare pot refuza accesul pe motivul lipsei de capacitate. Refuzul trebuie să fie motivat și justificat în mod corespunzător.

(8) Atunci când operatorul sitului de stocare sau operatorul de transport refuză accesul pe baza lipsei de capacitate tehnică ori a lipsei posibilităților de racordare, acesta trebuie să realizeze orice îmbunătățiri necesare, în măsura în care acestea sunt realizabile din punct de vedere economic sau atunci când un client potențial este dispus să acopere costurile respective, cu condiția ca acest lucru să nu aibă un impact negativ asupra securității de mediu, a transportului și stocării geologice a dioxidului de carbon și cu modificarea corespunzătoare a actelor de reglementare din domeniul protecției mediului existente.

Articolul 22¹

Pentru transportul dioxidului de carbon prin rețele de transport, ANRE:

a) aprobă, prin ordin al președintelui ANRE, normele tehnice privind proiectarea, execuția și exploatarea rețelei de transport al dioxidului de carbon, elaborate de părțile interesate;

b) aprobă, prin ordin al președintelui ANRE, reglementările tehnice și/sau operaționale, necesare funcționării rețelei de transport al dioxidului de carbon, elaborate de părțile interesate;

c) elaborează și aprobă, prin ordin al președintelui ANRE, principiile metodologice de stabilire a tarifelor de transport al dioxidului de carbon;

d) elaborează și aprobă, prin ordin al președintelui ANRE, regulamente specifice pentru autorizarea operatorilor economici și/sau persoanelor fizice care desfășoară activități de proiectare, execuție și exploatare a rețelei de transport al dioxidului de carbon;

e) elaborează și aprobă, prin ordin al președintelui ANRE, regulamentul de acordare, modificare, suspendare și retragere a licenței de operare a rețelei de transport al dioxidului de carbon;

f) elaborează și aprobă, prin ordin al președintelui ANRE, condițiile-cadru de valabilitate a licenței de operare a rețelei de transport al dioxidului de carbon;

g) elaborează și aprobă, prin ordin al președintelui ANRE, condițiile-cadru de valabilitate a autorizației de înființare a rețelei de transport al dioxidului de carbon;

h) soluționează disputele privind tarifele de transport al dioxidului de carbon aplicate de operator, conform reglementărilor ANRE elaborate și aprobate prin ordin al președintelui ANRE.

Articolul 23

(1) Litigiile se soluționează de instanța de contencios administrativ competentă, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare, în a cărei circumscripție teritorială se află rețeaua de transport și/sau situl de stocare.

(2) În cazul unor litigii transfrontaliere se aplică sistemul de soluționare a litigiilor din statul membru sub jurisdicția căruia se află rețeaua de transport sau situl de stocare la care s-a refuzat accesul. Atunci când, în litigiile transfrontaliere, rețeaua respectivă de transport sau situl respectiv de stocare se află sub jurisdicția mai multor state membre, acestea se consultă pentru a se asigura aplicarea prevederilor comunitare privind stocarea geologică a dioxidului de carbon în mod consecvent.

Capitolul VI — Sancțiuni

Articolul 24

(1) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoane fizice, și de la 30.000 lei la 60.000 lei, pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor obligații:

a) obligația persoanelor fizice și juridice de a solicita și de a obține actele emise potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, în termenele stabilite de autoritățile competente;

b) obligația operatorului de a monitoriza instalațiile de injectare, complexul de stocare, inclusiv, acolo unde este posibil, până de dioxid de carbon și, după caz, mediul înconjurător.

(2) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 7.500 lei la 15.000 lei, pentru persoane fizice, și de la 50.000 lei la 100.000 lei, pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor obligații:

a) obligația operatorului de a funcționa cu respectarea prevederilor actelor de reglementare emise în baza prezentei ordonanțe de urgență;

b) obligația operatorului de a notifica autoritățile responsabile și de a lua măsurile corective necesare, inclusiv măsurile privind protecția sănătății umane, în cazul unor scurgeri sau al unor nereguli semnificative.

(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoane fizice, și de la 30.000 lei la 60.000 lei, pentru persoane juridice, nerespectarea prevederilor art. 13 alin. (1) și art. 15 .

(3¹) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 40.000 lei, pentru persoane fizice, și de la 50.000 lei la 100.000 lei, pentru persoane juridice, nerespectarea prevederilor stabilite în autorizația de explorare, emisă în condițiile prevăzute la art. 6 .

(4) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (1)-(3¹) se fac de către personalul împuternicit din cadrul GNM și ANRM, potrivit responsabilităților legale, specifice celor două autorități.

(5) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1)-(3¹) , agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

(6) Contravențiilor prevăzute la alin. (1)-(3¹) le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 24¹

Operarea unui sit de stocare fără deținerea autorizației de stocare a dioxidului de carbon constituie infracțiune și se pedepsește potrivit art. 348 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal , cu modificările și completările ulterioare.

Capitolul VII — Modificări legislative

Articolul 25

Legea apelor nr. 107/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 8 octombrie 1996, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 20, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (6¹), cu următorul cuprins:(6¹) Se poate autoriza injectarea de fluxuri de dioxid de carbon în scopul stocării în formațiuni geologice care, din motive naturale, sunt permanent improprii pentru alte scopuri, cu condiția prevenirii oricărui pericol prezent sau viitor de deteriorare a calității apei subterane, precum și cu condiția ca o astfel de injectare să se efectueze potrivit prevederilor legislației specifice privind stocarea geologică a dioxidului de carbon sau să fie exclusă din domeniul de aplicare a respectivei legislații.

2. La articolul 20, alineatul (7) se modifică și va avea următorul cuprins:(7) Autorizarea activităților prevăzute la alin. (2)-(6¹) se face doar dacă nu se compromite atingerea obiectivelor de mediu ale corpului de apă subterană respectiv.

Articolul 26

La anexa nr. 3 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007, aprobată prin Legea nr. 19/2008 , cu modificările și completările ulterioare, după punctul 12 se introduce un nou punct, punctul 13, cu următorul cuprins:13. Operarea siturilor de stocare fără a aduce atingere prevederilor legislației din domeniul stocării geologice a dioxidului de carbon

Articolul 27

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

La articolul 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 22 iunie 2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 426/2001 , cu modificările și completările ulterioare, după litera e) se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins: "f) efluenții gazoși emiși în atmosferă și dioxid de carbon captat și transportat în scopul stocării geologice și stocat geologic în conformitate cu dispozițiile Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon și de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum și a directivelor 2000/60/CE , 2001/80/CE , 2004/35/CE , 2006/12/CE , 2008/1/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului sau excluși din domeniul de aplicare a respectivei directive potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din aceasta."

Capitolul VIII — Dispoziții finale

Articolul 28

(1) ANRM, ANRE și autoritatea publică centrală pentru protecția mediului împreună cu autoritățile competente privind protecția mediului din subordine colaborează pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Emiterea autorizațiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență pentru activități de explorare, stocare a dioxidului de carbon sau a licenței de transport în zone corespunzătoare terenurilor pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervații naturale, zone de protecție sanitară și perimetre de protecție hidrogeologică ale surselor de alimentare cu apă se face numai cu aprobarea prealabilă a autorităților competente în domeniul culturii, cultelor, protecției mediului și gospodăririi apelor, precum și a altor autorități publice implicate.

Articolul 29

(1) ANRM înființează și menține:

a) un registru al autorizațiilor de stocare acordate; și

b) un registru permanent conținând toate siturile de stocare închise și complexurile de stocare înconjurătoare, inclusiv hărți și secțiuni ale extinderii spațiale ale acestora și informații disponibile pertinente pentru a evalua dacă dioxidul de carbon stocat este reținut în mod complet și permanent.

(2) Informații cuprinse în registrele menționate la alin. (1) sunt puse la dispoziția autorității publice centrale pentru protecția mediului, în vederea raportării către Comisia Europeană, potrivit prevederilor art. 31 alin (1) .

(3) Autoritățile cu responsabilități în derularea procedurilor relevante de dezvoltare sau în reglementarea activităților care pot afecta ori care ar putea fi afectate de stocarea geologică a dioxidului de carbon în siturile de stocare înregistrate țin seama de informațiile cuprinse în registrele menționate la alin. (1) .

Articolul 30

ANRM și autoritatea publică centrală pentru protecția mediului pun la dispoziția publicului informațiile de mediu privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 878/2005 privind accesul publicului la informația privind mediul, cu modificările ulterioare.

Articolul 31

(1) La fiecare 3 ani, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului înaintează Comisiei Europene un raport privind punerea în aplicare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, inclusiv registrele prevăzute la art. 29 .

(2) Primul raport este întocmit de ANRM și ANPM pe baza unui chestionar sau a unei prezentări generale întocmite de Comisia Europeană, potrivit procedurii menționate la art. 6 din Directiva 91/692/CEE a Consiliului din 23 decembrie 1991 de standardizare și raționalizare a rapoartelor privind aplicarea anumitor directive referitoare la mediu, și transmis/transmisă statelor membre cu cel puțin 6 luni înainte de termenul de depunere a raportului.

(3) Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului transmite Comisiei Europene raportul prevăzut la alin. (2) până la data de 30 iunie 2011.

Articolul 32

Pentru îndeplinirea atribuțiilor stabilite prin prezenta ordonanță de urgență, în cadrul ANRM se înființează o structură de specialitate fără personalitate juridică, cu încadrarea în bugetul aprobat ANRM.

Articolul 32¹

(1) Pentru actele eliberate în exercitarea atribuțiilor sale: autorizații de explorare și autorizații de stocare a dioxidului de carbon, avize, transferul autorizațiilor, decizii de aprobare a accesului unor terți la siturile de stocare a dioxidului de carbon sau a transferului de responsabilitate către autoritatea competentă și de reglementare sau alte asemenea acte, precum și pentru punerea la dispoziție în vederea consultării și utilizării unor date și informații geologice sau tehnice, ANRMPSG percepe tarife.

(2) Veniturile realizate conform alin. (1) sunt utilizate de ANRMPSG pentru finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale acesteia.

(3) Veniturile rămase neutilizate la sfârșitul anului bugetar se preiau ca venituri în anul următor, la dispoziția ANRMPSG.

(4) Regimul juridic privind cuantumul, plata și evidența tarifelor stabilite de prezenta ordonanță de urgență se reglementează prin ordin al președintelui ANRMPSG care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I; tarifele stabilite de prezenta ordonanță de urgență se actualizează anual, prin ordin al președintelui ANRMPSG.

Articolul 32²

(1) Operatorul are obligația să suporte cheltuielile aferente transferului de tehnologie și perfecționării profesionale, astfel cum sunt prevăzute în autorizația de explorare și/sau stocare, care se constituie venit la bugetul ANRMPSG.

(2) Sumele cu titlu de transfer de tehnologie și perfecționare profesională se achită anual ANRMPSG, până la sfârșitul primei luni a anului în curs pentru care sunt datorate.

(3) Sumele cu titlu de transfer de tehnologie și perfecționare profesională constituie venituri proprii ale ANRMPSG și sunt destinate finanțării cheltuielilor curente și de capital ale acesteia.

(4) Regimul juridic privind stabilirea, plata și evidența sumelor reprezentând transfer de tehnologie și perfecționare profesională stabilite de prezenta ordonanță de urgență se reglementează prin ordin al președintelui ANRMPSG care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 33

(1) Pentru dezvoltarea tehnologiilor privind captarea, transportul și stocarea dioxidului de carbon se stabilesc, după caz, scheme de sprijin aprobate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Economiei, cu respectarea legislației naționale și a Uniunii Europene în domeniul ajutorului de stat.

(2) Lucrările aferente activităților de captare, transport și stocare a dioxidului de carbon sunt considerate lucrări de interes național.

Articolul 34

Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.

Articolul 35

Dispozițiile cap. VI intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanțe de urgență.