Instituțiile de credit

(1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează:

(2) Prezenta ordonanță de urgență se aplică instituțiilor de credit, persoane juridice române, inclusiv sucursalelor din străinătate ale acestora și instituțiilor de credit din alte state membre, respectiv din state terțe, în ceea ce privește activitatea acestora desfășurată în România.

(3) Abrogat.

(4) Prevederile Titlului VI, Partea a II-a se aplică sistemelor de plăți, sistemelor de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare, participanților la aceste sisteme și administratorilor sistemelor și ai serviciilor de infrastructură utilizate în cadrul acestor sisteme.

(5) Nu intră sub incidența prezentei ordonanțe de urgență băncile centrale din statele membre. Alte instituții permanent excluse de la aplicarea Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE, cu modificările și completările ulterioare, prevăzute la art. 2 paragraful 5 pct. 3-24 din această directivă, nu beneficiază de regimul instituțiilor de credit din alte state membre instituit potrivit prezentei ordonanțe de urgență. Pentru scopurile dispozițiilor cuprinse în cap. II din titlul III partea I, instituțiile prevăzute la art. 2 paragraful 5 din Directiva 2013/36/UE, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția băncilor centrale din statele membre, sunt considerate instituții financiare.

(6) Abrogat.

În scopul realizării supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit, dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se aplica și altor categorii de persoane, după cum urmează:

Instituțiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui și funcționa, cu respectarea dispozițiilor generale aplicabile instituțiilor de credit și a cerințelor specifice prevăzute în Partea a II-a a prezentei ordonanțe de urgență, în una din următoarele categorii:

(1) Banca Națională a României este autoritatea competentă cu privire la reglementarea, autorizarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(1¹) Potrivit art. 197³-197¹³ , Banca Națională a României este autoritatea competentă cu privire la aprobarea și supravegherea societăților financiare holding și a societăților financiare holding mixte, care sunt responsabile de îndeplinirea, pe bază consolidată, a cerințelor prudențiale prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și de reglementările emise în aplicarea acestora, fără a face obiectul unor cerințe prudențiale la nivel individual.

(2) Banca Națională a României monitorizează activitățile instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, activitățile societăților financiare holding și ale societăților financiare holding mixte, pentru prevederile aplicabile acestora, în scopul evaluării conformării la cerințele prudențiale prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acestora.

(3) În exercitarea competențelor sale prevăzute de lege, Banca Națională a României colectează și procesează orice date și informații relevante, inclusiv de natura datelor cu caracter personal, necesare pentru evaluarea conformării instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, a societăților financiare holding și a societăților financiare holding mixte, la cerințele prudențiale prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acestora, și pentru investigarea posibilelor încălcări ale acestor cerințe.

(4) În îndeplinirea funcțiilor cu privire la supravegherea prudențială, investigațiile și aplicarea sancțiunilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și de reglementările emise în aplicarea acestora, Băncii Naționale a României îi sunt conferite competențele necesare și acționează în mod independent. În acest sens, Banca Națională a României trebuie să dispună de cunoștințele de specialitate, resursele și capacitatea operațională necesare.

(5) În exercitarea atribuțiilor sale generale de supraveghere prudențială, Banca Națională a României are în vedere, în mod corespunzător, impactul potențial al deciziilor sale asupra stabilității sistemului financiar din toate celelalte state membre implicate, în special în situații de urgență, pe baza informațiilor disponibile la momentul respectiv.

(5¹) În aplicarea dispozițiilor art. 124 alin. (1a) și art. 164 alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, Banca Națională a României exercită atribuțiile în calitate de autoritate responsabilă cu aplicarea prevederilor art. 124 alin. (2) , respectiv ale art. 164 alin. (6) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, în ceea ce privește instituțiile de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din același regulament.

(5²) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate reduce pragul prevăzut la art. 4 alin. (1) pct. 145 lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, prin reglementările emise în baza prezentei ordonanțe de urgență.

(6) În exercitarea competențelor sale, Banca Națională a României se asigură că atribuțiile de supraveghere decurgând din prezenta ordonanță de urgență și din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și orice alte atribuții conferite prin lege acesteia sunt exercitate în mod distinct și independent de atribuțiile privind rezoluția instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din același regulament.

(7) Banca Națională a României informează Comisia și Autoritatea Bancară Europeană cu privire la orice delimitare a atribuțiilor prevăzute la alin. (6) .

(1) Autoritatea de Supraveghere Financiară este autoritatea competentă cu privire la autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară monitorizează activitățile instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, activitățile societăților financiare holding și ale societăților financiare holding mixte, pentru prevederile aplicabile acestora, în scopul evaluării conformării la cerințele prudențiale prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acestora.

(3) În exercitarea competențelor sale prevăzute de lege, Autoritatea de Supraveghere Financiară colectează și procesează orice date și informații relevante, inclusiv de natura datelor cu caracter personal, necesare pentru evaluarea conformării instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată a societăților financiare holding și a societăților financiare holding mixte, la cerințele prudențiale prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acestora, și pentru investigarea posibilelor încălcări ale acestor cerințe.

(4) În îndeplinirea funcțiilor cu privire la supravegherea prudențială, investigațiile și aplicarea sancțiunilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acestora, Autorității de Supraveghere Financiară îi sunt conferite competențele necesare și acționează în mod independent. În acest sens, Autoritatea de Supraveghere Financiară dispune de cunoștințele de specialitate, resursele și capacitatea operațională necesare.

(5) În exercitarea atribuțiilor sale de supraveghere prudențială, Autoritatea de Supraveghere Financiară are în vedere, în mod corespunzător, impactul potențial al deciziilor sale asupra stabilității sistemului financiar din toate celelalte state membre implicate, în special în situații de urgență, pe baza informațiilor disponibile la momentul respectiv.

(6) În exercitarea competențelor sale, Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că atribuțiile de supraveghere decurgând din prezenta ordonanță de urgență și din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și orice alte atribuții conferite prin lege acesteia sunt exercitate în mod distinct și independent de atribuțiile privind rezoluția instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(1) Se interzice oricărei persoane fizice, juridice sau entități fără personalitate juridică, ce nu este instituție de credit, să se angajeze într-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public ori într-o activitate de atragere și/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuțiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective și acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziționarea de bunuri și/sau servicii de către membrii acestora.

(2) Interdicția prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul atragerii de depozite sau alte fonduri rambursabile:

(3) În aplicarea dispozițiilor alin. (1) și (2) , o emisiune de obligațiuni sau alte instrumente financiare similare este considerată atragere de fonduri rambursabile de la public dacă este îndeplinită cel puțin una din următoarele condiții:

(4) Dispozițiile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazul în care emisiunea se adresează exclusiv investitorilor calificați, în înțelesul legislației privind piața de capital.

(5) Banca Națională a României este abilitată să determine dacă o activitate reprezintă ori nu atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public, activitate bancară ori activitate de atragere și/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuțiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective și acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziționarea de bunuri și/sau servicii de către membrii acestora. Determinarea naturii activității, exprimată de Banca Națională a României, este obligatorie pentru părțile interesate.

(6) Prin noțiunea de public se înțelege orice persoană fizică, persoană juridică sau entitate fără personalitate juridică ce nu are cunoștințele și experiența necesare pentru evaluarea riscului de nerambursare a plasamentelor efectuate. Nu intră în categoria de public: statul, autoritățile administrației publice centrale, regionale și locale, agențiile guvernamentale, băncile centrale, instituțiile de credit, instituțiile financiare, alte instituții similare.

(7) Comisia Europeană și Autoritatea Bancară Europeană sunt notificate cu privire la legislația românească ce permite entităților care nu sunt instituții de credit să desfășoare activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public.

(8) Instituțiile de credit nu pot fi exceptate, în temeiul prezentului articol, de la aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, a Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și a reglementărilor emise în aplicarea acestora.

(1) Se interzice oricărei persoane, alta decât o instituție de credit autorizată, să utilizeze denumirea de «bancă» sau «organizație cooperatistă de credit», «cooperativă de credit», «casa centrală a cooperativelor de credit», «bancă cooperatistă», «bancă centrală cooperatistă», «bancă ipotecară/bancă de credit ipotecar», «bancă de economisire și creditare în domeniul locativ» sau derivate ori traduceri ale acestor denumiri, în legătură cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu excepția cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege ori printr-un acord internațional sau când din contextul în care este utilizată denumirea respectivă rezultă neîndoielnic că nu este vorba despre desfășurarea unei activități bancare.

(2) Fără a se aduce atingere prevederilor alin. (1) , entitățile, persoane juridice române, din grupul din care face parte o instituție de credit pot utiliza în denumirea acestora inițialele, sigla, emblema, denumirea ori alte elemente de identificare utilizate la nivel de grup.

(1) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

(1¹) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile: instituție de credit, firmă de investiții, instituție, întreprindere de asigurare, întreprindere de reasigurare, întreprindere-mamă, filială, sucursală, întreprindere prestatoare de servicii auxiliare, societate de administrare a activelor, societate financiară holding, societate financiară holding mixtă, societate holding cu activitate mixtă, instituție financiară, instituție-mamă dintr-un stat membru, instituție-mamă din Uniunea Europeană, societate financiară holding-mamă dintrun stat membru, societate financiară holding-mamă din Uniunea Europeană, societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru, societate financiară holding mixtă-mamă din Uniunea Europeană, participație, deținere calificată, control, legături strânse, autoritate competentă, supraveghetor consolidant, autorizație, stat membru de origine, stat membru gazdă, bănci centrale din cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale, bănci centrale, instituție globală de importanță sistemică din afara Uniunii Europene, grup și instrument financiar au înțelesul prevăzut la art. 4 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(1²) O societate de servicii de investiții financiare este o firmă de investiții, persoană juridică română, în sensul prevăzut la art. 4 alin. (1) pct. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(1³) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile: rezoluție, autoritate de rezoluție, întreprindere-mamă din Uniunea Europeană și drept de încetare au înțelesul prevăzut de legislația privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții.

(1⁴) În scopul aplicării pe bază consolidată sau subconsolidată a cerințelor sau a exercitării competențelor de supraveghere ale Băncii Naționale a României, prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, în reglementările emise în aplicarea acesteia sau în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, termenii: instituție de credit, instituție de credit-mamă dintr-un stat membru, instituție de credit-mamă din Uniunea Europeană și întreprindere-mamă includ de asemenea:

(2) Abrogat.

(3) Abrogat.

(4) Abrogat.

(1) În vederea desfășurării activității în România, fiecare instituție de credit trebuie să dispună de o autorizație potrivit prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Fără a se aduce atingere dispozițiilor din prezenta secțiune, Banca Națională a României stabilește prin reglementări și notifică Autorității Bancare Europene, înființată prin Regulamentul nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei, condițiile în care poate acorda autorizație și documentația care trebuie să însoțească cererea pentru obținerea autorizației.

(1) La constituirea unei instituții de credit, persoană juridică română, capitalul inițial este reprezentat de capitalul social, cu excepția cazurilor în care instituția de credit care se constituie este rezultată dintr-un proces de reorganizare prin fuziune sau divizare.

(2) Capitalul social al unei instituții de credit, persoana juridică română, trebuie vărsat integral și în numerar la momentul subscrierii, inclusiv în cazul majorării acestuia, aporturile în natura nefiind permise. Acțiunile/părțile sociale ale unei instituții de credit, persoana juridică română, pot fi numai nominative. În actele lor constitutive, instituțiile de credit, persoane juridice române, nu vor putea stabili excepții de la principiul potrivit căruia o acțiune da dreptul la un singur vot.

(3) La constituire, aporturile la capitalul social trebuie să fie vărsate într-un cont deschis la o instituție de credit. Acest cont este blocat până la înmatricularea instituției de credit, persoana juridică română, în registrul comerțului.

(1) Sediul social și, după caz, sediul real, al instituției de credit, persoana juridică română, trebuie să fie situate pe teritoriul României. Sediul real reprezintă locația în care se situează centrul de conducere și de gestiune a activității statutare, în cazul în care acesta nu este situat la sediul social.

(2) Instituția de credit - trebuie să desfășoare efectiv și cu preponderență pe teritoriul României activitatea pentru care a fost autorizată.

(1) În vederea autorizării unei instituții de credit, persoană juridică română, Banca Națională a României trebuie să fie informată cu privire la identitatea acționarilor sau a membrilor, persoane fizice ori juridice, care urmează să dețină direct sau indirect dețineri calificate la instituția de credit, și cu privire la valoarea acestor dețineri. În cazul în care nu există dețineri calificate, Banca Națională a României trebuie să fie informată cu privire la identitatea celor mai mari 20 de acționari sau membri și la valoarea participațiilor deținute de aceștia. Banca Națională a României acordă autorizație numai dacă este încredințată că, din perspectiva necesității asigurării unui management prudent și sănătos al instituției de credit, calitatea persoanelor respective este adecvată.

(1¹) La evaluarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se au în vedere prevederile art. 25 alin. (2) , art. 26 alin. (1)-(3) , art. 26¹ și cele ale art. 26² .

(2) Dacă între instituția de credit, persoana juridică română, și alte persoane fizice sau juridice exista legături strânse, Banca Națională a României acorda autorizație numai dacă aceste legături ori dispozițiile legale, măsurile de natura administrativă din jurisdicția unui stat terț ce guvernează una sau mai multe persoane fizice sau juridice cu care instituția de credit are legături strânse sau dificultățile în aplicarea dispozițiilor sau măsurilor respective nu împiedica exercitarea eficienta a funcțiilor sale de supraveghere.

Orice cerere de autorizare a unei instituții de credit trebuie să fie însoțită de:

(1) Instituțiile de credit pot desfășura, în limita autorizației acordate, următoarele activități:

(2) Sfera activităților prevăzute la alin. (1) lit. g)-k) acoperă serviciile și activitățile de investiții prevăzute în secțiunea A și secțiunea B din anexa nr. 1 la Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, atunci când acestea au ca obiect instrumentele financiare prevăzute la secțiunea C din anexa nr. 1 din aceeași lege.

(3) Dispozițiile alin. (1) se interpretează și se aplica astfel încât activitățile enumerate la alin. (1) să acopere orice operațiuni, tranzacții, produse și servicii care se înscriu în sfera acestor activități sau pot fi asimilate acestora, inclusiv serviciile auxiliare acestor activități.

(4) Activitățile care, potrivit unor legi speciale, sunt supuse unor autorizări, aprobări sau avize specifice, pot fi desfășurate de instituția de credit numai după obținerea acestora.

(1) Instituțiilor de credit autorizate de Banca Națională a României le este interzis să atragă depozite dacă nu participă la o schemă de garantare a depozitelor recunoscută oficial pe teritoriul României potrivit legislației în domeniu. Ele sunt obligate să participe la schema de garantare pentru depozitele pe care le acceptă, inclusiv pentru cele atrase de sucursalele acestora din străinătate.

(2) Prin excepție de la dispozițiile alin. (1) , instituțiile de credit persoane juridice române nu participă la schema de garantare a depozitelor menționată la alin. (1) pentru depozitele atrase de sucursalele lor din state terțe care impun obligația participării la o schemă de garantare a depozitelor din respectivul stat terț.

(1) Activitatea de acordare de credite ipotecare finanțate prin emisiune de obligațiuni ipotecare poate fi desfășurata cu respectarea legislației speciale în materie.

(2) Activitatea de economisire și creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ poate fi desfășurata cu respectarea dispozițiilor cuprinse în Titlul III al Părții a II-a .

(1) Instituțiile de credit pot desfășura și alte activități, permise potrivit autorizației acordate de Banca Națională a României, după cum urmează:

(2) Activitățile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie compatibile cu cerințele activității bancare, în special cu cele referitoare la menținerea bunei reputații a instituției de credit și protejarea intereselor deponenților.

(3) Nivelul total al veniturilor obținute din activitățile prevăzute la alin. (1) , nu poate depăși 10% din veniturile obținute de o instituție de credit din activitățile prevăzute la art. 18 .

În afară de operațiunile prevăzute la art. 20 alin. (1) lit. b) , instituțiile de credit se pot angaja în operațiuni cu bunuri mobile și imobile dacă:

(1) Instituțiile de credit nu pot desfășura alte activități în afară celor permise potrivit prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Instituțiile de credit nu se pot angaja în operațiuni cum ar fi:

(1) Fiecare instituție de credit trebuie să dispună de un cadru formal de administrare a activității riguros conceput, care să includă o structură organizatorică clară, cu linii de responsabilitate bine definite, transparente și coerente, procese eficace de identificare, administrare, monitorizare și raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă, mecanisme adecvate de control intern, inclusiv proceduri administrative și contabile riguroase, rețele și sisteme informatice instituite și gestionate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/2.554 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2022 privind reziliența operațională digitală a sectorului financiar și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1.060/2009, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 909/2014 și (UE) 2016/1.011, precum și politici și practici de remunerare care să promoveze și să fie în concordanță cu o administrare sănătoasă și eficace a riscurilor.

(2) Cadrul de administrare, procesele și mecanismele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie cuprinzătoare și adaptate la natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente modelului de afaceri și activităților desfășurate de instituția de credit. Principiile, criteriile tehnice și alte cerințe care trebuie avute în vedere se stabilesc prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență. Mecanismele de control intern trebuie să asigure cel puțin organizarea funcțiilor de administrare a riscurilor, de asigurare a conformității și de audit intern.

(2¹) În sensul alin. (1) , sunt avute în vedere riscuri precum: riscul de credit și al contrapartidei, riscul rezidual, riscul de concentrare, riscul de securitizare, riscul de piață, riscul de rată a dobânzii din activități în afara portofoliului de tranzacționare, riscul operațional, riscul de lichiditate și riscul efectului de levier excesiv.

(2²) Banca Națională a României stabilește, prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, cerințele privind politica de remunerare a unei instituții de credit, inclusiv principiile de acordare și ajustare a remunerației, precum și principiile de remunerare aplicabile instituțiilor de credit care beneficiază de asistență guvernamentală excepțională.

(2³) Politicile și practicile de remunerare ale unei instituții de credit prevăzute la alin. (1) trebuie să fie neutre din punctul de vedere al genului.

(3) Banca Națională a României colectează informații cu privire la numărul persoanelor pe instituție de credit care sunt remunerate cu cel puțin 1 milion de euro sau echivalent într-un exercițiu financiar, defalcate pe intervale valorice de 1 milion de euro, inclusiv informații cu privire la responsabilitățile și domeniul de activitate în care sunt implicate aceste persoane și la principalele elemente ale remunerației, incluzând, fără a se limita la: salarii, bonusuri, compensații pe termen lung, contribuții la pensii, și comunică aceste informații Autorității Bancare Europene.

(4) Banca Națională a României colectează informațiile cantitative agregate cu privire la remunerare, publicate potrivit criteriilor de transparență și de publicare prevăzute la art. 450 alin. (1) lit. g)-i) și k) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și informațiile furnizate de instituțiile de credit privind diferențele de remunerație între membrii personalului de gen masculin și membrii personalului de gen feminin și le utilizează pentru a determina tendințele și practicile în materie de remunerare. Banca Națională a României comunică aceste informații Autorității Bancare Europene.

(5) Banca Națională a României colectează informațiile publicate în conformitate cu art. 435 alin. (2) lit. (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și le utilizează pentru a compara practicile în materie de diversitate a selecției membrilor consiliilor de administrație și directorilor, respectiv ai consiliilor de supraveghere și ai directoratelor instituțiilor de credit. Banca Națională a României comunică aceste informații Autorității Bancare Europene.

(1) Orice achizitor potențial trebuie să notifice în prealabil, în scris, Băncii Naționale a României în legătură cu orice achiziție propusă, cu indicarea valorii participației vizate și furnizarea informațiilor relevante la care se face referire în art. 26 alin. (4) .

(1¹) Dacă, din motive obiective, notificarea nu poate fi făcută în prealabil, obligația de notificare incumbă de la data achiziționării.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) , condițiile în care se consideră că mai multe persoane acționează concertat în calitate de achizitor potențial se stabilesc prin reglementări emise de Banca Națională a României.

(3) Banca Națională a României confirmă în scris achizitorului potențial, de îndată, dar nu mai târziu de două zile lucrătoare, primirea notificării și, dacă este cazul, primirea ulterioară a oricăror informații suplimentare solicitate în condițiile alin. (5) și comunică achizitorului potențial, în fiecare caz, data la care expiră termenul de evaluare.

(4) Banca Națională a României realizează evaluarea prevăzută la art. 26 alin. (1) în termen de cel mult 60 de zile lucrătoare de la data confirmării scrise a primirii notificării și a tuturor documentelor care trebuie transmise acesteia pe baza listei informațiilor la care se face referire la art. 26 alin. (4) . Dacă notificarea nu este însoțită de toate documentele cerute potrivit reglementărilor aplicabile, termenul de evaluare începe să curgă de la data confirmării de către Banca Națională a României a primirii tuturor documentelor respective.

(5) Dacă este necesar, Banca Națională a României poate solicita în scris, dar nu mai târziu de expirarea a 50 de zile lucrătoare din termenul de evaluare prevăzut la alin. (4) , orice informații suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării, cu indicarea informațiilor cerute.

(6) Achizitorul potențial trebuie să transmită informațiile suplimentare solicitate în termen de 20 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, în cazul neîndeplinirii acestei obligații fiind incidente prevederile art. 26 alin. (2) . Pe perioada respectivă, termenul de evaluare prevăzut la alin. (4) se suspendă. Orice altă solicitare din partea Băncii Naționale a României de completare sau de clarificare a informațiilor primite nu mai are ca efect suspendarea termenului de evaluare.

(7) Banca Națională a României poate hotărî prelungirea perioadei de suspendare a termenului, prevăzută la alin. (6) , până la 30 de zile lucrătoare, dacă achizitorul potențial este:

(8) Dacă la finalizarea evaluării Banca Națională a României hotărăște să se opună achiziției propuse, comunică în scris achizitorului potențial hotărârea sa, în termen de două zile lucrătoare de la data adoptării acesteia și fără a depăși termenul prevăzut pentru realizarea evaluării, indicând și motivele care au stat la baza hotărârii. La cererea achizitorului potențial, poate fi făcută publică o motivație corespunzătoare a hotărârii.

(9) Dacă până la expirarea termenului de evaluare Banca Națională a României nu se opune în scris achiziției propuse, aceasta se consideră aprobată.

(10) În cazul aprobării achiziției propuse, Banca Națională a României poate stabili un termen maxim pentru finalizarea acesteia și poate prelungi acest termen dacă este necesar.

(1) La examinarea notificării prevăzute la art. 25 alin. (1) și a informațiilor suplimentare prevăzute la art. 25 alin. (5) , în vederea asigurării unui management prudent și sănătos al instituției de credit vizate de achiziția propusă și luând în considerare posibila influență a achizitorului potențial asupra instituției de credit, Banca Națională a României evaluează în ce măsură calitatea achizitorului potențial este adecvată, precum și soliditatea financiară a acestuia în raport cu achiziția propusă, pe baza următoarelor criterii îndeplinite cumulativ:

(2) Banca Națională a României se poate opune achiziției propuse numai dacă există motive rezonabile în acest sens, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1) , sau dacă informațiile furnizate de achizitorul potențial sunt incomplete.

(3) Banca Națională a României nu poate impune nicio condiție prealabilă privind nivelul participației care trebuie să fie achiziționată și nici nu poate evalua achiziția propusă pe criteriul necesităților economice ale pieței.

(4) Banca Națională a României face publică o listă cuprinzând informațiile necesare pentru realizarea evaluării, care trebuie să îi fie furnizate la momentul notificării prevăzute la art. 25 alin. (1) . Informațiile solicitate trebuie să fie proporționale și adaptate la natura achizitorului potențial și a achiziției propuse și să prezinte relevanță din perspectiva unei evaluări prudențiale.

(5) Criteriile prevăzute la alin. (1) , lista de informații prevăzută la alin. (4) pentru realizarea evaluării și documentația aferentă se detaliază de Banca Națională a României prin reglementări.

(6) Fără a aduce atingere prevederilor art. 25 alin. (3)-(7) , în cazul în care Banca Națională a României este notificată în legătură cu două sau mai multe intenții de achiziție a unor dețineri calificate sau de majorare a unor astfel de participații în aceeași instituție de credit, aceasta asigură tratament nediscriminatoriu tuturor achizitorilor potențiali.

(1) În realizarea evaluării prevăzute la art. 26 alin. (1) , Banca Națională a României colaborează prin consultare reciprocă în toate privințele cu alte autorități de supraveghere naționale sau din alte state membre implicate, în cazurile în care achizitorul potențial este:

(2) În sensul prevederilor alin. (1) , Banca Națională a României asigură, fără întârziere, schimbul de informații care sunt esențiale și relevante pentru realizarea evaluării cu autoritățile de supraveghere implicate. În calitate de autoritate competentă a instituției de credit vizate de achiziția propusă, Banca Națională a României ia în considerare toate informațiile esențiale furnizate de autoritățile de supraveghere în cauză și poate solicita acestora toate informațiile pe care le consideră relevante pentru realizarea evaluării. Hotărârea Băncii Naționale a României cu privire la achiziția propusă trebuie să indice orice opinie sau rezervă exprimată de autoritatea competentă a achizitorului potențial.

(1) În cazurile în care achizitorul potențial este o entitate reglementată dintr-un stat terț, Banca Națională a României poate colabora cu autoritatea de supraveghere implicată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(2) Entitate reglementată reprezintă o entitate reglementată în sensul art. 2 alin. (1) pct. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , precum și orice entitate similară dintr-un stat terț.

(1) Instituțiile de credit, persoane juridice române, trebuie să informeze Banca Națională a României, de îndată ce iau cunoștința de orice dobândire sau înstrăinare a participațiilor în capitalul lor care depășește nivelurile prevăzute la art. 25 alin. (1) și (2) , respectiv se situează sub nivelurile prevăzute la art. 27 .

(2) Cel puțin o dată pe an, instituțiile de credit, persoane juridice române, listate pe o piață reglementată, trebuie să comunice Băncii Naționale a României identitatea persoanelor care au dețineri calificate și nivelul acestora, astfel cum acestea apar, de exemplu, în informațiile primite în cadrul adunărilor generale anuale ale acționarilor sau ca rezultat al respectării reglementărilor referitoare la societățile listate pe o piață reglementată.

(1) Banca Națională a României nu poate stabili prin reglementări cerințe mai stricte decât cele prevăzute în prezenta subsecțiune pentru efectuarea notificării și pentru evaluarea achizițiilor directe sau indirecte de dețineri calificate la o instituție de credit, persoană juridică română.

(2) Banca Națională a României asigură urmărirea respectării în mod permanent a cerințelor la care se face referire în prezenta subsecțiune, putând solicita în acest sens orice informații pe care le consideră necesare, și poate dispune sancțiuni și măsuri sancționatoare corespunzătoare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, în cazul în care aceste cerințe nu sunt respectate.

(1) Instituțiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui și pot funcționa numai pe baza autorizației emise de Banca Națională a României.

(2) Instituțiile de credit, persoane juridice române, se constituie în forma juridică prevăzută pentru fiecare dintre categoriile de instituții de credit reglementate în Partea a II-a. Ele nu se pot constitui prin subscripție publică.

(3) Banca Națională a României acordă autorizație unei instituții de credit, persoane juridice române, numai dacă este încredințată că instituția de credit poate asigura desfășurarea unei activități în condiții de siguranță și de respectare a cerințelor unei administrări prudente și sănătoase, care să asigure protejarea intereselor deponenților și ale altor creditori și buna funcționare a sistemului bancar, sens în care trebuie să fie respectate dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora.

(1) Banca Națională a României hotărăște cu privire la o cerere de autorizare a unei instituții de credit, în sensul acordării aprobării de constituire a instituției de credit sau al respingerii cererii, în termen de 4 luni de la data primirii cererii de autorizare însoțite de documentația stabilită potrivit prevederilor art. 10 alin. (2) .

(2) În termen de 5 zile lucrătoare de la primirea cererii, Banca Națională a României comunică titularului, dacă este cazul, documentele care nu au fost prezentate conform alin. (1) , în vederea depunerii de îndată a acestora.

(3) Banca Națională a României poate solicita în scris, pe parcursul termenului prevăzut la alin. (1) , dar nu mai târziu de trecerea a 3 luni de la primirea cererii de autorizare, orice informații sau documente suplimentare, dacă cele prezentate nu sunt suficiente ori relevante pentru realizarea evaluării sau dacă documentația prezintă alte deficiențe.

(4) Titularul cererii are la dispoziție un termen de o lună de la data comunicării solicitării formulate potrivit alin. (3) , pentru prezentarea informațiilor și/sau a documentelor cerute, respectiv pentru remedierea deficiențelor constatate, perioadă pe parcursul căreia termenul de 4 luni prevăzut la alin. (1) se suspendă. Titularul poate furniza din proprie inițiativă orice alte informații și/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului în care Banca Națională a României trebuie să se pronunțe asupra cererii de autorizare.

(5) Dacă Banca Națională a României hotărăște acordarea aprobării de constituire, pentru obținerea autorizației de funcționare, instituția de credit trebuie ca în cel mult două luni de la data comunicării hotărârii Băncii Naționale a României să îi prezinte acesteia documentele care atestă constituirea legală a instituției de credit, conform dispozițiilor aplicabile și proiectului prezentat.

(6) Banca Națională a României hotărăște cu privire la acordarea autorizației de funcționare a instituției de credit în termen de cel mult 4 luni de la data primirii documentelor prevăzute la alin. (5) .

(7) Banca Națională a României poate solicita în scris orice informații și documente suplimentare necesare evaluării și/sau, după caz, remedierea altor deficiențe constatate, în termen de o lună de la data primirii documentației prevăzute la alin. (5) , iar titularul are la dispoziție un termen de o lună de la data comunicării solicitării pentru prezentarea acestora. Titularul poate furniza din proprie inițiativă orice alte informații și documente considerate relevante, dar acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului prevăzut la alin. (6) .

(8) Informațiile și documentele prezentate cu depășirea termenelor prevăzute pentru depunerea acestora nu sunt luate în considerare la evaluarea cererii de autorizare și se restituie titularului cererii.

(9) În oricare dintre etapele procesului de autorizare prevăzute la alin. (1) și (6) , Banca Națională a României comunică în scris titularului cererii hotărârea sa, indicând și motivele care au stat la baza acesteia în cazul respingerii cererii de autorizare.

(1) Autorizația acordată este valabilă pe o perioada nedeterminată și nu poate fi transferată unei alte entități.

(2) Instituțiile de credit autorizate sunt înregistrate în registrul ținut de Banca Națională a României conform prevederilor art. 417 .

(1) Înainte de a autoriza o instituție de credit, persoana juridică română, Banca Națională a României se consulta cu autoritățile competente ale unui alt stat membru implicat, dacă:

(2) Înainte de a autoriza o instituție de credit, persoana juridică română, Banca Națională a României se consulta cu Comisia Națională a Valorilor Mobiliare sau cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, respectiv cu autoritatea responsabilă cu supravegherea întreprinderilor de asigurare sau a firmelor de investiții dintr-un alt stat membru implicat, dacă:

(3) Autoritățile prevăzute la alin. (1) și (2) trebuie să fie consultate în mod special în contextul evaluării calității acționarilor/membrilor instituției de credit, persoana juridică română, și al reputației și experienței persoanelor implicate în administrarea și/sau conducerea unei alte entități din cadrul aceluiași grup, cărora urmează să li se încredințeze responsabilități în administrarea și/sau conducerea instituției de credit, persoana juridică română. În acest sens, se asigură schimbul de informații care sunt relevante pentru acordarea autorizației, dar și pentru evaluarea pe baza continuă a îndeplinirii condițiilor de desfășurare a activității.

(4) În scopul evaluării calității persoanelor și entităților implicate sau având legătură cu proiectul de autorizare prezentat, la cererea Băncii Naționale a României, Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor furnizează acesteia informații cu privire la riscul de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, referitoare la persoanele sau entitățile în cauză.

(1) Banca Națională a României respinge o cerere de autorizare, dacă:

(2) Necesitățile economice ale pieței nu pot constitui, în nici o situație, un criteriu de evaluare a unei cereri de autorizare sau un motiv de respingere a acesteia.

Banca Națională a României poate retrage autorizația acordată unei instituții de credit în următoarele situații:

(1) Acționarii sau membrii instituției de credit pot renunța la autorizație, hotărând dizolvarea și lichidarea instituției de credit.

(2) Lichidarea la inițiativa acționarilor sau a membrilor este permisă numai în cazul în care instituția de credit nu se afla în vreuna din situațiile de insolvență prevăzute de lege pentru declanșarea falimentului.

(3) Instituția de credit va comunica Băncii Naționale a României hotărârea adunării generale a acționarilor, respectiv, a membrilor privind dizolvarea și lichidarea instituției de credit, însoțită cel puțin de un plan de lichidare a activului și de stingere a pasivului, care să asigure plata integrala a creanțelor deponenților și ale altor creditori.

(4) Pe baza evaluării planului de lichidare, Banca Națională a României aprobă dizolvarea și lichidarea instituției de credit, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (2) și (3) , confirmând, în acest sens, încetarea valabilității autorizației.

(1) Autorizația unei instituții de credit își încetează de drept valabilitatea în următoarele situații:

(2) Încetarea valabilității autorizației unei instituții de credit, atât în situațiile prevăzute la alin. (1) , cât și în situația prevăzută la art. 40 , se publică de către Banca Națională a României în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în cel puțin doua cotidiene de circulație națională.

(1) Hotărârea Băncii Naționale a României de retragere a autorizației se comunica în scris instituției de credit, împreună cu motivele care au stat la baza hotărârii, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în cel puțin în doua cotidiene de circulație națională.

(2) Hotărârea de retragere a autorizației produce efecte de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a sau de la o data ulterioară, specificată în hotărârea respectiva.

(1) Ca urmare a retragerii autorizației, dacă instituția de credit nu se afla în vreuna dintre situațiile de insolvență prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituțiilor de credit, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 278/2004 sau, ca urmare a încetării valabilității autorizației instituției de credit, în situația prevăzută la art. 40 alin. (1) , aceasta intra în lichidare, dispozițiile cuprinse în secțiunea a 3-a a Capitolului VIII din Titlul III, Partea I , referitoare la lichidare fiind aplicabile în consecința.

(2) De la data intrării în vigoare a hotărârii de retragere a autorizației, respectiv a încetării valabilității autorizației în cazurile prevăzute la art. 40 alin. (1) și la art. 41 lit. c) , instituția de credit nu poate desfășura alte activități decât cele strict legate de lichidare.

(1) Societățile de servicii de investiții financiare autorizate de Autoritatea de Supraveghere Financiară în conformitate cu Legea nr. 126/2018 privind piețele de instrumente financiare, cu modificările și completările ulterioare, care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și, în același timp, intenționează să desfășoare activitate bancară în România, au obligația de a solicita Băncii Naționale a României autorizarea ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, în conformitate cu dispozițiile prezentei secțiuni și cu reglementările în domeniu emise în aplicarea acesteia.

(2) Banca Națională a României acordă societății de servicii de investiții financiare autorizație ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, numai dacă este încredințată că respectiva entitate poate asigura desfășurarea unei activități în condiții de siguranță și de respectare a cerințelor unei administrări prudente și sănătoase, care să asigure protejarea intereselor deponenților și ale altor creditori și buna funcționare a sistemului bancar, sens în care trebuie să fie respectate dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora.

(3) În procesul de autorizare a societății de servicii de investiții financiare ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, sunt avute în vedere condițiile minime de autorizare prevăzute la art. 10-17 .

(4) Fără a aduce atingere dispozițiilor din prezenta secțiune, Banca Națională a României stabilește prin reglementări și notifică Autorității Bancare Europene condițiile în care poate acorda autorizația și documentația care trebuie să însoțească cererea pentru autorizarea societății de servicii de investiții financiare ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(1) Prin excepție de la prevederile art. 33 , procesul de autorizare a unei societăți de servicii de investiții financiare ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, se desfășoară într-o singură etapă.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) , Banca Națională a României hotărăște cu privire la o cerere de autorizare a unei societăți de servicii de investiții financiare ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, în sensul acordării autorizației de funcționare sau al respingerii cererii, în termen de cel mult 4 luni de la data primirii cererii de autorizare însoțite de documentația completă stabilită potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României în domeniu.

(3) În termen de 5 zile lucrătoare de la primirea cererii, Banca Națională a României comunică entității solicitante, dacă este cazul, informațiile și documentele care nu au fost prezentate potrivit alin. (2) , în vederea depunerii de îndată a acestora.

(4) Banca Națională a României poate solicita în scris, pe parcursul termenului prevăzut la alin. (2) , dar nu mai târziu de trecerea a 3 luni de la primirea cererii de autorizare, orice informații sau documente suplimentare, dacă cele prezentate nu sunt suficiente ori relevante pentru realizarea evaluării sau dacă prezintă alte deficiențe.

(5) Entitatea solicitantă are la dispoziție un termen de o lună de la data comunicării solicitării formulate potrivit alin. (4) , pentru completarea informațiilor și/sau a documentelor cerute, respectiv pentru remedierea deficiențelor constatate. Entitatea solicitantă poate furniza din propria inițiativă orice alte informații și/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile calendaristice anterior datei expirării termenului în care Banca Națională a României trebuie să se pronunțe asupra cererii de autorizare.

(6) Informațiile și documentele prezentate cu depășirea termenelor prevăzute pentru depunerea acestora nu sunt luate în considerare la evaluarea cererii de autorizare și se restituie entității solicitante.

(7) Dispozițiile alin. (4) nu se aplică pentru acele informații și/sau documente pe care Banca Națională a României le deține de la Autoritatea de Supraveghere Financiară în urma procesului de consultare cu aceasta, prevăzut la art. 44⁴ și 44⁵ , cu condiția ca respectivele informații și/sau documente să fie valabile, corecte, complete și actualizate până la momentul autorizării.

(8) Banca Națională a României comunică în scris entității solicitante hotărârea sa, indicând și motivele care au stat la baza acesteia în cazul respingerii cererii de autorizare.

(1) În aplicarea prevederilor art. 44⁴ , Banca Națională a României solicită Autorității de Supraveghere Financiară confirmarea respectării de către societatea de servicii de investiții financiare a tuturor cerințelor prevăzute de dispozițiile Legii nr. 126/2018 privind piețele de instrumente financiare, cu modificările și completările ulterioare, de reglementările emise în aplicarea acesteia, precum și de prevederile reglementărilor Uniunii Europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE, aplicabile acesteia în ceea ce privește prestarea de servicii de investiții, precum și de servicii auxiliare și/sau desfășurarea de activități de investiții, altele decât cele care intră sub incidența art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare.

(2) Banca Națională a României nu acordă autorizația ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, decât ulterior comunicării de către Autoritatea de Supraveghere Financiară a confirmării prevăzute la alin. (1) .

(3) Banca Națională a României informează de îndată Autoritatea de Supraveghere Financiară cu privire la acordarea autorizației ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(1) Banca Națională a României respinge o cerere de autorizare a unei societăți de servicii de investiții financiare ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (1) lit. a) , b) , d)-g) și i) și alin. (2) .

(2) Banca Națională a României informează de îndată Autoritatea de Supraveghere Financiară cu privire la respingerea unei cereri de autorizare.

(1) O instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, autorizată și supravegheată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară în conformitate cu prevederile art. 163² , care intenționează să desfășoare activitate bancară, are obligația de a solicita Băncii Naționale a României autorizarea ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, în conformitate cu dispozițiile prezentei secțiuni și cu reglementările în domeniu emise în aplicarea acesteia.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) , instituția de credit care intenționează să desfășoare activitate bancară în România trebuie să transmită Băncii Naționale a României o cerere de autorizare ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, însoțită de informațiile și documentele stabilite potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României în domeniu.

(3) Banca Națională a României acordă instituției de credit solicitante autorizație ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, numai dacă este încredințată că respectiva instituție de credit poate asigura desfășurarea unei activități în condiții de siguranță și de respectare a cerințelor unei administrări prudente și sănătoase, care să asigure protejarea intereselor deponenților și ale altor creditori și buna funcționare a sistemului bancar, sens în care trebuie să fie respectate dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora.

(1) Fără a se aduce atingere dispozițiilor din prezenta secțiune, în procesul de autorizare a unei instituții de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din același regulament, sunt aplicabile în mod corespunzător dispozițiile art. 34-37 , art. 44¹ alin. (3) și (4) , art. 44² și art. 44⁴-44⁶ .

(2) La data emiterii autorizației de către Banca Națională a României, valabilitatea autorizației emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară pentru instituția de credit care a funcționat ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, încetează de drept.

(3) Neacordarea autorizației de către Banca Națională a României ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, nu aduce atingere valabilității autorizației emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară pentru instituția de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din același regulament.

(1) Instituțiile de credit autorizate și supravegheate de autoritatea competentă dintr-un alt stat membru pot desfășura în România activitățile prevăzute la art . 18 alin. (1) lit. a)-n)¹ , prin înființarea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, dacă activitățile respective se regăsesc în autorizația acordată de autoritatea competentă din statul membru de origine și se asigură respectarea legislației românești adoptate în scopul protejării interesului general.

(2) Toate sucursalele înființate pe teritoriul României de către o instituție de credit cu sediul în alt stat membru sunt considerate o singura sucursala.

(1) Pentru înființarea unei sucursale de către o instituție de credit dintr-un stat membru nu este necesară obținerea unei autorizații din partea Băncii Naționale a României și nici asigurarea unui capital de dotare la nivelul sucursalei. Supravegherea sucursalei se realizează potrivit dispozițiilor cuprinse în Capitolul III și V din Titlul III, Partea I .

(2) Banca Națională a României efectuează înregistrarea în registrul instituțiilor de credit a sucursalelor prevăzute la alin. (1) pe baza notificării prevăzute la art. 48 .

(1) O instituție de credit autorizată și supravegheată într-un alt stat membru poate înființa o sucursala în România pe baza notificării transmise Băncii Naționale a României de către autoritatea competenta din statul membru de origine. Înainte de începerea activității, în termen de 2 luni de la primirea notificării, Banca Națională a României comunica instituției de credit în cauza, dacă este cazul, lista actelor normative din România, adoptate în scopul protejării interesului general, care reglementează condiții specifice în care anumite activități pot fi desfășurate.

(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie însoțită de următoarele date și informații:

(3) De la data primirii comunicării Băncii Naționale a României cu privire la lista actelor normative prevăzute la alin. (1) sau, în lipsa unei comunicări, de la data expirării termenului de 2 luni prevăzut la alin. (1) , sucursala poate să înceapă activitatea.

(4) Orice intenție de modificare a informațiilor prevăzute la alin. (2) lit. a) - c) , se notifica în scris Băncii Naționale a României de către instituția de credit în cauza, cu cel puțin o luna înainte de data la care modificarea urmează să fie efectuată; în acest termen Banca Națională a României comunica instituției de credit, dacă este necesar, noile condiții în care activitatea urmează să fie desfășurata pe teritoriul României.

(1) Sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din alte state membre le sunt aplicabile:

(2) Dispozițiile alin. (1) lit. a) se aplică și instituțiilor de credit din alte state membre care furnizează servicii în mod direct în România.

(1) Sucursalele instituțiilor de credit din alte state membre publică în limba română documentele contabile ale instituției de credit de care aparțin - situațiile financiare anuale, situațiile financiare anuale consolidate, raportul întocmit de organele de administrare și/sau conducere și, după caz, raportul consolidat, întocmit de organele de administrare și/sau conducere, opiniile persoanelor responsabile pentru auditarea situațiilor financiare anuale și a situațiilor financiare anuale consolidate - întocmite și auditate conform legislației din statul membru de origine.

(2) Sucursalele prevăzute la alin. (1) nu sunt obligate să publice situații financiare anuale referitoare la activitatea proprie. Totuși acestor sucursale li se poate solicita să publice anumite date și informații legate de activitatea proprie, conform reglementărilor specifice emise în domeniu.

(1) Instituțiile de credit din alte state membre notifica Băncii Naționale a României deschiderea de reprezentante în România potrivit reglementările emise de aceasta.

(2) Reprezentantele sunt obligate să-și limiteze activitatea la acte de cercetare a pieței, de reprezentare și de publicitate și nu pot efectua nici un fel de activități supuse dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență.

(1) Instituțiile financiare cu sediul într-un alt stat membru pot desfășura în România activitățile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b)-n)¹ , prin înființarea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, dacă aceste instituții financiare sunt filiale ale uneia sau mai multor instituții de credit, dacă activitățile respective sunt prevăzute în actele lor constitutive și dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:

(2) Dispozițiile art. 45 alin. (2) , 48 și 49 se aplica în mod corespunzător și în cazul înființării unei sucursale, respectiv al furnizării de servicii în mod direct în România de către o instituție financiară dintr-un alt stat membru. Notificarea transmisă Băncii Naționale a României include în acest caz și atestarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1) .

(3) În cazul înființării unei sucursale, prin excepție de la dispozițiile art. 48 alin. (2) lit. d) , informațiile care se notifică sunt cele referitoare la nivelul și structura fondurilor proprii ale instituției financiare-filială și valoarea totală a expunerilor la risc ale instituției de credit, întreprindere-mamă, calculată potrivit art. 92 alin. (3) și (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(1) Instituțiile de credit din alte state membre care au deschis o sucursală pe teritoriul României trebuie să raporteze periodic Băncii Naționale a României, în scop statistic sau informativ ori în scopuri de supraveghere potrivit prezentei secțiuni, date și informații privind activitățile desfășurate în România, potrivit reglementărilor emise de aceasta. Aceste date și informații intră sub incidența dispozițiilor art. 214 referitoare la păstrarea secretului profesional.

(1¹) Banca Națională a României poate solicita instituțiilor de credit prevăzute la alin. (1) informații și date, în special pentru a evalua dacă sucursala din România este semnificativă, potrivit art. 173¹ , 210¹ , 210² și 210³ *).

(2) Abrogat.

(1) Banca Națională a României informează autoritatea competentă din statul membru de origine în cazul în care, pe baza informațiilor primite de la această autoritate potrivit art. 210 alin. (1) și (2) , constată că o instituție de credit din statul membru în cauză, care are o sucursală sau prestează servicii în mod direct în România, în legătură cu activitățile desfășurate pe teritoriul României, se află în una dintre următoarele situații:

(1¹) Dacă Banca Națională a României consideră că autoritatea competentă din statul membru de origine nu și-a îndeplinit sau nu își va îndeplini obligația de a lua fără întârziere toate măsurile necesare pentru a se asigura că instituția de credit remediază situația de nerespectare sau pentru a evita riscul de nerespectare, aceasta poate să supună cazul spre soluționare Autorității Bancare Europene și să ceară sprijinul acesteia, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. Autoritatea Bancară Europeană va lua orice decizie, potrivit art. 19 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, în termen de 24 de ore. Banca Națională a României și autoritatea competentă implicată pot beneficia de asistența acordată, din proprie inițiativă, de Autoritatea Bancară Europeană, în temeiul art. 19 alin. (1) paragraful 2 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, în vederea ajungerii la un acord cu autoritatea competentă din statul membru de origine.

(2) Abrogat.

(3) Abrogat.

(1) Înainte de a urma procedura prevăzută la art. 60 , în situații de urgență, până la luarea unor măsuri de către autoritatea competentă din statul membru de origine sau a unor măsuri de reorganizare, Banca Națională a României poate lua orice măsuri preventive necesare protejării împotriva instabilității financiare care ar amenința grav interesele colective ale deponenților, ale investitorilor și ale celorlalți clienți din România ai instituției de credit.

(1¹) Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu obiectivul urmărit, de a proteja împotriva instabilității financiare care ar amenința grav interesele colective ale deponenților, investitorilor și ale celorlalți clienți ai instituției de credit.

(1²) Măsurile preventive pot include suspendarea plăților.

(1³) Măsurile preventive nu pot avea ca efect favorizarea creditorilor din România ai instituției de credit față de creditorii din alte state membre.

(1⁴) Măsurile preventive își încetează efectele la adoptarea unei măsuri de reorganizare de către autoritățile administrative sau judecătorești din statul membru de origine.

(1⁵) Banca Națională a României decide încetarea măsurilor preventive în cazul în care consideră că au devenit caduce în raport cu situațiile prevăzute la art. 60 , dacă aceste măsuri nu și-au încetat efectele ca urmare a adoptării unei măsuri de reorganizare, potrivit alin. (1⁴) *).

(1⁶) Măsurile preventive dispuse se comunică de îndată Comisiei Europene, Autorității Bancare Europene și autorităților competente din alte state membre interesate.

(2) Abrogat.

(1) Orice măsură adoptată potrivit prevederilor art. 61 și 63 ce implică sancțiuni sau restricții ale dreptului de liberă prestare de servicii ori a dreptului de stabilire trebuie motivată corespunzător și comunicată instituției de credit în cauză.

(2) Măsurile dispuse de Banca Națională a României potrivit alin. (1) pot fi contestate în condițiile prevăzute în cap. IX din titlul III, partea I .

(3) Măsurile luate de alte autorități române ori de Banca Națională a României, potrivit prevederilor art. 61 și 63 , față de o instituție de credit din alt stat membru care desfășoară activitate în România nu pot institui un tratament discriminator sau restrictiv pe considerente legate de faptul că instituția de credit respectivă este autorizată în alt stat membru.

(1) Instituțiile de credit autorizate și supravegheate de Banca Națională a României pot desfășura în alte state membre activitățile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a)-n¹) , prin înființarea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, fără a fi necesară autorizarea lor de către autoritatea competentă din statul membru gazdă, dacă activitățile respective se regăsesc în autorizația acordată de Banca Națională a României.

(2) Dispozițiile art. 45 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(1) Instituția de credit, persoana juridică română, care intenționează să înființeze o sucursala într-un alt stat membru, trebuie să transmită Băncii Naționale a României o notificare în acest sens, însoțită de următoarele date și informații:

(2) În termen de 3 luni de la primirea notificării, Banca Națională a României transmite autorității competente din statul membru gazda informațiile primite și informează în consecința instituția de credit, cu excepția cazului în care, având în vedere activitățile ce urmează să fie desfășurate de sucursala, are motive să considere că structura administrativă sau situația financiară a instituției de credit sunt inadecvate; în acest caz, poate să se opună înființării sucursalei, refuzând, în consecința, să transmită informații către autoritatea competenta din statul membru gazda.

(3) Pe lângă informațiile furnizate de instituția de credit potrivit alin. (1) , Banca Națională a României comunică autorității competente din statul membru gazdă și informații privind nivelul și structura fondurilor proprii, precum și suma cerințelor de fonduri proprii ale instituției de credit, calculate potrivit art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(4) Dacă Banca Națională a României refuza transmiterea informațiilor către autoritatea competenta din statul membru gazda informează în consecința instituția de credit și comunica acesteia motivele care au stat la baza deciziei sale, în termenul prevăzut la alin. (2) .

(5) Actul prin care se comunica refuzul transmiterii informațiilor, precum și lipsa unui răspuns din partea Băncii Naționale a României în termen de 3 luni, de la primirea notificării din partea instituției de credit, pot fi contestate în condițiile prevăzute în Capitolul IX din Titlul III, Partea I .

(1) Sucursala poate să înceapă activitatea de la data la care instituției de credit,persoana juridică română, i se comunica de către autoritatea competenta din statul membru gazda, dacă este cazul, condițiile în care, în scopul protejării interesului general, activitățile pot fi desfășurate în statul membru gazda sau, în lipsa unei asemenea comunicări, la expirarea unui termen de 2 luni de la primirea de către autoritatea competenta respectiva a informațiilor comunicate de Banca Națională a României.

(2) Orice intenție de modificare a informațiilor furnizate de instituția de credit, persoana juridică română, potrivit art. 81 alin. (1) lit. b) - d) se notifica, de către aceasta Băncii Naționale a României și autorității competente din statul membru gazda, cu cel puțin o luna înainte de data la care modificarea urmează să fie efectuată; în acest termen. Banca Națională a României decide potrivit art. 81 alin. (2) , putând să se opună continuării activității sucursalei în noile condiții.

(1) Instituția de credit, persoana juridică română, care intenționează să presteze pentru prima data servicii în mod direct într-un alt stat membru, notifica acest lucru Băncii Naționale a României. Notificarea trebuie să indice statul membru gazda și activitățile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a) - n) pe care instituția de credit intenționează să le desfășoare în acest stat membru.

(2) Instituția de credit, persoana juridică română, poate să presteze servicii în mod direct într-un alt stat membru din momentul efectuării notificării prevăzute la alin. (1) ,

(3) În termen de o luna de la primirea notificării conform alin. (1) , Banca Națională a României o transmite autorității competente din statul membru gazda.

(1) Dacă Banca Națională a României este informată de către autoritatea competentă din statul membru gazdă că o instituție de credit, persoană juridică română, care are o sucursală sau care prestează în mod direct servicii pe teritoriul statului membru respectiv, nu respectă sau există un risc semnificativ să nu respecte, în ceea ce privește activitățile desfășurate pe teritoriul statului membru gazdă, prevederile legale adoptate în acel stat membru pentru transpunerea Directivei 2013/36/UE sau dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 575/2013, aceasta dispune, de îndată, toate măsurile pentru a se asigura că instituția de credit respectivă remediază situația sau acționează în vederea prevenirii riscului de neconformare.

(1¹) Măsurile luate de Banca Națională a României, potrivit alin. (1) , sunt comunicate fără întârziere autorității competente din statul membru gazdă.

(1²) Orice măsură dispusă potrivit prevederilor alin. (1) ce implică sancțiuni sau restricții ale dreptului de prestare de servicii în mod direct sau de deschidere de sucursale, pe teritoriul altui stat membru, trebuie motivată corespunzător și comunicată instituției de credit în cauză.

(2) Abrogat.

(3) Abrogat.

(1) Înainte de a urma procedura prevăzută la art. 85 , autoritatea competentă din statul membru gazdă poate lua, în situații de urgență, până la dispunerea de către Banca Națională a României a măsurilor corespunzătoare, potrivit art. 85 alin. (1) , sau până la aplicarea unor măsuri de reorganizare, măsuri preventive necesare protejării împotriva instabilității financiare care ar amenința grav interesele colective ale deponenților, ale investitorilor și ale celorlalți clienți, de pe teritoriul statului membru respectiv, ai instituției de credit, persoană juridică română, care își desfășoară activitatea în statul membru gazdă. Asupra acestor măsuri Banca Națională a României este informată în cel mai scurt timp.

(1¹) Dacă Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă din statul membru de origine sau în calitate de autoritate competentă din statul membru afectat, are obiecțiuni față de măsurile preventive dispuse de autoritatea competentă din statul membru gazdă, poate să supună cazul spre soluționare Autorității Bancare Europene și să ceară sprijinul acesteia, potrivit art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. Banca Națională a României poate beneficia de asistența acordată, din proprie inițiativă, de Autoritatea Bancară Europeană, în temeiul art. 19 alin. (1) paragraful 2 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, în vederea ajungerii la un acord cu autoritatea competentă din statul membru gazdă.

(2) La solicitarea Comisiei Europene, Banca Națională a României comunica opinia sa cu privire la măsurile preventive adoptate potrivit alin. (1) .

(1) Instituțiile financiare, persoane juridice române, pot desfășura în alte state membre, activitățile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b) - n) , prin deschiderea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, dacă:

(2) Dispozițiile art. 45 alin. (2) și 81 - 83 se aplica în mod corespunzător instituțiilor financiare din România prevăzute la alin. (1) .

(3) Verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1) se realizează de către Banca Națională a României, care atestă îndeplinirea acestora concomitent cu efectuarea notificării potrivit dispozițiilor art. 81 , respectiv ale art. 83 . Prin excepție de la dispozițiile art. 81 alin. (3) , notificarea cuprinde informații privind nivelul și structura fondurilor proprii ale instituției financiare-filială și valoarea totală a expunerilor la risc ale instituției de credit, persoană juridică română, întreprindere-mamă, calculată potrivit art. 92 alin. (3) și (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(4) Supravegherea instituției financiare-filiala se asigura de către Banca Națională a României în conformitate cu dispozițiile art. 23-31 , 172-174 , 214-223 și 225 .

(5) În situația în care instituția financiară nu mai îndeplinește una dintre condițiile prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României notifica autoritatea competenta din statul membru gazda, caz în care activitățile desfășurate în statul membru gazda de către respectiva instituție financiară intra sub incidenta legislației acelui stat, dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență nemaifiind incidente.

(6) Dispozițiile prezentului articol se aplica în mod corespunzător și filialelor din România ale instituțiilor financiare prevăzute la alin. (1) .

(7) Abrogat.

(1) Instituțiile de credit, persoane juridice române, pot desfășura activitățile prevăzute în autorizația acordată de Banca Națională a României pe teritoriul unui stat terț, numai prin înființarea unei sucursale. Pentru scopurile prezentei ordonanțe de urgență, toate unitățile operaționale înființate pe teritoriul unui stat terț sunt considerate o singura sucursala.

(2) Înființarea, unei sucursale într-un stat terț este supusă aprobării prealabile, a Băncii Naționale a României, conform reglementărilor emise de aceasta.

(3) Banca Națională a României poate respinge cererea de aprobare a înființării sucursalei dacă, pe baza informațiilor deținute și a documentației prezentate de instituția de credit, persoana juridică română, considera că:

(4) Orice modificare a elementelor care sunt avute în vedere la aprobarea înființării sucursalei este supusă aprobării prealabile a Băncii Naționale a României.

(1) Fuziunea se poate realiza:

(2) Operațiunile de fuziune și de divizare sunt supuse aprobării prealabile a Băncii Naționale a României potrivit reglementărilor emise de aceasta.

(3) Fuziunea sau divizarea pot fi înregistrate în Registrul Comerțului numai după obținerea aprobării prealabile din partea Băncii Naționale a României.

(4) În cadrul procesului de aprobare prealabilă, Banca Națională a României analizează documentele prezentate, precum și toate celelalte informații disponibile pentru a se asigura că sunt îndeplinite cerințele prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora.

La evaluarea unei operațiuni de fuziune sau de divizare se au în vedere, după caz, fără a fi limitative, următoarele:

(1) Instituțiile de credit, persoane juridice române, care se înființează ca rezultat al fuziunii sau al divizării, precum și instituțiile de credit, persoane juridice române, care continuă să existe în urma unei asemenea operațiuni, trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acestora.

(2) Instituțiile de credit, persoane juridice române, și sucursalele instituțiilor de credit din state terțe, care se înființează ca rezultat al fuziunii sau al divizării, trebuie să obțină autorizație din partea Băncii Naționale a României.

(1) Banca Națională a României respinge o cerere de aprobare prealabilă a unei fuziuni sau divizări dacă nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acestora, comunicând titularului cererii hotărârea sa în termen de 15 zile calendaristice de la emiterea acesteia, împreună cu motivele care au stat la baza acesteia.

(2) Banca Națională a României revocă hotărârea privind aprobarea prealabilă a fuziunii sau a divizării în cazul în care, din analiza documentelor și informațiilor prezentate ulterior emiterii hotărârii aprobării prealabile în condițiile stabilite prin reglementările în domeniu, aceasta constată că nu mai sunt îndeplinite cerințele prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, care au stat la baza acordării aprobării prealabile. În acest caz, Banca Națională a României comunică titularului cererii revocarea hotărârii privind aprobarea prealabilă în termen de 15 zile calendaristice de la emiterea hotărârii de revocare, împreună cu motivele care au stat la baza revocării.

(1) Instituțiile de credit trebuie să dispună, în măsura și în condițiile prevăzute prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, de un nivel al fondurilor proprii care să se situeze în permanență cel puțin la nivelul cerințelor de fonduri proprii prevăzute la art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2) Prin Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și alte reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență se stabilesc metodologiile de determinare a nivelului cerințelor de fonduri proprii pentru acoperirea riscurilor prevăzute la art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, criteriile în funcție de care acestea se aplică și segmentele de activitate vizate de respectivele metodologii.

(1) Instituțiile de credit trebuie să dispună de fonduri proprii care să acopere, pe lângă cerințele minime de fonduri proprii menționate la art. 126 , amortizoarele de capital impuse de Banca Națională a României, la recomandarea structurii interinstituționale de coordonare în domeniul supravegherii macroprudențiale a sistemului financiar național.

(2) În sensul alin. (1) , instituțiile de credit dispun de fonduri proprii pentru amortizorul de conservare a capitalului, amortizorul anticiclic de capital, amortizorul de capital pentru risc sistemic și amortizorul aferent importanței lor sistemice, în măsura și în condițiile prevăzute de reglementările emise în acest scop în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.

(1) În situația în care instituțiile de credit nu dețin un nivel suficient al fondurilor proprii care să permită conformarea cu cerința prevăzută la art. 126¹ , se aplică restricțiile asupra distribuirilor prevăzute la alin. (3) și (4) .

(2) În sensul alin. (1) , instituțiile de credit calculează suma maxim distribuibilă, în conformitate cu reglementările emise de către Banca Națională a României în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, și o notifică acesteia.

(3) Anterior calculului sumei maxim distribuibile aferente cerinței amortizorului combinat, este interzisă instituțiilor de credit inițierea oricăreia dintre următoarele acțiuni:

(4) Ulterior calculului sumei maxim distribuibile, instituțiile de credit care nu îndeplinesc sau nu depășesc cerința prevăzută la art. 126¹ , nu efectuează distribuiri prin niciuna dintre acțiunile prevăzute la alin. (3) peste suma maxim distribuibilă.

(1) În situația în care instituțiile de credit nu dețin un nivel suficient al fondurilor proprii care să permită conformarea, după caz, cu cerința de menținere a unui amortizor pentru indicatorul efectului de levier, prevăzută la art. 92 alin. (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, se aplică restricțiile asupra distribuirilor prevăzute la alin. (3) și (4) .

(2) În sensul alin. (1) , instituțiile de credit calculează suma maxim distribuibilă aferentă indicatorului efectului de levier, în conformitate cu reglementările emise de către Banca Națională a României în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, și o notifică acesteia.

(3) Anterior calculului sumei maxim distribuibile aferente indicatorului efectului de levier, este interzisă instituțiilor de credit inițierea oricăreia dintre următoarele acțiuni:

(4) Ulterior calculului sumei maxim distribuibile aferente indicatorului efectului de levier, instituțiile de credit care nu îndeplinesc sau nu depășesc cerința de menținere a unui amortizor pentru indicatorul efectului de levier, prevăzută la art. 92 alin. (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, nu efectuează distribuiri prin niciuna dintre acțiunile prevăzute la alin. (3) peste suma maxim distribuibilă.

(1) Instituțiile de credit care îndeplinesc cerința amortizorului combinat nu efectuează distribuiri aferente fondurilor proprii de nivel 1 de bază dacă aceste distribuiri conduc la diminuarea fondurilor proprii de nivel 1 de bază la un nivel care ar compromite îndeplinirea cerinței de menținere a amortizorului combinat.

(2) Instituțiile de credit care îndeplinesc cerința de menținere a amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, prevăzută la art. 92 alin. (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, nu efectuează distribuiri aferente fondurilor proprii de nivel 1 dacă aceste distribuiri conduc la diminuarea fondurilor proprii de nivel 1 la un nivel care ar compromite îndeplinirea cerinței de menținere a amortizorului pentru indicatorul efectului de levier.

În sensul art. 126² alin. (3) și, respectiv, art. 126⁴ alin. (1) , sunt distribuiri aferente fondurilor proprii de nivel 1 de bază oricare dintre următoarele acțiuni:

(1) Fac obiectul restricțiilor prevăzute de art. 126² și art. 126⁴ alin. (1) doar plățile care conduc la o reducere a fondurilor proprii de nivel 1 de bază sau la o reducere a profiturilor, în măsura în care suspendarea unei plăți sau neefectuarea plății nu constituie un eveniment de nerambursare sau o condiție pentru începerea unei proceduri în temeiul cadrului legislativ de insolvență aplicabil instituției de credit.

(2) Fac obiectul restricțiilor prevăzute de art. 126³ și art. 126⁴ alin. (2) doar plățile care conduc la o reducere a fondurilor proprii de nivel 1 sau la o reducere a profiturilor, în măsura în care suspendarea unei plăți sau neefectuarea plății nu constituie un eveniment de nerambursare sau o condiție pentru începerea unei proceduri în temeiul cadrului legislativ de insolvență aplicabil instituției de credit.

(1) Este supusă aprobării prealabile a Băncii Naționale a României dobândirea de către instituția de credit, persoana juridică română, a oricărei dețineri calificate într-o entitate dintr-un stat terț dacă, în urma dobândirii, entitatea ar intra în sfera de consolidare prudențială a instituției de credit, persoana juridică română, conform reglementărilor aplicabile.

(2) Criteriile care stau la baza evaluării intenției de dobândire a deținerilor calificate prevăzute la alin. (1) , au în vedere următoarele:

(3) În cazul în care entitatea din statul terț prevăzută la alin. (1) este entitate reglementată, Banca Națională a României poate colabora cu autoritatea de supraveghere implicată, în condițiile prevăzute la art. 26² .

(1) Deținerile calificate, altele decât cele supuse aprobării prealabile a Băncii Naționale a României conform art. 146 , inclusiv cele care, în situații excepționale, depășesc limitele stabilite în condițiile art. 89 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se notifică acesteia în termen de 5 zile de la data dobândirii lor de către instituția de credit, persoană juridică română.

(2) În cazul în care o instituție de credit, persoană juridică română, sau, după caz, întreprindere-mamă a acesteia ori persoana fizică sau juridică ce controlează instituția de credit decide să achiziționeze ori să majoreze o deținere calificată, direct sau indirect, într-o altă instituție de credit, o întreprindere de asigurări de viață, o întreprindere de asigurări generale, o întreprindere de reasigurare, o firmă de investiții sau o societate de administrare a activelor, autorizată într-un alt stat membru sau, după caz, în alt sector al sistemului financiar, Banca Națională a României asigură colaborarea prin consultare reciprocă în toate privințele cu celelalte autorități de supraveghere naționale sau din alte state membre implicate, la sesizarea acestora. În acest sens, Banca Națională a României furnizează la cerere orice informație relevantă și din oficiu orice informație esențială și comunică celorlalte autorități de supraveghere implicate opinia sa și orice rezervă cu privire la decizia de achiziție.

(1) Fiecare instituție de credit trebuie să dispună de strategii și procese interne formalizate, solide, eficiente și complete de evaluare și menținere în permanență a nivelului, structurii și distribuției capitalului, care, din perspectiva instituției de credit, sunt considerate adecvate pentru acoperirea tuturor riscurilor la care aceasta este sau poate fi expusă, într-un mod corespunzător naturii și nivelului acestor riscuri. În acest sens, instituția de credit trebuie să aibă în vedere, pe lângă riscurile prevăzute la art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, orice alte riscuri aferente activității desfășurate, precum și cele datorate unor factori externi acesteia.

(1¹) Prevederile alin. (1) se aplică cu respectarea dispozițiilor art. 122 .

(2) Procesele și strategiile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie supuse unor revizuiri interne regulate de către instituția de credit, astfel încât să se asigure că ele rămân în permanenta cuprinzătoare și proporționale în raport cu natura, extinderea și complexitatea activităților desfășurate de respectiva instituție de credit.

(1) Banca Națională a României poate stabili prin reglementări și alte cerințe de natura prudențială, precum și nivelul de aplicare al acestora la instituțiile de credit. Aceste cerințe pot viza, fără a limitative, următoarele:

(2) În aplicarea dispozițiilor alin. (1) lit. e) , modificările pentru care este necesară obținerea aprobării prealabile a Băncii Naționale a României, respectiv cele pentru care notificarea ulterioară este suficientă se stabilesc prin reglementările emise în baza prezentei ordonanțe de urgență. Înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor corespunzătoare modificărilor supuse aprobării prealabile, se realizează numai după obținerea acestei aprobări.

(3) Prevederile art. 37 alin. (4) se aplică și în privința solicitării de informații referitoare la persoanele sau entitățile implicate ori având legătură cu modificările operate în situația instituției de credit față de condițiile care au stat la baza autorizării.

(1) Supravegherea pe bază consolidată este exercitată de Banca Națională a României în următoarele situații:

(1¹) Prin excepție de la prevederile alin. (1) lit. a¹) , lit. c) subpct. (ii) și lit. e) , supravegherea pe bază consolidată se realizează de către Banca Națională a României atunci când aceasta supraveghează la nivel individual una sau mai multe instituții de credit, filiale în cadrul unui grup, și suma totalurilor activului bilanțier al acestora este mai mare decât cel al altor filiale, instituții de credit, supravegheate la nivel individual de către altă autoritate competentă din România sau din alt stat membru.

(1²) Supravegherea pe bază consolidată a unei societăți de servicii de investiții financiare este exercitată de Autoritatea de Supraveghere Financiară în situația în care societatea de servicii de investiții financiare supravegheată la nivel individual de Autoritatea de Supraveghere Financiară este firmă de investiții-mamă la nivelul României sau firmă de investiții-mamă la nivelul Uniunii Europene și nu are ca filială o instituție de credit.

(1³) Supravegherea pe bază consolidată a unei societăți de servicii de investiții financiare este exercitată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară în situația în care respectiva societate de servicii de investiții financiare are ca societatemamă o societate financiară holding-mamă la nivelul României sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul României ori o societate financiară holding-mamă la nivelul altui stat membru sau o societate financiară holding mixtămamă la nivelul altui stat membru ori o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene și care este societate-mamă, după caz, pentru cel puțin încă o firmă de investiții autorizată într-un alt stat membru, societatea de servicii de investiții financiare respectivă are cel mai mare total al bilanțului, iar grupul nu include instituții de credit.

(1⁴) Prin excepție de la prevederile alin. (1³) , supravegherea pe bază consolidată este exercitată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară atunci când aceasta supraveghează la nivel individual una sau mai multe societăți de servicii de investiții financiare din cadrul grupului cu cel mai mare total agregat al bilanțului.

(2) În anumite cazuri, Banca Națională a României poate să nu aplice, de comun acord cu autoritățile competente din România sau din alte state membre, criteriile prevăzute la alin. (1) lit. a) , a¹) , c) și e) și să desemneze o altă autoritate responsabilă cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată dacă aplicarea acestor criterii ar fi necorespunzătoare, având în vedere instituțiile de credit respective și importanța activității desfășurate de acestea în România sau în alte state membre sau nevoia de a asigura continuitatea exercitării supravegherii pe bază consolidată de către aceeași autoritate competentă. În aceste cazuri, instituția de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, societatea financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, societatea financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene ori instituția de credit cu cel mai mare total al activului bilanțier, după caz, are dreptul de a-și exprima opinia înainte de luarea unei astfel de decizii de către autoritățile competente. În termen de 15 zile calendaristice după încheierea oricărui acord potrivit prevederilor prezentului alineat, Banca Națională a României notifică Comisia și Autoritatea Bancară Europeană.

(1) Supravegherea pe bază consolidată este exercitată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară atunci când aceasta supraveghează la nivel individual una sau mai multe societăți de servicii de investiții financiare din cadrul grupului cu cel mai mare total al activului bilanțier.

(2) Supravegherea pe bază consolidată a unei societăți de servicii de investiții financiare este exercitată de Autoritatea de Supraveghere Financiară în situația în care societatea de servicii de investiții financiare supravegheată la nivel individual de Autoritatea de Supraveghere Financiară are ca societate-mamă o societate financiară holding-mamă la nivelul României sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul României ori o societate financiară holding-mamă la nivelul altui stat membru ori o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul unui stat membru ori o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene.

(3) În situația în care societatea de servicii de investiții financiare supravegheată de Autoritatea de Supraveghere Financiară face parte dintr-un grup supus supravegherii consolidate potrivit art. 18 alin. (3) sau (6) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și are cel mai mare total al activului bilanțier, supravegherea pe bază consolidată este exercitată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară în cazul în care grupul nu include instituții de credit.

(1) În cazul în care o instituție de credit filială, persoană juridică română, nu este inclusă în aria de cuprindere a supravegherii pe bază consolidată exercitată de o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, potrivit prevederilor art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, Banca Națională a României poate solicita întreprinderii-mamă informații care pot facilita supravegherea respectivei instituții de credit.

(2) În cazul în care, în supravegherea pe bază consolidată a unei instituții de credit, persoană juridică română, nu este inclusă o instituție de credit sau o firmă de investiții filială dintr-un alt stat membru, instituția de credit-mamă la nivelul României, societatea financiară holding-mamă la nivelul României sau societatea financiară holding mixtă-mamă la nivelul României, după caz, trebuie să furnizeze informații care pot facilita supravegherea respectivei instituții de credit sau a firmei de investiții filială, la solicitarea autorităților competente din acel stat membru.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, poate solicita filialelor unei instituții de credit, ale unei societăți financiare holding sau ale unei societăți financiare holding mixte, care nu sunt incluse în aria de cuprindere a consolidării prudențiale, informații de natura celor prevăzute la art. 194 . În acest caz, se aplică procedurile pentru transmiterea și verificarea informațiilor prevăzute la art. 194 și 195 .

(4) Filialele, persoane juridice române, ale unei instituții de credit sau ale unei societății financiare holding, care nu sunt incluse în aria de cuprindere a consolidării prudențiale, trebuie să furnizeze informații de natura celor prevăzute la art. 194 , la solicitarea autorității responsabile cu supravegherea pe baza consolidată, inclusiv în situația în care aceasta este o autoritate competenta dintr-un alt stat membru.

(1) Pe lângă obligațiile care îi revin în conformitate cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență și ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, îndeplinește următoarele atribuții:

(1¹) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, nu își îndeplinește atribuțiile prevăzute la alin. (1) sau dacă autoritățile competente nu colaborează cu aceasta în măsura necesară îndeplinirii atribuțiilor prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României și oricare dintre celelalte autorități competente implicate pot supune cazul spre soluționare Autorității Bancare Europene, potrivit prevederilor art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului.

(2) Planificarea și coordonarea activităților de supraveghere prevăzute la alin. (1) lit. c) includ măsurile excepționale prevăzute la art. 188 alin. (1) lit. b) , pregătirea evaluărilor comune, punerea în aplicare a planurilor de urgență și comunicările adresate publicului.

(1) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, trebuie să depună toate diligențele pentru a ajunge la o decizie comună cu autoritățile responsabile cu supravegherea filialelor unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene, în ceea ce privește:

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care Banca Națională a României este autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituțiilor de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene.

(1) Decizia comună prevăzută la art. 182¹ alin. (1) trebuie să ia în considerare în mod corespunzător evaluarea riscului filialelor, realizată de autoritățile competente implicate, în sensul prevederilor art. 148 , 166 și art. 226²-226⁵ și trebuie luată:

(2) Decizia comună prevăzută la art. 182¹ alin. (1) lit. a) și b) este inclusă într-un document care cuprinde motivele pe care se întemeiază și este transmisă instituției de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene de către Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant.

(3) În cazul în care nu se ajunge la acord, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, la cererea oricăreia dintre celelalte autorități competente implicate, va consulta Autoritatea Bancară Europeană. Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate consulta Autoritatea Bancară Europeană din propria inițiativă.

(1) În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună a autorităților competente în termenele prevăzute la art. 182² alin. (1) , decizia cu privire la aplicarea prevederilor art. 148 , 166 , 166⁶ , art. 226 alin. (3) lit. a) , art. 226⁵ și ale art. 226 alin. (6) și (7) trebuie luată, pe bază consolidată, de Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, după luarea în considerare în mod corespunzător a evaluării riscului filialelor, efectuată de autoritățile competente relevante.

(2) Dacă, până la împlinirea termenelor prevăzute la art. 182² alin. (1) , oricare dintre autoritățile competente implicate a supus cazul spre soluționare Autorității Bancare Europene, potrivit procedurii de soluționare a dezacordurilor prevăzute la art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, amână luarea unei decizii în așteptarea deciziei pe care Autoritatea Bancară Europeană o poate lua potrivit prevederilor art. 19 alin. (3) din respectivul regulament. Banca Națională a României va lua decizia în conformitate cu decizia Autorității Bancare Europene, aceasta din urmă fiind luată în termen de o lună de la data la care a fost primit cazul spre soluționare. Termenele prevăzute la art. 182² alin. (1) se consideră fază de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. Cazul nu poate fi supus spre soluționare Autorității Bancare Europene după împlinirea termenelor prevăzute la art. 182² alin. (1) sau după luarea unei decizii comune de către autoritățile competente implicate.

(1) Decizia referitoare la aplicarea prevederilor art. 148 , 166 , 166⁶ , art. 226 alin. (3) lit. a) , art. 226⁵ și ale art. 226 alin. (6) și (7) se ia, pe bază individuală sau subconsolidată, după caz, de Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituțiilor de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene, cu luarea în considerare a punctelor de vedere și a rezervelor exprimate de supraveghetorul consolidant.

(2) Prevederile art. 182³ alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(1) În cazul în care consultă Autoritatea Bancară Europeană potrivit prevederilor art. 182² alin. (3) , Banca Națională a României ține seama de opinia acestuia și explică orice abatere semnificativă de la aceasta.

(2) Banca Națională a României ține seama de opiniile Autoritatea Bancară Europeană și explică orice abatere semnificativă de la acestea, inclusiv în cazul în care consultarea se realizează de altă autoritate competentă, în calitate de supraveghetor consolidant.

(1) Deciziile comune adoptate potrivit prevederilor art. 182¹ și deciziile adoptate potrivit prevederilor art. 182³ și 182⁴ sunt definitive.

(2) În cazul în care Banca Națională a României nu are calitatea de supraveghetor consolidant, deciziile comune adoptate în mod similar celor prevăzute la art. 182¹ , precum și deciziile adoptate în mod similar celor prevăzute la art. 182³ și 182⁴ de către un supraveghetor consolidant, respectiv de către autorități responsabile cu supravegherea la nivel individual a instituțiilor de credit sau a firmelor de investiții, filiale ale unei instituții de credit sau ale unei firme de investiții-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, sunt definitive și opozabile Băncii Naționale a României, care trebuie să le aplice în mod corespunzător.

(1) Deciziile comune adoptate potrivit prevederilor art. 182¹ și deciziile adoptate potrivit prevederilor art. 182³ și 182⁴ trebuie să fie actualizate anual sau în mod excepțional, în cazul în care o autoritate responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene solicită în scris și motivat Băncii Naționale a României, în calitate de supraveghetor consolidant, actualizarea deciziei referitoare la aplicarea prevederilor art. 226 alin. (3) lit. a) și alin. (6) și (7) și ale art. 226⁵ .

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituțiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale unei instituții de credit sau ale unei firme de investiții-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding mixte la nivelul Uniunii Europene, poate solicita în scris și motivat supraveghetorului consolidant, în mod excepțional, actualizarea deciziilor comune adoptate potrivit prevederilor art. 182¹ , precum și a celor adoptate în mod similar celor prevăzute la art. 182³ și 182⁴ la nivel consolidat de supraveghetorul consolidant și, respectiv, la nivel individual sau subconsolidat de către o altă autoritate responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituții de credit sau ale unei firme de investiții-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding mixte la nivelul Uniunii Europene.

(3) În cazul solicitărilor de actualizare formulate în mod excepțional, potrivit prevederilor alin. (1) și (2) , acestea pot fi tratate pe bază bilaterală, între Banca Națională a României și autoritatea responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituții de credit sau firme de investiții-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene ori ale unei societăți financiare holding mixte la nivelul Uniunii Europene sau între Banca Națională a României și supraveghetorul consolidant, după caz.

(1) În cazul apariției unei situații de urgență, inclusiv a unei situații ca cea descrisă la art. 18 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, ori în cazul unor evoluții nefavorabile ale piețelor financiare, care ar putea pune în pericol lichiditatea pieței și stabilitatea sistemului financiar în oricare dintre statele membre în care entitățile unui grup au fost autorizate sau în care au fost înființate sucursale semnificative, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, alertează în cel mai scurt timp posibil, cu respectarea cerințelor referitoare la păstrarea secretului profesional, Autoritatea Bancară Europeană, Comitetul European pentru Risc Sistemic și autoritățile prevăzute la art. 222 alin. (6) și art. 222¹ alin. (1) și le comunică toate informațiile esențiale îndeplinirii atribuțiilor acestora.

(1¹) Dacă Banca Națională a României, în exercitarea atribuțiilor acesteia de bancă centrală, constată existența unei situații descrise la alin. (1) , alertează în cel mai scurt timp posibil autoritățile competente cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată a instituțiilor de credit și Autoritatea Bancară Europeană.

(1²) În aplicarea prevederilor alin. (1) și (1¹) , dacă este posibil, se utilizează canalele de comunicare existente.

(2) În situația în care informații care au fost furnizate deja altei autorități competente sunt necesare Băncii Naționale a României, în calitate de supraveghetor consolidant, aceasta contactează, dacă este posibil, autoritatea competentă respectivă pentru a evita duplicarea raportărilor către diversele autorități implicate în procesul de supraveghere.

(1) Pentru a pune bazele și a facilita o supraveghere eficientă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea instituțiilor de credit, încheie acorduri scrise de coordonare și cooperare cu autoritățile competente din alte state membre.

(2) Aceste acorduri pot prevedea că Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate reține în sarcina sa atribuții suplimentare și pot include proceduri privind procesul decizional și cooperarea cu celelalte autorități competente.

(3) Atunci când întreprinderea-mamă a unui grup este o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă situată într-un alt stat membru și care a obținut aprobarea potrivit art. 197³ -197¹³ din prezenta ordonanță de urgență, precum și prevederilor care transpun art. 21a din Directiva 2013/36/UE în legislația statului membru respectiv, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant al grupului respectiv, încheie acordurile de coordonare și cooperare prevăzute la alin. (1) inclusiv cu autoritatea competentă a statului membru în care este situată întreprinderea-mamă respectivă.

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă responsabilă cu autorizarea unei instituții de credit, persoană juridică română, filială a unei instituții de credit dintr-un alt stat membru, poate, prin acorduri bilaterale, potrivit prevederilor art. 28 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, să delege responsabilitatea de supraveghere autorității competente care a autorizat și supraveghează întreprinderea-mamă, astfel încât responsabilitățile ce revin pe linia supravegherii filialei respective potrivit prezentei ordonanțe de urgență să revină acesteia din urmă.

(2) Banca Națională a României notifică Autorității Bancare Europene existența și conținutul acestor acorduri.

(1) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, stabilește colegii de supraveghetori pentru a facilita exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 181 și art. 183 alin. (1)-(1²) și, cu respectarea cerințelor referitoare la păstrarea secretului profesional și a legislației Uniunii Europene, pentru a asigura coordonarea și cooperarea corespunzătoare cu autoritățile competente din state terțe, dacă este cazul.

(2) Autoritățile competente din state terțe pot participa în cadrul colegiilor de supraveghetori dacă cerințele referitoare la păstrarea secretului profesional sunt considerate echivalente celor stabilite în Uniunea Europeană de către toate autoritățile competente implicate.

(2¹) Pentru a contribui la promovarea și monitorizarea funcționării efective, eficiente și coerente a colegiilor de supraveghetori, potrivit prevederilor art. 21 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, Autoritatea Bancară Europeană poate participa în colegiile de supraveghetori și va fi considerată, în acest scop, autoritate competentă.

(3) Colegiile de supraveghetori asigură Băncii Naționale a României, Autorității Bancare Europene și celorlalte autorități competente implicate cadrul pentru exercitarea următoarelor atribuții:

(3¹) În situația în care Banca Națională a României are calitatea de supraveghetor consolidant, pentru a facilita exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 181 alin. (1) , art. 183 alin. (1)-(1²) și art. 184 , aceasta instituie colegii de supraveghetori și atunci când toate filialele transfrontaliere ale unei instituții-mamă din Uniunea Europeană, ale unei societăți financiare holding-mamă din Uniunea Europeană sau ale unei societăți financiare holding mixte-mamă din Uniunea Europeană își au sediul central în state terțe, cu condiția ca autoritățile de supraveghere din statele terțe respective să facă obiectul unor cerințe de confidențialitate echivalente cu cerințele referitoare la păstrarea secretului profesional din legislația Uniunii Europene.

(4) În cadrul colegiilor de supraveghetori, Banca Națională a României colaborează în mod strâns cu celelalte autorități competente participante și cu Autoritatea Bancară Europeană. Cerințele referitoare la păstrarea secretului profesional nu împiedică Banca Națională a României să schimbe informații cu celelalte autorități competente în cadrul colegiilor de supraveghetori.

(5) Înființarea și funcționarea colegiilor de supraveghetori nu aduc atingere drepturilor și responsabilităților Băncii Naționale a României în domeniul supravegherii prudențiale, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență și de Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(1) Înființarea și funcționarea colegiilor de supraveghetori se fundamentează pe acordurile scrise prevăzute la art. 184 și 185 , stabilite în urma consultării autorităților competente implicate de către Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant.

(2) Stabilirea modului de funcționare operațională a colegiilor de supraveghetori are în vedere și ghidurile elaborate în acest sens de Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni.

(1) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, conduce reuniunile colegiului de supraveghetori și decide autoritățile competente participante la o reuniune sau activitate a colegiului.

(2) Decizia Băncii Naționale a României luată potrivit prevederilor alin. (1) trebuie să aibă în vedere importanța activității de supraveghere care urmează să fie planificată sau coordonată pentru aceste autorități și, în special, impactul potențial asupra stabilității financiare în statele membre, prevăzut la art. 172 alin. (2¹) , precum și obligațiile prevăzute la art. 173² .

(3) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, îi informează complet și în prealabil pe toți membrii colegiului în legătură cu organizarea reuniunilor, aspectele principale de discutat și activitățile ce urmează a fi analizate. De asemenea, Banca Națională a României îi informează complet și la timp pe toți membrii colegiului în legătură cu măsurile și acțiunile întreprinse în cadrul respectivelor reuniuni.

(1) Banca Națională a României, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea instituțiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale unei instituții de credit sau ale unei firme de investiții-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene ori ale unei societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene, sau în cazul în care sucursalele din România ale unor instituții de credit sau ale unor firme de investiții din alte state membre sunt semnificative potrivit prevederilor art. 210¹ , precum și în calitatea acesteia de bancă centrală, membră a Sistemului European al Băncilor Centrale, poate participa în colegii de supraveghetori.

(2) Prevederile art. 185¹ se aplică în mod corespunzător.

(3) În cazul în care întreprinderea-mamă a unui grup este o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă, situată în România și aprobată potrivit art. 197³-197¹³ din prezenta ordonanță de urgență și prevederilor care transpun art. 21 a din Directiva 2013/36/UE în legislația altor state membre, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate participa în cadrul colegiului de supraveghetori aferent grupului din care face parte întreprinderea-mamă respectivă.

(4) În cazul în care Banca Națională a României are calitate de supraveghetor consolidant pentru un grup a cărui întreprindere-mamă este o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă, situată într-un alt stat membru și aprobată potrivit art. 197³ -197¹³ din prezenta ordonanță de urgență și prevederilor care transpun art. 21 a din Directiva 2013/36/UE în legislația statului membru respectiv, autoritatea competentă din statul membru în care este situată întreprinderea-mamă poate participa în cadrul colegiului de supraveghetori instituit de Banca Națională a României.

(1) Banca Națională a României cooperează în mod strâns cu celelalte autorități competente. În acest sens, pentru exercitarea atribuțiilor de supraveghere pe bază individuală și/sau consolidată ale respectivelor autorități în sensul prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, sunt furnizate la cerere toate informațiile relevante potrivit acordurilor de cooperare dintre autoritățile competente, precum și din oficiu toate informațiile esențiale.

(1¹) Pentru scopurile aplicării prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, Banca Națională a României cooperează în mod strâns cu Autoritatea Bancară Europeană, potrivit Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010. Banca Națională a României furnizează Autorității Bancare Europene, la cerere, potrivit prevederilor art. 35 din regulamentul menționat, toate informațiile necesare acesteia pentru îndeplinirea atribuțiilor acestei autorități stabilite de Directiva 2013/35/UE, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și de Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

(2) Informațiile prevăzute la alin. (1) sunt considerate esențiale dacă pot influenta în mod semnificativ evaluarea stabilității financiare a unei instituții de credit sau a unei instituții financiare dintr-un alt stat membru.

(3) În cazul în care Banca Națională a României este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată a unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau a unei instituții de credit controlate de o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau de o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene, aceasta furnizează autorităților competente din alte state membre, care supraveghează filialele acestor întreprinderi-mamă, toate informațiile relevante. Pentru a determina gradul de detaliere a informațiilor relevante este luată în considerare importanța acestor filiale în cadrul sistemelor financiare din respectivele state membre.

(4) Informațiile esențiale la care se referă alin. (2) includ, în special, următoarele elemente:

(5) Banca Națională a României poate notifica Autorității Bancare Europene situațiile în care:

(1) Banca Națională a României se consulta cu celelalte autorități responsabile cu supravegherea pe: baza individuală și/sau consolidată a instituțiilor de credit, înaintea luării unei decizii care este importanta pentru exercitarea atribuțiilor de supraveghere ale autorităților competente respective. Consultarea are în vedere următoarele elemente:

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. b) , supraveghetorul consolidant trebuie să fie consultat în toate cazurile.

(3) Banca Națională a României poate decide să nu consulte celelalte autorități în cazuri de urgență sau dacă o astfel de consultare poate periclita eficienta deciziilor, în acest caz, Banca Națională a României informează fără întârziere asupra deciziilor luate celelalte autorități competente.

(1) Banca Națională a României cooperează în mod strâns, în limitele competențelor sale, cu toate autoritățile competente, unitatea de informații financiare și autoritățile responsabile cu supravegherea entităților raportoare, stabilite la nivel național potrivit Legii nr. 129/2019 , cu modificările și completările ulterioare, precum și cu alte autorități competente din alte state membre, unitățile de informații financiare și autoritățile responsabile cu supravegherea entităților raportoare prevăzute la art. 2 paragraful (1) pct. 1 și 2 din Directiva 2015/849/UE privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului. În acest sens, Banca Națională a României și respectivele autorități fac schimb de informații relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin potrivit prezentei ordonanțe de urgență, Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și reglementărilor emise în aplicarea acestora, Legii nr. 129/2019 , cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit legislației naționale a statelor membre care transpune prevederile Directivei 2013/36/UE și ale Directivei 2015/849/UE.

(2) Cooperarea și schimbul de informații prevăzute la alin. (1) nu trebuie să afecteze o anchetă, o investigație sau o procedură aflată în curs de desfășurare în conformitate cu legislația românească penală sau administrativă sau cu legislația penală sau administrativă din statele membre unde sunt situate celelalte autorități competente sau unități de informații financiare.

(3) Banca Națională a României poate beneficia de asistența acordată, din propria inițiativă, de Autoritatea Bancară Europeană, în temeiul art. 19 alin. (1) paragraful 2 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, în cazul unui dezacord între autorități în legătură cu coordonarea activităților de supraveghere desfășurate în conformitate cu prezentul articol.

(1) Pentru a pune bazele și pentru a facilita o supraveghere eficientă la nivel național a instituțiilor de credit și a instituțiilor financiare, Banca Națională a României și Autoritatea de Supraveghere Financiară încheie acorduri scrise de coordonare și cooperare.

(2) Aceste acorduri pot prevedea atribuții suplimentare în sarcina supraveghetorului consolidant și pot include proceduri privind procesul decizional.

(3) Banca Națională a României, respectiv Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autorități responsabile cu autorizarea unei instituții de credit, respectiv a unei firme de investiții, care sunt filiale ale unei instituții de credit, persoană juridică română, sau ale unei firme de investiții persoană juridică română, pot să își delege reciproc, pe bază de acord, responsabilitatea de supraveghere individuală a filialei respective. Delegarea responsabilității se face întotdeauna către autoritatea competentă cu supravegherea consolidată.

(1) Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare se consulta reciproc, înaintea luării unei decizii care este importanta pentru exercitarea atribuțiilor lor de supraveghere pe baza individuală și/sau consolidată. Consultarea are în vedere următoarele elemente:

(2) Banca Națională a României sau Comisia Națională a Valorilor Mobiliare poate să nu îndeplinească cerința referitoare la consultarea prealabilă, prevăzută la alin. (1) , în cazuri de urgență sau dacă o astfel de consultare poate periclita eficienta deciziilor în acest caz, se procedează la informarea fără întârziere a celeilalte autorități asupra deciziilor luate.

Pe lângă obligațiile care le revin în conformitate cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență și ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată a instituțiilor de credit-mamă la nivelul României și a instituțiilor de credit, persoane juridice române, controlate de societăți financiare holding-mamă la nivelul României sau de societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul României, respectiv Autoritatea de Supraveghere Financiară în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată a firmelor de investiții-mamă la nivelul României îndeplinesc următoarele atribuții:

(1) Dacă întreprinderea-mamă a uneia sau a mai multor instituții de credit, persoane juridice române, este societate holding cu activitate mixtă, Banca Națională a României solicita societății holding cu activitate mixtă și filialelor acesteia, inclusiv în situația în care sunt situate pe teritoriul unui alt stat membru, direct sau prin intermediul instituțiilor de credit filiale, orice informații care ar putea fi relevante pentru scopul supravegherii instituțiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale societății holding cu activitate mixtă.

(2) O societate holding cu activitate mixtă, persoana juridică română, și filialele acesteia, persoane juridice române, trebuie să furnizeze informații de natura celor prevăzute la alin. (1) , atât la solicitarea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate responsabilă cu autorizarea și supravegherea unei instituții de credit, persoana juridică română, filiala a societății holding cu activitate mixtă, cât și la solicitarea autorității responsabilă cu autorizarea și supravegherea unei instituții de credit dintr-un alt stat membru, filiala a societății holding cu activitate mixtă.

(1) Societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte, persoane juridice române, se constituie sub formă juridică de societate pe acțiuni, în conformitate cu legislația aplicabilă societăților și cu respectarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Responsabilitățile de conducere și/sau administrare a activității unei societăți financiare holding sau a unei societăți financiare holding mixte pot fi exercitate numai de persoane fizice, dispozițiile art. 107 fiind aplicabile în mod corespunzător.

(3) Persoanele cărora le sunt încredințate responsabilități de administrare și/sau conducere, în calitate de administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere sau ai directoratului, după caz, trebuie să aibă reputație adecvată și să dispună de cunoștințe, aptitudini și experiență suficiente pentru exercitarea responsabilităților încredințate, cu luarea în considerare a rolului specific al unei societăți financiare holding sau al unei societăți financiare holding mixte.

(4) Membrii consiliului de administrație și directorii sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere și ai directoratului trebuie să dispună, la nivel colectiv, de cunoștințe, aptitudini și experiență adecvate pentru a fi în măsură să înțeleagă activitățile desfășurate de societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă, inclusiv principalele riscuri ale acesteia. Componența respectivelor organe ale societății financiare holding sau societății financiare holding mixte trebuie să reflecte în ansamblu o gamă suficient de largă de experiențe profesionale relevante.

(5) Membrii consiliului de administrație și directorii sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere și ai directoratului trebuie să aloce timp suficient pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, dispozițiile art. 108¹ alin. (2) , (2¹) , (2²) , (2³) și (3) fiind aplicabile în mod corespunzător.

(6) Fiecare membru al consiliului de administrație și director sau, după caz, fiecare membru al consiliului de supraveghere și al directoratului unei societăți financiare holding sau societăți financiare holding mixte trebuie să își exercite responsabilitățile cu onestitate, integritate și pe baza unei gândiri independente, pentru a putea evalua și pune în discuție în mod eficient deciziile luate de către directori sau de către membrii directoratului, după caz, atunci când este necesar, și pentru a controla și monitoriza în mod eficace procesul de luare a respectivelor decizii.

(7) Societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte, prevăzute la alin. (1) , au obligația de a evalua și/sau reevalua persoanele prevăzute la alin. (3) , în condițiile stabilite prin reglementările emise de Banca Națională a României în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.

(8) Persoanele desemnate în calitate de administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere sau ai directoratului, după caz, trebuie să exercite efectiv responsabilitățile de administrare și/sau de conducere ce le revin. Prevederile art. 110 se aplică în mod corespunzător.

(9) Fiecare dintre persoanele prevăzute la alin. (3) trebuie să fie aprobate de Banca Națională a României înainte de începerea exercitării responsabilităților, potrivit reglementărilor emise în acest sens.

(10) Banca Națională a României urmărește în permanență îndeplinirea cerințelor din prezentul articol și dispune în caz de nerespectare a acestora măsurile sau sancțiunile care se impun prevăzute la art. 204 .

(1) În cazul în care unei societăți financiare holding mixte, persoană juridică română, îi sunt aplicabile atât prevederile prezentei ordonanțe de urgență, cât și prevederile similare din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, în special prevederile referitoare la supravegherea respectării cerințelor prudențiale, Banca Națională a României, dacă este desemnată drept supraveghetor consolidant, poate să aplice respectivei societăți financiare holding mixte doar prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, după consultarea celorlalte autorități competente responsabile cu supravegherea filialelor societății financiare holding mixte.

(2) În cazul în care unei societăți financiare holding mixte, persoană juridică română, îi sunt aplicabile atât prevederile prezentei ordonanțe de urgență, cât și prevederile similare din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (reformată), în special prevederile referitoare la supravegherea respectării cerințelor prudențiale, Banca Națională a României, dacă este desemnată drept supraveghetor consolidant, poate, în acord cu autoritatea de supraveghere a grupului din sectorul de asigurări, să aplice respectivei societăți financiare holding mixte doar prevederile referitoare la sectorul financiar cel mai important, identificat potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare.

(1) În scopul asigurării conformității cu cerințele prudențiale pe bază consolidată, societățile financiare holding-mamă la nivelul României, persoane juridice române, societățile financiare holding mixte-mamă la nivelul României, persoane juridice române, societățile financiare holding-mamă din Uniunea Europeană, persoane juridice române, și societățile financiare holding mixte-mamă din Uniunea Europeană, persoane juridice române, au obligația de a solicita aprobarea Băncii Naționale a României, în calitate de supraveghetor consolidant, în conformitate cu prezenta secțiune și cu reglementările emise de Banca Națională a României.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și societăților financiare holding-mamă sau societăților financiare holding mixte-mamă situate în alte state membre pentru care, ca urmare a aplicării prevederilor art. 176 , Banca Națională a României are calitatea de supraveghetor consolidant.

(3) În situația în care, ca urmare a aplicării prevederilor art. 176 , calitatea de supraveghetor consolidant a entităților prevăzute la alin. (1) o are o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, acestea au obligația de a solicita aprobarea respectivei autorități în conformitate cu dispozițiile legale adoptate în acel stat membru pentru transpunerea Directivei 2013/36/UE.

(4) Entitățile prevăzute la alin. (1)-(3) au obligația de a transmite Băncii Naționale a României, în calitate de supraveghetor consolidant sau de autoritate competentă a societăților financiare holding sau societăților financiare holding mixte situate în România, informații și documente stabilite prin reglementările Băncii Naționale a României în domeniu.

Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate acorda aprobarea entităților prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) , atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, exceptează de la obligația de aprobare o entitate prevăzută la art. 197³ alin. (1) și (2) , atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(1) În aplicarea dispozițiilor art. 197³ , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, evaluează îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute la art. 197⁵ și, după caz, la art. 197⁴ , pe baza informațiilor stabilite prin reglementările Băncii Naționale a României în domeniu, astfel cum prevede art. 197³ alin. (4) , în vederea aprobării sau exceptării de la obligația de aprobare a entităților prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) .

(2) În sensul alin. (1) , evaluarea de către Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, se realizează astfel:

(3) În urma evaluării prevăzute la alin. (2) lit. b) , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate adopta una dintre următoarele decizii:

(4) Entitățile prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) exceptate de la aprobare, potrivit alin. (2) lit. a) , nu sunt excluse din perimetrul de consolidare astfel cum este stabilit în prezenta ordonanță de urgență sau în prevederile care transpun Directiva 2013/36/UE în legislația altor state membre, precum și în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(1) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, notifică entităților prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) oricare dintre deciziile adoptate potrivit art. 197⁶ alin. (2) și (3) , împreună cu motivele care au stat la baza deciziei de refuz, dacă este cazul, în termen de 4 luni de la primirea solicitării prevăzute la art. 197³ alin. (1) , sau, în cazul în care solicitarea este incompletă, în termen de 4 luni de la primirea tuturor informațiilor necesare pentru adoptarea deciziei.

(2) Termenul în care Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate adopta una dintre deciziile prevăzute la art. 197⁶ alin. (2) și (3) nu trebuie să depășească 6 luni de la primirea solicitării prevăzute la art. 197³ alin. (1) .

(1) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, monitorizează în permanență îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute la art. 197⁴ de către entitățile prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) , aprobate potrivit art. 197⁶ alin. (3) lit. a) , precum și îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute la art. 197⁵ de către entitățile prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) , exceptate de la aprobare potrivit art. 197⁶ alin. (2) lit. a) .

(2) În aplicarea dispozițiilor alin. (1) , entitățile prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) furnizează Băncii Naționale a României, în calitate de supraveghetor consolidant, informațiile necesare pentru a monitoriza permanent structura grupului și respectarea condițiilor prevăzute la art. 197⁴ și 197⁵ , după caz. Banca Națională a României stabilește prin reglementări documentația aferentă informațiilor care trebuie transmise potrivit prezentului articol.

(3) În situația entităților prevăzute la art. 197³ alin. (2) , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, transmite informațiile prevăzute la alin. (2) autorității competente din statul membru în care este situată respectiva entitate.

(4) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, atunci când este notificată de autoritatea competentă dintr-un alt stat membru cu evaluarea unei entități prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) , în calitate de achizitor potențial, care este aprobată sau exceptată potrivit prezentei secțiuni, transmite acestei autorități, în sensul art. 26¹ , o opinie documentată privind impactul achiziției propuse asupra îndeplinirii condițiilor de aprobare, prevăzute la art. 197⁴ , sau a condițiilor de exceptare, prevăzute la art. 197⁵ , după consultarea, după caz, cu autoritatea competentă din statul membru în care este situată respectiva entitate.

(1) Atunci când Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, determină, pe baza unei evaluări realizate în cadrul monitorizării prevăzute la art. 197⁸ alin. (1) , că entitățile prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) , aprobate potrivit deciziei prevăzute la art. 197⁶ alin. (3) lit. a) nu mai îndeplinesc cumulativ condițiile de aprobare prevăzute la art. 197⁴ , societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă este supusă unor măsuri și/sau sancțiuni și măsuri sancționatoare adecvate pentru asigurarea sau restabilirea, după caz, a continuității și integrității supravegherii pe bază consolidată și pentru asigurarea respectării, pe bază consolidată, a cerințelor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și în reglementările emise în aplicarea acestora.

(2) În cazul unei societăți financiare holding mixte, măsurile și/sau sancțiunile și măsurile sancționatoare prevăzute la alin. (1) iau în considerare, în special, efectele asupra conglomeratului financiar, astfel cum acesta este definit în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, sau potrivit prevederilor care transpun Directiva 2002/87/CE privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a societăților de asigurare și a societăților de servicii de investiții financiare dintr-un conglomerat financiar în legislația altor state membre.

(3) În sensul alin. (1) și (2) , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate să dispună, fără a se limita la acestea, următoarele:

(4) Atunci când Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, hotărăște, pe baza unei evaluări realizate în cadrul monitorizării prevăzute la art. 197⁸ alin. (1) , că entitățile prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) , exceptate de la obligația de aprobare, potrivit deciziei prevăzute la art. 197⁶ alin. (2) lit. a) , nu mai îndeplinesc cumulativ condițiile de exceptare prevăzute la art. 197⁵ , Banca Națională a României notifică entitățile respective în termen de 20 de zile de la data constatării neîndeplinirii cumulative a condițiilor de exceptare. În această situație, entitățile respective au obligația de a solicita aprobarea potrivit prevederilor art. 197³ , în termen de 30 de zile lucrătoare de la primirea notificării.

(1) În cazul entităților prevăzute la art. 197³ alin. (2) , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, colaborează pe deplin cu autoritatea competentă din statul membru în care este situată respectiva entitate, în scopul adoptării de comun acord a deciziilor prevăzute la art. 197⁶ alin. (2) și (3) , a hotărârii prevăzute la art. 197⁹ alin. (4) , precum și pentru dispunerea măsurilor și/sau aplicării sancțiunilor și măsurilor sancționatoare prevăzute la art. 197⁹ alin. (1) .

(2) În sensul alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, realizează evaluarea prevăzută la art. 197⁶ alin. (1) în termen de cel mult două luni de la primirea solicitării prevăzute la art. 197³ alin. (1) sau, în cazul în care solicitarea este incompletă, în termen de cel mult două luni de la primirea tuturor informațiilor necesare pentru efectuarea evaluării și transmite de îndată respectiva evaluare autorității competente din statul membru în care este situată societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă.

(3) În sensul alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, transmite de îndată evaluările prevăzute la art. 197⁹ alin. (1) și (4) , realizate în cadrul monitorizării, autorității competente din statul membru în care este situată societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă.

(4) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, depune toate diligențele necesare, potrivit competențelor deținute, pentru a ajunge la o decizie comună cu autoritatea competentă din statul membru în care este situată societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă, în termen de două luni de la data primirii de către respectiva autoritate a evaluării transmise de către Banca Națională a României potrivit alin. (2) și (3) , după caz.

(5) În cazul evaluării prevăzute la art. 197⁶ alin. (1) , termenul în care se adoptă decizia comună prevăzută la alin. (4) nu trebuie să depășească 6 luni de la data primirii solicitării prevăzute la art. 197³ alin. (1) .

(6) Decizia comună prevăzută la alin. (4) trebuie să fie documentată și justificată în mod corespunzător.

(7) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, comunică de îndată decizia comună societății financiare holding sau societății financiare holding mixte situate în alt stat membru.

(8) Prevederile alin. (1) și (4) se aplică în mod corespunzător și în situațiile în care Banca Națională a României are calitatea de autoritate competentă din statul membru în care sunt situate societățile financiare holding sau societățile financiare holding mixte, fără a avea calitatea de supraveghetor consolidant.

(9) În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună, Banca Națională a României, în calitatea prevăzută la alin. (1) sau la alin. (8) , se abține de la adoptarea unei decizii și sesizează Autoritatea Bancară Europeană potrivit procedurii de soluționare a dezacordurilor, în conformitate cu art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

(10) Banca Națională a României, în oricare dintre calitățile prevăzute la alin. (1) sau alin. (8) , adoptă o decizie în conformitate cu decizia Autorității Bancare Europene.

(11) Banca Națională a României, în oricare dintre calitățile prevăzute la alin. (1) sau alin. (8) , nu poate sesiza Autoritatea Bancară Europeană după expirarea perioadei de două luni prevăzute la alin. (4) sau după ce s-a adoptat o decizie comună.

(1) În cazul societăților financiare holding mixte, pentru care Banca Națională a României are calitatea de supraveghetor consolidant și/sau de autoritate competentă din statul membru în care este situată societatea financiară holding mixtă, dar nu are și rolul de coordonator potrivit art. 25 și 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, Banca Națională a României trebuie să obțină acordul coordonatorului desemnat potrivit respectivelor prevederi sau potrivit legislației care transpune Directiva 2002/87/CE în alte state membre, în scopul luării deciziilor prevăzute la art. 197⁶ alin. (2) lit. a) și alin. (3) , a deciziei comune prevăzute la art. 197¹⁰ alin. (4) , a hotărârii prevăzute la art. 197⁹ alin. (4) , precum și pentru dispunerea măsurilor de supraveghere și/sau sancțiunilor și măsurilor sancționatoare prevăzute la art. 197⁹ alin. (1) , după caz.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și atunci când Banca Națională a României are calitatea de coordonator potrivit art. 25 și 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, fără a avea calitatea de supraveghetor consolidant și/sau de autoritate competentă din statul membru în care este situată societatea financiară holding mixtă.

(3) Atunci când acordul coordonatorului este obligatoriu potrivit alin. (1) , Banca Națională a României, în oricare dintre calitățile prevăzute la alin. (1) sau (2), supune dezacordurile între autoritățile implicate în atenția autorității europene de supraveghere relevante, și anume Autoritatea Bancară Europeană sau Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale, care adoptă o decizie în termen de o lună de la primirea sesizării. Banca Națională a României, în oricare dintre calitățile prevăzute la alin. (1) și (2) , ține seama de decizia adoptată potrivit prezentului alineat.

(4) Orice decizie adoptată potrivit prezentului articol nu trebuie să aducă atingere obligațiilor ce decurg din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, sau Legea nr. 236/2018 privind distribuția de asigurări, cu modificările și completările ulterioare.

(5) În aplicarea dispozițiilor alin. (3) și (4) Banca Națională a României se consultă cu Autoritatea de Supraveghere Financiară.

(1) Atunci când solicitarea de aprobare a unei societăți financiare holding sau societăți financiare holding mixte are loc în același timp cu evaluarea, realizată de Banca Națională a României potrivit art. 25 , a respectivei entități, în calitate de achizitor potențial al unei instituții de credit, persoană juridică română, Banca Națională a României se coordonează, după caz, cu supraveghetorul consolidant și cu autoritatea competentă din statul membru în care este situată societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă, dacă aceasta este diferită de supraveghetorul consolidant.

(2) În sensul alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă cu evaluarea achizitorului potențial, informează de îndată autoritățile competente prevăzute la respectivul alineat, dacă acestea sunt diferite de Banca Națională a României, cu privire la notificarea primită potrivit art. 25 și suspendă termenul de evaluare a achizitorului potențial, prevăzut la art. 25 alin. (4) , până la primirea de la respectivele autorități a deciziei privind soluționarea solicitării de aprobare a societății financiare holding sau societății financiare holding mixte potrivit prevederilor care transpun art. 21 a din Directiva 2013/36/UE în legislația altor state membre, fără ca perioada de suspendare să poată fi mai scurtă de 20 de zile lucrătoare.

(3) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător în situația în care Banca Națională a României are calitatea de supraveghetor consolidant și/sau de autoritate competentă din statul membru în care este situată societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă și este diferită de autoritatea competentă cu evaluarea achizitorului potențial. În acest sens, în vederea asigurării coordonării între autoritățile competente, Banca Națională a României are obligația de a transmite de îndată autorității competente cu evaluarea achizitorului potențial decizia adoptată potrivit art. 197⁶ sau decizia comună adoptată potrivit art. 197¹⁰ .

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competenta cu supravegherea pe baza consolidată, solicita entităților incluse în aria de cuprindere a consolidării prudențiale, orice informații care ar putea fi relevante pentru scopul supravegherii pe baza consolidată a instituțiilor de credit, persoane juridice române.

(2) Entitățile, persoane juridice române, incluse în aria de cuprindere a consolidării prudențiale a unei instituții de credit, trebuie să furnizeze, la cerere, orice informații care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii pe baza consolidată exercitate de Banca Națională a României sau de o autoritate competenta dintr-un alt stat membru.

(3) În cazul în care întreprinderea-mamă și oricare dintre filialele acesteia, instituții de credit sau firme de investiții, sunt situate în state membre diferite, iar cel puțin una este o instituție de credit, persoană juridică română, Banca Națională a României comunică, în condiții de reciprocitate, autorităților competente din celelalte state membre toate informațiile relevante care pot permite sau facilita exercitarea supravegherii pe bază consolidată.

(4) În cazul în care întreprinderea-mamă are sediul pe teritoriul unui alt stat membru, iar Banca Națională a României exercita supravegherea pe baza consolidată, aceasta poate cere autorității competente din respectivul stat membru să solicite întreprinderii-mamă orice informații care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii pe baza consolidată și să le transmită Băncii Naționale a României.

(5) În cazul în care întreprinderea-mamă are sediul în România, iar Banca Națională a României nu exercita supravegherea pe baza consolidată, aceasta din urma la cererea autorității competente responsabile cu, exercitarea supravegherii pe baza consolidată solicita întreprinderii-mamă orice, informații care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii pe baza consolidată și le transmite respectivei autorități.

(6) Colectarea și deținerea de informații potrivit dispozițiilor alin. (1) , (4) și (5) nu implică în niciun fel obligația pentru Banca Națională a României de a exercita un rol de supraveghere pe bază individuală a societăților financiare holding, a societăților financiare holding mixte, a instituțiilor financiare sau a întreprinderilor prestatoare de servicii auxiliare.

(1) Banca Națională a României comunica autorităților competente din celelalte state membre, în condiții de reciprocitate, informațiile prevăzute la art. 194 .

(2) Colectarea și deținerea de informații potrivit alin. (1) nu implica în nici un fel obligația pentru Banca Națională a României de a exercita un rol de supraveghere pe baza individuală a societăților holding cu activitate mixtă, a filialelor acestora care nu sunt instituții de credit sau a filialelor prevăzute la art. 180 alin. (3) .

(1) În cazul în care o instituție de credit, o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă sau o societate holding cu activitate mixtă controlează una sau mai multe filiale, care sunt întreprinderi de asigurare sau alte entități care furnizează servicii de investiții financiare, care sunt supuse autorizării, Banca Națională a României cooperează cu Autoritatea de Supraveghere Financiară, precum și cu autoritățile din alte state membre, responsabile cu supravegherea întreprinderilor de asigurare sau a altor entități care furnizează servicii de investiții financiare. Fără a se aduce atingere responsabilităților Băncii Naționale a României, aceasta furnizează celorlalte autorități menționate orice informație care ar facilita îndeplinirea atribuțiilor ce le revin și care ar permite supravegherea activității și a situației financiare generale a entităților pe care le supraveghează.

(1¹) Atunci când, în baza prevederilor art. 176 , Banca Națională a României are calitate de supraveghetor consolidant pentru un grup a cărui întreprindere-mamă este o societate financiară holding mixtă-mamă, dar nu și calitatea de coordonator potrivit art. 25 și 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, în scopul aplicării pe bază consolidată a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, a reglementărilor emise în aplicarea acesteia și a Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, Banca Națională a României cooperează cu autoritatea competentă ce are rol de coordonator. În vederea facilitării și instituirii unei cooperări eficace, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, încheie acorduri scrise de cooperare și coordonare cu autoritatea competentă ce are rol de coordonator.

(2) Informațiile primite de Banca Națională a României în cadrul supravegherii pe baza consolidată precum și orice schimb de informații la care aceasta participa, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, sunt supuse obligației de păstrare a secretului profesional conform dispozițiilor Capitolului V din Titlul III, Partea I .

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă pentru exercitarea supravegherii pe bază consolidată, întocmește liste cuprinzând societățile financiare holding-mamă la nivelul României și societățile financiare holding mixte-mamă la nivelul României, la care se referă prevederile art. 11 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care sunt transmise autorităților competente din celelalte state membre, Autorității Bancare Europene și Comisiei Europene.

(1) Dacă, în aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și a reglementărilor emise în aplicarea acesteia, precum și a prevederilor Regulamentului (UE) nr. 575/2013, Banca Națională a României dorește, în anumite cazuri, să verifice informațiile privitoare la o instituție de credit, o firmă de investiții, o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, o instituție financiară, o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare, o societate holding cu activitate mixtă, o filială de tipul celor prevăzute la art. 194 sau o filială de tipul celor prevăzute la art. 180 alin. (3) , situate într-un alt stat membru, aceasta solicită autorităților competente din respectivul stat membru efectuarea verificării.

(2) Verificarea prevăzută la alin. (1) poate fi efectuată fie de către autoritatea competenta din respectivul stat membru, fie, cu acordul acesteia, de către Banca Națională a României. Banca Națională a României poate efectua verificarea în mod direct sau prin intermediul unui auditor financiar sau expert împuternicit în acest scop.

(3) Când efectuează verificarea ea însăși, Banca Națională a României poate participa la verificarea efectuată de autoritatea competenta din respectivul stat membru.

(4) În cazul în care Banca Națională a României primește o solicitare referitoare la verificarea, pentru aspecte determinate, a informațiilor privind entitățile prevăzute la alin. (1) , situate în România, aceasta, în limitele competentelor ce îi revin, fie efectuează verificarea în mod direct, fie permite autorității competente solicitante sau unui auditor financiar sau expert împuternicit să efectueze verificarea. Autoritatea competenta solicitantă poate, dacă nu efectuează verificarea ea însăși, să participe la verificarea efectuată de Banca Națională a României.

(1) În cazul în care o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, o societate holding cu activitate mixtă sau persoanele care exercită responsabilități de administrare și/sau conducere a acestora nu se conformează dispozițiilor art. 166-166⁶ , ale art. 176-203 și ale reglementărilor sau măsurilor adoptate în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență ori ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, poate dispune, în ceea ce privește respectiva societate, următoarele măsuri, prevăzute la lit. a)-c) , sau sancțiuni, prevăzute la lit. d)-h):

(2) Prevederile art. 225 alin. (2)-(6) , art. 234 și art. 234¹ se aplică în mod corespunzător.

(3) Pe perioada suspendării din funcție, dispusă de Banca Națională a României, în baza alin. (1) lit. e) , se asigură de către societatea financiară holding, societatea financiară holding mixtă, respectiv de către societatea holding cu activitate mixtă desemnarea persoanei/persoanelor care să exercite interimar responsabilități de administrare și/sau conducere, cu respectarea prevederilor art. 196 .

(1) În cazul în care o instituție de credit, persoană juridică română, care are drept întreprindere-mamă o instituție de credit, o firmă de investiții, o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă cu sediul într-un stat terț, nu face obiectul supravegherii pe bază consolidată exercitate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, Banca Națională a României verifică dacă instituția de credit respectivă este supusă unei supravegheri pe bază consolidată exercitată de autoritatea competentă din statul terț, echivalentă cu cea guvernată de principiile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.

(2) Verificarea este efectuată la solicitarea întreprinderii-mamă sau a oricărei entități reglementate și autorizate într-un stat membru sau din oficiu, de către Banca Națională a României, dacă, potrivit dispozițiilor art. 207 , aceasta ar fi autoritatea responsabilă cu supravegherea pe baza consolidată. Banca Națională a României se consulta cu celelalte autorități competente implicate.

(3) Pentru efectuarea verificării potrivit prevederilor alin. (1) , Banca Națională a României are în vedere principiile generale de evaluare a echivalenței supravegherii pe bază consolidată exercitate de autoritățile competente din state terțe asupra instituțiilor de credit având întreprinderea-mamă într-un stat terț, principii elaborate de Comitetul Bancar European la solicitarea Comisiei Europene. Banca Națională a României consultă Autoritatea Bancară Europeană înaintea luării unei decizii.

(1) În absența unei supravegheri echivalente potrivit art. 206 , prevederile referitoare la supravegherea pe bază consolidată cuprinse în prezenta ordonanță de urgență, în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și în reglementările emise în aplicarea acestora se aplică, prin analogie, instituției de credit prevăzute la art. 206 alin. (1) sau Banca Națională a României poate să aplice alte tehnici de supraveghere adecvate pentru atingerea obiectivelor supravegherii pe bază consolidată a instituției de credit.

(2) Banca Națională a României, în situația în care ar fi autoritate competenta cu supravegherea pe baza consolidată decide aplicarea tehnicilor de supraveghere alternative prevăzute la alin. (1) , după consultarea cu celelalte autorități competente implicate.

(3) În situația prevăzută la alin. (2) , Banca Națională a României poate solicita constituirea unei societăți financiare holding sau a unei societăți financiare holding mixte, cu sediul central pe teritoriul României sau al altui stat membru, și, în situația în care, după constituirea acesteia, rămâne autoritate competentă cu supravegherea pe bază consolidată, aplică prevederile referitoare la supravegherea pe bază consolidată poziției consolidate a societății financiare holding sau a societății financiare holding mixte respective.

(4) Tehnicile de supraveghere trebuie să permită atingerea obiectivelor supravegherii pe bază consolidată, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, Regulamentului (UE) nr. 575/2013, precum și potrivit reglementărilor emise în aplicarea acestora, și trebuie să fie comunicate celorlalte autorități competente implicate, Autorității Bancare Europene și Comisiei Europene.

Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate permite instituțiilor de credit prevăzute la art. 207¹ să facă parte dintr-un grup care are două întreprinderi-mamă din Uniunea Europeană intermediare numai în cazul în care autoritățile competente ale celor două întreprinderi-mamă din Uniunea Europeană intermediare au decis că stabilirea unei singure întreprinderi-mamă din Uniunea Europeană intermediare:

(1) O întreprindere-mamă din Uniunea Europeană - întreprindere intermediară este o instituție de credit autorizată potrivit art. 10 , art. 32-38 din prezenta ordonanță de urgență sau potrivit prevederilor care transpun art. 8 din Directiva 2013/36/UE în legislația altui stat membru ori o societate financiară holding sau societate financiară holding mixtă, căreia i s-a acordat aprobare potrivit art. 197³-197¹³ din prezenta ordonanță de urgență sau potrivit prevederilor care transpun art. 21 a din Directiva 2013/36/UE în legislația altui stat membru.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1) , în cazul în care niciuna dintre instituțiile care fac parte din grupul prevăzut la art. 207¹ nu este o instituție de credit sau în cazul în care a doua întreprindere-mamă din Uniunea Europeană intermediară trebuie să fie înființată în legătură cu activitățile de investiții pentru a respecta o cerință obligatorie, astfel cum se prevede la art. 207² , întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană intermediară sau a doua întreprindere-mamă din Uniunea Europeană intermediară poate fi o firmă de investiții autorizată potrivit art. 10 alin. (1) , (4) și (5) din Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, sau prevederilor care transpun art. 5 alin. (1) din Directiva 2014/65/UE în legislația altor state membre și căreia i se aplică prevederile Legii nr. 312/2015 , cu modificările ulterioare, sau prevederilor care transpun Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre.

(1) Prevederile art. 207¹-207³ nu se aplică atunci când valoarea totală a activelor din Uniunea Europeană ale grupului dintr-un stat terț este mai mică de 40 de miliarde EUR.

(2) Pentru scopurile prezentului articol, precum și pentru cele ale art. 207¹-207³ , respectiv art. 207⁵-207⁷ :

Banca Națională a României transmite Autorității Bancare Europene următoarele informații cu privire la fiecare grup dintr-un stat terț care desfășoară activitatea în România:

Banca Națională a României se asigură că fiecare instituție de credit, persoană juridică română, care face parte dintr-un grup dintr-un stat terț îndeplinește una dintre următoarele condiții: